Naţionala de fotbal a României ţine să ne demonstreze cu fiecare meci desfăşurat, fie el oficial sau amical, că se afundă tot mai adânc într-o cruntă mediocritate din care sunt speranţe mici că va ieşi curând, locul 38 în clasamentul FIFA fiind grăitor în acest sens. Miercurea trecută a fost rândul Israelului să ne umilească (pentru a câta oară în ultimii paisprezece ani?) pe teren propriu într-un meci în care antrenorul, dar mai ales jucătorii şi-au arătat limitele.
Lipsită din diverse motive de aportul celor mai importanţi patru fotbalişti români ai ultimilor zece ani (Lobonţ, Chivu, Raţ, Mutu) naţionala noastră a arătat jalnic în meciul cu selecţionata statului evreu. Fără mijlocaşi centrali de valoare, cu fundaşi laterali limitaţi şi gafeuri (Neşu) sau reprofilaţi (Maftei), cu două vârfuri de atac de acelaşi profil folosite împreună şi forţate să joace foarte retras pentru că mijlocaşii din teren nu aveau calitatea pasei, actuala echipă naţională de fotbal a României a demonstrat că locul cinci (din şase!) ocupat la precedentele preliminarii, nu a fost deloc întâmplător.
Răzvan Lucescu dă vina pe campionatul intern, „foarte slab” – spune el, contestatarii săi pe incapacitatea sa de a face o selecţie obiectivă şi nu una partizană, precum şi pe slaba sa valoare ca selecţioner. Cititi mai departe

După vinerea fotbalistică trecută, în care Liga a III-a a reînceput disputa şi în care Oltchim Rm.Vâlcea ne-a bucurat prin victoria de la Motru, sâmbătă dimineaţa a fost rândul Ligii a II-a să revină în activitatea oficială.
Din păcate vremea, dar mai ales vremurile, au stricat socotelile fanilor: în seria a II-a (Vest) s-au jucat doar trei meciuri dintr-un total de nouă care ar fi trebuit să se dispute într-un campionat normal cu optsprezece echipe! CFR Timişoara s-a retras încă din tur, Drobeta Tr. Severin s-a retras din campionat în pauza de iarnă, Jiul Petroşani nu a fost programată să dispute jocul din etapa a XVIII-a pentru neplata unor datorii, iar trei meciuri au fost reprogramate pentru 3 martie şi 10 martie din diverse motive. Lucrurile stau ceva mai bine în seria I (Est), acolo unde doar Cetatea Suceava s-a retras din campionat în pauza de iarnă şi unde sâmbătă s-au disputat opt jocuri.
Din această serie merită să reţinem doar faptul că Sportul Studenţesc a preluat conducerea după victoria cu Chiajna, chiar şi fără Varga şi Tibi Bălan pe care controversatul patron Şiman nu i-a folosit şi îi propune „spre închiriere” pe câte o jumătate de campionat la cine dă mai mult, la fel ca cei care au anumite îndeletniciri în parcările de pe Valea Oltului. În stand by stau Ferfelea şi Curelea (ce gol superb a reuşit cu Chiajna!) pentru a-i rotunji conturile la vară „marelui om de fotbal” şi de afaceri. Cititi mai departe

Liga I a (re)deschis larg ferestrele fotbalului autohton spre marea bucurie a fanilor înrăiţi din România în acest frumos sfârşit de săptămână. Forţaţi de LPF, FRF (dar indirect şi de către UEFA) conducătorii celor 18 cluburi de Liga I din România (de fapt, în primul moment doar nouă cluburi care au avut de disputat meciurile acasă), au făcut eforturi deosebite pentru ca meciurile primei etape a returului să se dispute în condiţii acceptabile.
Au apărut la deszăpezit şi la pregătit gazonul angajaţi ai cluburilor, oameni ai penitenciarelor, elicoptere ale MAI (bineînţeles la stadionul „Dinamo”), pentru ca fotbalul să dea o primă reprezentaţie corespunzătoare în acest 2010 extrem de bogat în precipitaţii (doar iarna lui 1986 rivalizează în cantitatea de zăpadă aşternută pe sol cu acest ianuarie-februarie 2010 de coşmar pentru toate administraţiile publice din România).
Şi, puţinii împătimiţi ai fotbalului din România (unde sunt vremurile de dinainte de Revoluţie când stadioanele gemeau de lume pe orice vreme?) s-au îmbrăcat gros şi au purces la stadion pentru a-şi încuraja favoriţii aşa cum au considerat ei de cuviinţă: cu bannere, cu scandări mai mult sau mai puţin triviale, cu fumigene şi petarde (nepermise!), cu bulgări de zăpadă trimişi în capul arbitrilor, adversarilor dar şi al favoriţilor! Sarea şi piperul fotbalului, adică surprizele, au apărut din start: Steaua învinsă fără drept de apel acasă de către ultima clasată, Ceahlăul mercenarilor lui „Pinalti”, Rapidul capotând lamentabil sub Copou, Timişoara şi FC Vaslui nereuşind decât câte un 0-0 chinuit la Bistriţa şi Mediaş, adică acolo unde… foamea de puncte este mare! Cititi mai departe

La sfârşitul acestei săptămâni, Liga I reîncepe activitatea competiţională oficială cu etapa a XVIII-a, prima a returului campionatului naţional de fotbal ediţia 2009–2010. Iubitorii de fotbal intern au lâncezit vreo două luni şi jumătate, dar aşteptarea lor a luat sfârşit şi vineri, 19 februarie, dacă iarna nu ne va juca din nou feste, reîncepe… fotbalul autohton!
La puţin timp după terminarea sărbătorilor de iarnă (după sărbătoarea Sf. Ioan Botezătorul),  una câte una echipele au sunat goarna adunării şi au început pregătirea de iarnă. Unele au mers la munte pentru primul stagiu de pregătire (Dinamo), altele s-au pregătit mai mult la baza proprie (Rapid, deh criza!), iar altele au ales însorita (credeau ei!) Antalie turcească (CFR Cluj, Timişoara, Braşov, Urziceni, Steaua, etc…).
În această perioadă este o aşa de mare vânzoleală, că de multe ori nici conducătorii, nici antrenorii parcă nu mai ştiu ce vor: pleacă jucători, vin jucători în probe, rămân jucători, nu se înţeleg din motive financiare conducătorii cu impresarii sau cu jucătorii, se plusează când apare interesul echipelor cu pretenţii sau când sunt interesate de acelaşi jucător cel puţin două echipe, dar pe… praful acesta financiar se caută în primul rând jucători liberi de contract care să se încadreze în grila de salariu de maxim 10.000 euro/lună impus de către Steaua şi Dinamo! Cititi mai departe

Şi a fost ziua cea mare a tragerii la sorţi a grupelor pentru preliminariile C.E. 2012 din Polonia şi Ucraina, desfăşurată duminică la prânz la Varşovia. Fostul mare fotbalist ucrainean Oleg Blohin – recordmanul selecţiilor în naţionala URSS cu 112 prezenţe şi 42 de goluri înscrise şi câştigător al Balonului de Aur în 1975, nu a avut mână rea pentru naţionala noastră, hărăzindu-i în grupa „D” adversari cărora le-am luat 26 de puncte din 30 posibile atunci când ne-am întâlnit cu ei în preliminarii.
De Franţa se pare că nu scăpăm nici în somn în ultima perioadă, dar palmaresul ultimelor meciuri jucate cu ei este unul echilibrat: două egaluri în preliminariile C.M. 2010 şi un egal la turneul final al C.E 2008. Ne rugăm la Dumnezeu ca Raymond Domenech să fie păstrat antrenor şi după turneul final din Africa de Sud din această vară, pentru că ne-am obişnuit cu stilul său de joc şi de a alcătui echipa, dar şansele ca acesta să rămână în funcţie sunt foarte mici (poate doar dacă Franţa prinde din nou finala ca acum patru ani în Germania). Cititi mai departe

Campionatul italian, aidoma tuturor celor cu fotbal puternic, continuă în plină iarnă siberiană în Europa. Duminică seara, pe „Giuseppe Meazza” („San Siro”) a avut loc un nou episod din eternul şi fascinantul Inter-Milan, derby-ul oraşului Milano şi al Italiei fostbalistice.
După umilinţa din tur, de la începutul lui septembrie (Milan – Inter 0-4!), Milanul, pe val în ultimul timp – 8 victorii în ultimele 9 etape – plecat într-o urmărire furibundă a Interului, spera ca printr-o victorie, coroborată cu încă una dintr-un meci restant, să egaleze la puncte liderul.
Inter Milano, campioana ultimelor 4 ediţii: 2005–2006 – la masa verde, 2006–2007, 2007 – 2008 cu Mancini la timonă şi 2008–2009 cu Mourinho antrenor, spera şi ea ca printr-o victorie să pună iarăşi distanţă faţă de arţăgosul Milan. A reuşit lucrul acesta după un meci presărat cu de toate: goluri frumoase ( Milito şi Pandev), eliminări în tabăra Interului (Sneijder – minutul 27, pentru persiflarea prelungită a arbitrului şi Lucio – minutul 90 pentru henţ în careu), două bare în contul lui Inter, câte una pe repriză (Sneijder în debutul meciului şi Pandev înainte de superbul gol din lovitură liberă), penalty ratat în minutul 90 de Ronaldihno, atunci când Interul rămăsese în nouă oameni şi mai erau cinci minute de prelungiri! Cititi mai departe

Ianuarie 2010 a început interesant şi cu surprize în ţările cu fotbal puternic din Europa: Anglia, Spania, Italia, Germania, Franţa, cu meciuri chiar din prima săptămână a anului, fie în campionat, fie în competiţiile adiacente: cupe, cupe ale ligilor, etc. Multe dintre cluburile mari ale Europei: Barcelona, Chelsea, Real Madrid, Inter Milano, Arsenal sunt private în această perioadă de aportul celor mai importanţi jucători africani plecaţi mai mereu din doi în doi ani la „marea” competiţie africană. Didier Drogba, Samuel Eto’o, John Obi Mikel, Michael Essien, Seydou Keita, Frederic Kanoute, Salomon Kalou, etc. sunt în această perioadă „pe metereze” pentru a apăra onoarea ţărilor lor, unele chiar favorite la câştigarea trofeului (Coasta de Fildeş, Camerun, Mali, Nigeria). Competiţia din Angola este însă una care lasă mult de dorit: atentat sângeros soldat cu moartea a trei persoane din delegaţia statului Togo şi retragerea acesteia din competiţie, stadioane cu gazon pârjolit sau tip „izlaz” (mai ales la Cabinda unde joacă echipele din grupa B, dar şi în capitala ţării Luanda unde joacă echipele din grupa A), jocuri de o slabă factură tehnică şi tactică (mai ales), portari şi fundaşi hazlii (printre ei şi vechea şi simpatica noastră cunoştinţă – portughezul Carlos, ce şi-a găsit bunici sau străbunici angolezi). Cititi mai departe

Săptămâna trecută a adus în prim planul activităţilor fotbalistice internaţionale două evenimente care demonstrează, o dată în plus, că la frumuseţea celui mai iubit sport se adaugă de foarte multe ori durere şi tristeţe.
A fost mai întâi accidentarea gravă la cap a căpitanului echipei naţionale Cristi Chivu într-un duel aerian cu mult prea încrâncenatul Pellissier, accidentare care putea să aibă consecinţe foarte grave dacă doctorul echipei Inter Milano nu era un meseriaş desăvârşit care şi-a dat seama de gravitatea accidentului şi a făcut cea ce se impunea în acel moment pentru Cristi, adică investigaţii complete la cap imediat. Chivu a fost operat rapid (cât de grea şi de periculoasă este o intervenţie chirurgicală în zona creierului!) şi, din fericire, în acest moment se află în afara oricărui pericol urmând convalescenţa şi apoi recuperarea medicală şi sportivă.
Al doilea eveniment de o gravitate mult mai mare s-a petrecut vineri, 8 ianuarie 2010, cu naţionala de fotbal a statului Togo care se deplasa (în autocar!?) spre Angola pentru a participa la mult aşteptata Cupă a Africii la fotbal. În enclava angoleză Cabinda, aflată în interiorul statului Congo, autocarul a fost atacat cu arme automate de rebelii din această zonă măcinată continuu de războaie civile şi, din păcate, trei persoane (şoferul, antrenorul secund şi purtătorul de cuvânt al echipei) au fost ucise, altele fiind rănite mai mult sau mai puţin grav. Cititi mai departe

Anul 2009 s-a încheiat trist pentru întreaga suflare fotbalistică din România. Patronii, afectaţi de criza economico-financiară au uitat să-şi mai plătească jucătorii, au diminuat drastic salariile acestora (chiar cu 25%-50%!), au demis antrenori, au făcut „liste negre” cu jucătorii cu care nu mai vor să continue şi pe care i-au pus să-şi caute echipe sau au anunţat deja preţurile pentru care sunt dispuşi să se despartă de aceştia.
Revelionul 2010 a fost unul despre care foarte mulţi nu-şi vor aminti cu plăcere: buzunare (aproape) goale, „găuri financiare” neastupate, nesiguranţă la toate nivelele, ploaie, masă festivă nu la fel de bogată ca în alţi ani …
Liga I din România, măcinată de scandaluri interminabile, a mai lansat o ştire-bombă în primele zile ale lui 2010 prin gura „păcătosului” Dumitru Dragomir: este posibil ca numărul echipelor din prima liga să se reducă la 16 chiar din această vară! Dacă lucrul acesta se va întâmpla, probabil că trierea va fi făcută la acordarea licenţei pentru Liga I, acolo unde a fost destul de multă largheţe din partea comisiilor de licenţiere în ultimii ani în favoarea unora şi multă stricteţe în privinţa altora (vezi cazul Sportul Studenţesc de acum 4 ani). Cititi mai departe

Două dintre cele mai iubite şi mai titrate echipe de fotbal din România sunt după încheierea turului ediţiei de campionat 2009–2010 departe de aspiraţiile anunţate an de an: câştigarea campionatului şi participare cu succes în cupele europene.
„U” Craiova este mai aproape de retrogradare decât de primele locuri şi asta datorită prostului management asigurat de finanţatorul Mititelu aflat în război continuu cu antrenorii echipei, cu arbitrii români, cu conducătorii fotbalului romanesc, cu autorităţile publice locale din Craiova, cu proprii susţinători. Joaca de-a plecatul la Turnu Severin i-a adus doar antipatia dusă la extrem a fanilor craioveni, iar acum primarul Solomon aflat în barca câştigătorilor de la prezidenţiale şi-a intensificat şicanele. Este aşteptat precum Mesia, Victor Piţurcă, dar aducerea acestuia pe banca tehnică a Craiovei este însă puţin probabilă, în primul rând datorită solicitărilor financiare şi de aducere de noi jucători, bineînţeles valoroşi, deci şi scumpi.
La Dinamo lucrurile sunt la fel de grave: un club în care fiecare nereuşită este pusă doar pe seama jucătorilor scăpaţi de sub control, nu şi pe seama aşa zişilor conducători care, cel puţin în privinţa lor, adeveresc la maxim proverbul românesc cu lucrul amestecat. Cititi mai departe