De-a lungul activităţii pe care am desfăşurat-o în fotbal, am avut plăcerea să lucrez şi alături de copii. Ştiu că performanţa la acest nivel este prost plătită. Practic, activitatea grupelor de copii şi juniori din judeţ este susţinută, în cea mai mare parte, de părinţi. Plătesc de la echipamentele sportive, transport, până la cantonamentele supraevaluate efectuate de cei mici. Mai ştiu că nici măcar antrenorii nu sunt plătiţi la timp şi că au existat întârzieri salariale de aproximativ jumătate de an la unele centre. Mă întreb cum trăiesc aceşti antrenori, dacă clubul nu le oferă nici măcar banii ce li se cuvin pentru performanţele obţinute, performanţe ce trebuie recunoscut că au fost destule, comparativ cu condiţiile. De la grupele de juniori ale CSM-ului, la grupele de pitici ale Hidroelectrei, de la Viorel Ciofâcă, Cristi Lazăr, Doru Catrinoiu sau Marius Pufu, la Emil Popescu sau Narcis Enăchescu, toţi merită aprecieri. Dar nu despre asta vreau să vorbesc azi, ci despre atitudinea unor părinţi ai acestor micuţi campioni, atitudine ce deseori dăunează grav fotbalului. Pe vremuri, părinţii nu se implicau atât de tare în viaţa sportivă a copilului. Nu-i puneau piedici, din contră, îl încurajau spre sport şi nu-şi băgau nasul în educaţia lui prin mişcare. Cititi mai departe

Perioadele cele mai importante din viaţa fiecărei echipe sunt cele din intersezon. Atunci echipele fac transferuri întărind sau subţiind valoarea loturilor, încep pregătirea de iarnă cu antrenamente, jocuri amicale sau (pentru cei cu bani) cantonamente, în general la munte.
Am să încerc astăzi să fac o radiografie a ceea ce se întâmplă acum cu echipele vâlcene importante din Liga a II-a, a III-a şi a IV-a.
Singura echipă vâlceană din Liga a II-a, CSM Rm.Vâlcea, a început pregătirea de aproximativ două săptămâni, încearcă să-şi primenească lotul şi să-şi încarce corespunzător „bateriile”, căci urmează un retur extrem de greu în care obiectivul este salvarea de la retrogradare. Intenţiile de promovare de acum un an şi jumătate (septembrie 2010), de când pachetul majoritar de acţiuni la club a fost preluat de către Cătălin Rufă, au rămas doar la stadiul de vise frumoase, anul trecut echipa terminând la mijlocul clasamentului, iar acum asudând din greu în zona „nisipurilor mişcătoare”. Banii obţinuţi din vânzarea lui Brănescu la Juventus Torino s-au topit în 2011, iar acum zvonurile cu privire la situaţia financiară a echipei nu sunt dintre cele mai favorabile, asta şi pentru că există extrem de puţină transparenţă cu privire la bugetul clubului, deşi acesta este asigurat în proporţie de 33%  din fonduri publice (bugetul municipalităţii). Cititi mai departe

A început sezonul protestelor în România! După cum bine am văzut în toate oraşele importante ale ţării, de la bătrâni pensionari până la studenţi, profesori, oameni de cultură sau actori, cu toţii au ieşit pe străzi pentru a cere „javrei ordinare” de la Cotroceni să ne lase-n voia Domnului şi să plece. E clar că oamenilor le-a ajuns cuţitul la os şi nu mai suportă, dar când vorbim despre corupţia din România, căreia nu i se mai taie odată coada, de-am ajuns ruşinea Europei, dăm tot felul de exemple: de la casele lui Năstase, la scenele lui Ridzi, la Berceanu sau Videanu, la Regii Asfaltului sau la Bechtel.
Dar despre mizeria din fotbal, răscolită zilnic sub nasul nostru, nu ne mai indignăm. Corupţia din fotbal a ajuns o fatalitate cu care suntem obligaţi să trăim. Discuţiile cu privire la meciuri trucate şi arbitraje slabe i-au făcut pe oameni să vadă mocirla din fotbal şi să se depărteze tot mai mult de fotbalul din România. Patronii care fac atâtea probleme cluburilor de fotbal aleg să discute despre corectitudinea anumitor partide în direct. La fel se întâmplă în cazul arbitrilor, persoane pe care aceşti conducâtori îi fac praf la televizor,de cele mai multe ori pe bună dreptate. Cititi mai departe

Ne-am obişnuit în ultima perioadă cu foarte multe ciocniri între titanii fotbalului mondial Real şi Barça în aproape toate competiţiile posibile: campionat, cupă, supercupă, Liga Campionilor. Întreaga planetă este conectată la TV de fiecare dată când „extratereştrii” joacă cu „galacticii”. Anul trecut am avut chiar … inflaţie de Real – Barca, nu mai puţin de şapte meciuri (!) disputându-se din aprilie până în decembrie.
Să ni le reamintim cronologic pentru a înţelege mai bine momentul actual: 16 aprilie: Real – Barcelona 0-2 (semifinale Liga Campionilor); 20 aprilie: Real – Barcelona 1-0 (d.p.) (Cupa Spaniei – finala); 27 aprilie: Barcelona –Real 1-1 (semifinale Liga Campionilor); 3 mai: Barcelona –Real 1-1 (Primera Division); 14 august: Real – Barcelona 2-2 (turul Supercupei Spaniei); 17 august: Barcelona – Real 3-2 (returul Supercupei Spaniei); 10 decembrie: Real – Barcelona 1-3 (Primera Division). Toate acestea au fost precedate de un senzaţional Barca – Real 5-0 la sfârşitul lui noiembrie 2010 („una manita” incredibilă la acel moment). Cititi mai departe

După câţiva ani cam terni, în care campioana se ştia cam de la început, joaca din Vâlcea s-a animat. Întrecerea pare mai vie decât oricând, cu toate că Liga  a IV-a avea la început, în ochii multora, o favorită clară. E vorba de Hidroelectra Rm Vâlcea intrată în prim-plan după ce Bucuroiu şi „Kola” au decis s-o ia de la capăt şi au făcut o trupă tare, cu mulţi fotbalişti care au jucat mai sus. Ceva a scârţâit acolo, iar acum nu mai puţin de cinci echipe se vor lupta pentru laurii de campioană. Este vorba de CSM Drăgăşani, Posada Perişani, Flacăra Horezu, Minerul Berbeşti şi Hidroelectra Rm Vâlcea, fiecare dintre ele având şansa ei.
Rămân la părerea că nivelul campionatului vâlcean a scăzut, de aici lupta mult mai strânsă de la vârf. În anii trecuţi, echipele care şi-au propus promovarea au adunat tot ce era mai bun pe piaţă şi au cam defilat în campionat. Acum valorile s-au împărţit şi e greu de spus cine va fi prima la final. CSM Drăgăşani – având cel mai constant parcurs, fiind neînvinsă în tur, câştigând şi derbiul cu Hidro a terminat turul pe primul loc şi pare favorită. Problema e că a început să piardă din oamenii de bază şi cum  fondul de jucători de valoare este unul mic, cine va reuşi să „fure” jucători de la contracandidate va deveni favorită. Cititi mai departe

Imediat după terminarea turului de campionat din decembrie a început aspra luptă a transferurilor în Liga I. Echipa care a punctat prima la acest capitol a fost Steaua, care avea încă din vară perfectat transferul lui Chiricheş de la Pandurii. A urmat Chipciu de la Braşov jucător dorit şi de Dinamo ( Nicolae Badea acţionar majoritar la Sporting Piteşti, club ce deţine 50% din drepturile de transfer ale jucătorului, a încercat deturnarea sa către Dinamo, dar nu a reuşit). Echipa din Ştefan cel Mare l-a dorit foarte mult pe „dinamovistul declarat Pârvulescu” de la Gaz Metan Mediaş, dar Gigi Becali, cu complicitatea tatălui jucătorului şi a lui Ioan Horoba, l-au suflat pe acesta de sub nasul nehotărâţilor şi zgârciţilor acţionari ai lui Dinamo şi l-au adus la Steaua. Acum rămâne de văzut care va fi reacţia fanilor stelişti faţă de Pârvulescu, cel care acum anunţă că îşi va da viaţa pe teren pentru… Steaua! Pentru el însă nu se anunţă zile senine, căci pe postul de mijlocaş stânga la Steaua este înghesuială mare, iar Latovlevici se pare că nu mai pleacă în Franţa… Cititi mai departe

Se zvoneşte cã anul 2012 vine cu o primã schimbare de antrenori. Surprinzãtor sau nu, Gabi Mangalagiu ar fi fost demis de la Damila Măciuca. Motivul? E o dilemă pe care mi-o explic cumva, dar mi-e greu să accept realitatea, fiindcă am crezut că Damila Măciuca încearcă să iasă din tiparele clasice ale fotbalului românesc. Am crezut că Damila a renunţat la  mentalitatea  tipic românească, care nu urmăreşte decât rezultate imediate, cu orice preţ, chiar dacă acestea sunt obţinute pe un fundament şubred, nesigur în timp şi de o calitate îndoielnică. Dar relaţiile de durată sunt rare într-o lume tulburată de nervozitatea următorului meci, în care isteria succeselor şi a rezultatelor provoacă o supralicitare permanentă printre jucători, antrenori şi manageri. Auzisem că lui Mangalagiu i se caută înlocuitor de ceva timp. Din fericire pentru el, Jery Gane n-a ajuns la un acord cu şefii Damilei, iar Mangalagiu a terminat turul la trei puncte de primul loc, cu şanse reale la promovare. Oare aşa să îşi încheie aventura la Măciuca? Sentimentul de deja-vu este foarte puternic şi sunt obligat să vizionez acelaşi film, al cărui final îl cunosc atât de bine. Putem vorbi despre un plan, despre o strategie care să aibă sorţi de izbândă. Cititi mai departe

Anul 2011 a fost unul extrem de spectaculos în fotbalul vâlcean. Fie cã vorbim de performanţe (prea puþine), dezamãgiri, goluri superbe, transferuri, promovãri sau retrogradãri, anul care se apropie de final le-a cuprins pe toate, dar nu în aceeaºi mãsurã. CSM a fost salvatã de desfiinþare ºi ne dãdea mari speranþe. Damila a promovat la pas în Liga a III-a ºi se anunþa o pretendentã la promovare. Gheconul a mai dispãrut o datã, Oltchim nu a ieºit din parametrii ei. Dar tot ce a fost ar trebui lãsat în spate. Nu mai conteazã dezamãgirea ultimelor sezoane, speranþele nãruite ºi rezultatele care uneori au depãºit orice limitã. Nu trebuie sã mai conteze divergenþele din trecut. În 2012, nu conteazã cine intrã în teren, ci doar ce face acolo. Anul viitor nu trebuie sã mai conteze declaraþii, ci doar faptele care le demonstreazã. Fotbalul vâlcean porneºte în noul an la un nou drum. CSM trebuie sã rãmânã în Liga a II-a, Damila va încerca sã promoveze ºi sã fie adversara CSM-ului, Oltchim va încerca sã se salveze de retrogradare, Hidroelectra, Flacãra Horezu, CSM Drãgãºani, Posada Periºani se vor lupta pentru a ajunge la barajul de promovare, Ghecon va reapare pe scena fotbalisticã cu alte ambiþii… Cititi mai departe

Fotbalul din România se aseamănă enorm de mult cu propriile autostrăzi: întotdeauna la stadiul de proiect. Iar, dacă vine vorba de finalizarea lucrărilor, atunci ne aruncăm cu panglica abia prin 2020, c-aşa suntem noi… migăloşi. Când vine vorba de selecţia jucătorilor, noi suntem cei mai buni. Plătim mult pentru proşti şi ne zgârcim la mărunţiş pentru cei buni. C-aşa suntem noi… „bisnismeni”. Avem cel mai tare campionat. Doar într-un top cu Bangladesh, Somalia şi Insulele Virgine. Şefii fotbalului de la noi sunt mai buni ca toţi ceilalţi la un loc. Păi, ar fi în stare să-şi facă un nou sediu la „Mititica#, doar de dragul funcţiei. C-aşa suntem noi… devotaţi funcţiei. În Europa suntem simpaticii tuturor. Oferim câte trei puncte la fiecare duel cu ăi de-afară. C-aşa suntem noi… darnici din fire.
Şi totuşi am avut şi motive de bucurie… După meciul de miercuri, vrem nu vrem, Steaua obligă la cuvinte frumoase. Obligă calificarea, obligă spiritul, obligă emoţia, obligă mândria celor 50,000 de fani de pe Naţional Arena şi a milioanelor din faţa televizorului. Un alt lucru care obligă, este discrepanţa dintre Steaua şi restul echipelor din România care, din păcate pentru frumuseţea fotbalului, n-au nici performanţe şi nici suport. Cititi mai departe

Aventura celor trei echipe româneşti prezente în grupele Champions League şi Europa League s-a încheiat aseară târziu pe Naţional Arena cu calificarea Stelei în primăvara europeană după o absenţă de cinci ani.
Oţelul Galaţi săptămâna trecută şi FC Vaslui aseară la Zurich au spus adio celor două competiţii europene intercluburi.
Dacă despre Oţelul nu sunt prea multe lucruri de spus (le-am spus acum două săptămâni), despre Vaslui numai de bine, căci a făcut 6 puncte într-o grupă grea în care s-a bătut de la egal la egal cu nume grele ale fotbalului european precum Sporting Lisabona şi Lazio Roma. Privată de trei dintre cei mai buni oameni ai săi pentru acest meci, Wesley, Papp, Temwanjera, ghinionistă şi aseară prin accidentarea portarului Cerniauskas, dar mai ales a lui Sînmărtean, Vasluiul a cedat pe finalul meciului de la Zurich în primul rând datorită subţirimii băncii de rezervă.
A rămas doar Steaua să apere blazonul destul de şters al fotbalului românesc în Europa în primăvara anului viitor.
Naţional Arena (sau „Lia Manoliu” sau „23 August”) a fremătat aseară în aşteptarea unei noi calificări europene a Stelei, iar cei 50.000 de spectatori au împins de la spate o echipă crispată în prima repriză, dar determinată şi entuziastă după pauză.
A fost seara lui Nikolici, muntenegreanul demonstrând încă o dată că mulţi dintre noi ne grăbim şi nu avem răbdare cu anumiţi jucători de valoare să se integreze într-o echipă. Cititi mai departe