Va fi interesant modul în care se vor răsfrânge efectele noii configuraţii guvernamentale asupra vieţii politice şi administrative locale, mai ales dacă ţinem seama de numărul destul de mare de şefii de instituţii deconcentrate ale statului din fiecare judeţ al ţării. Numai la nivelul Vâlcii vom vedea că o duzină de directori de instituţii au fost puşi în funcţii cu sprijinul Partidului Democrat. Ei bine, sunt foarte curios dacă vreunul dintre aceştia îşi va da demisia din funcţie ca urmare a înlăturării de la guvernare a PD de către PNL. Păstrându-e în aceleaşi coordonate, e de urmărit felul în care liberalii vor încerca să scape de pediştii din instituţii.

Cu siguranţă, vom vedea că se vor face tot felul de presiuni, unele dintre acestea la limita legii, pentru ca reprezentanţii Partidului Democrat să părăsească funcţiile de conducere din instituţii.
În judeţul nostru, democraţii deţin câteva posturi cheie, pe care Emilian Frâncu, preşedintele PNL Vâlcea, şi le doreşte cu siguranţă pentru oamenii săi. Numai dacă ne referim la faptul că Oficiul Judeţean pentru Protecţia Consumatorului, Inspectoratul Teritorial de Muncă, Autoritatea Rutieră, Direcţia Apelor Olt şi Agenţia pentru Protecţia Mediului sunt doar câteva dintre instituţiile importante care au la conducere membri ai Partidului Democrat, şi tot este suficient pentru a ne imagina modul în care vor decurge lucrurile în viitorul apropiat. Sincer, în acest moment nu cred că vreunul dintre şefii acestor instituţii îşi va da demisia de bunăvoie şi este lesne de înţeles de ce. Pe de-o parte, nimeni nu renunţă bucuros la un post bine plătit în administraţie şi care oferă o anumită influenţă la nivelul judeţului, pe de altă parte este vorba de orgoliile de partid. În orice caz, până la această oră nu am aflat de intenţia vreunui director democrat de a pleca de la „putere”.
Este foarte posibil să ne aflăm într-o situaţie cel puţin ciudată. Mai exact, România va avea un guvern minoritar, compus din două forţe politice, PNL şi UDMR, şi o administraţie locală pestriţă, în care vom regăsi atât reprezentanţi ai partidelor aflate la putere, cât şi ai Partidului Conservator şi Partidului Democrat. Cu alte cuvinte, chiar dacă nu mai sunt în guvern, PC şi PD vor continua să se afle la putere în judeţe. Vom asista astfel la o situaţie ambiguă, în care programul de guvernare al unei alianţe care nu mai există va fi continuat de un partid ce a făcut parte din această alianţă şi aplicat, deşi mi se pare greu de crezut, de reprezentanţii unor partide care nu se mai află la putere. Practic, o criză politică va fi înlocuită cu una administrativă.
Singura soluţie pentru rezolvarea acestei probleme va fi, fără doar şi poate, înlocuirea democraţilor din instituţiile mai sus amintite, cu reprezentanţi ai PNL. În sprijinul acestei idei, liberalii se vor folosi de dreptul formaţiunii aflate la putere de a-şi pune în practică programul de guvernare, cu proprii oameni. Pe de altă parte, democraţii îşi vor sprjini din toate puterile oamenii aflaţi la conducerea instituţiilor deconcentrate, invocând faptul că aceştia au merite personale în ceea ce priveşte dobândirea funcţiilor din care se doreşte a fi schimbaţi. Pentru mine nu mai este nici un secret că foştii parteneri de guvernare au început deja un război surd în teritoriu pentru eliminarea, respectiv păstrarea unor oameni în fruntea unor instituţii. Vom asista la procese, la scandaluri, la un haos administrativ de care nimeni nu avea nevoie. Totul, în numele unei politici prost înţelese, în numele unor conjuncturi politice şi a unor jocuri de interese de cea mai joasă speţă.
Octavian HERŢA

Regia Autonomă Judeţeană de Drumuri şi Poduri a devenit în ultimii trei ani de zile un fel de Jolly Joker în jocurile politico-economice de la nivelul judeţului Vâlcea. Cum cineva vrea să-şi facă niscaiva capital politic, nu are decât să se lege de regie şi toată lumea e cu ochii pe problemă. Aflată în subordinea Consiliului Judeţean dar obligată totodată să participe la licitaţii şi să se comporte ca o veritabilă societate comercială, RAJDP nu e altceva decât o struţo-cămilă, aflată la cheremul consilierilor judeţeni. Pe de-o parte, statul, prin Consiliul Judeţean, îşi arogă toate drepturile în ceea ce priveşte regia, pe de altă parte, investiţiile în unitate lipsesc aproape cu desăvârşire.

Pe de-o parte, conducerii RAJDP i se cere să facă performanţă, pe de altă parte utilajele sunt vechi de 20-30 de ani, personalul prost plătit iar comenzile venite din partea statului curg cu nemiluita.
Ceea ce s-a întâmplat în cadrul celei mai recente şedinţe de Consiliu Judeţean demonstrează cât de incert este statutul Regiei de Drumuri şi Poduri. Consilierii judeţeni au discutat timp de o oră despre obiectivele de performanţă propuse de managerul general al RAJDP, Otto Cremarenco. Acesta a venit cu două elemente pentru anul 2007: realizarea unei cifre de afaceri de circa 200 miliarde lei şi a unui profit de 6 miliarde lei. Ei bine, motivul discuţiei a fost tocmai acest profit de doar 3%. O parte dintre consilieri au susţinut că estimările conducerii regiei sunt realiste şi în concordanţă cu ceea ce se întâmplă în prezent pe piaţa de profil, în timp ce alţi aleşi au spus că un profit de doar 3% este prea puţin pentru posibilităţile reale ale unităţii. În fine, au fost şi voci care au subliniat faptul că regia nici măcar nu ar trebui să fie obligată să înregistreze profit, atâta timp cât este subvenţionată de la bugetul judeţului iar bună parte dintre lucrările acesteia se realizează în interesul exclusiv al Consiliului Judeţean şi consiliilor locale. Cu toate opniile exprimate, nu s-a ajuns la nici o concluzie. Era şi normal să nu se ajungă la un numitor comun, date fiind coordonatele pe care este nevoită să se mişte regia.
Este foarte clar că lucrurile nu mai pot continua mult timp aşa. Ori RAJDP rămâne în continuare o unitate aflată la discreţia statului – care se ştie, niciodată nu a fost un bun administrator, ori se privatizează, pentru a funcţiona ca o societate comercială, după criteriile economiei de piaţă. Evident, statul, reprezentat prin Consiliul Judeţean, ar urma să deţină o bună parte din acţiunile viitoarei structuri, oricum s-ar numi aceasta. Noua societate va trebui să funcţioneze asemenea tuturor firmelor de profil, pentru a rezista pe o piaţă din ce în ce mai competitivă. În acel moment, managerului general i se vor putea impune, fără probleme, criterii de performanţă. În cazul în care acesta va dovedi că nu este în stare să aducă profit, va trebui să fie schimbat, aşa cum se întâmplă în economia reală. Până atunci însă, conducerea societăţii este nevoită să evolueze în nişte limite extrem de fragile. Este evident că niciodată, în actuala structură, unitatea nu va putea să se comporte ca un jucător care acţionează după regulile pieţei, întrucât deciziile se iau de către un for, numit Consiliul Judeţean, care nu întotdeauna este obiectiv. Impunerea unui profit de 10 sau 15%, aşa cum s-a sugerat de către unii dintre consilierii judeţeni, ar putea părea la prima vedere cât de poate de firească. Este însă evident că includerea în ofertele de licitaţii a acestui profit destul de mare ar putea însemna, până la urmă, falimentul regiei. Concurenţa acerbă, subordonarea, deciziile luate uneori după criterii politice ţin regia legată de mâini şi de picioare. Cât timp conducerea regiei va fi numită politic, cât timp unitatea va acţiona în urma unor telefoane primite de la greii judeţului, pentru a realiza diverse lucrări în anumite localităţi, cât timp există interese de-o parte şi de alta a eşicherului politic, este foarte clar că lucrurile nu vor merge bine. 
Octavian HERŢA

Dacă ar fi avut o podoabă capilară mai dezvoltată, mai că aş fi fost tentat să spun că viceprimarul Râmnicului, Nicolae Dicu seamănă cu un căţeluş cu părul creţ, care, deşi a fost prins cu raţa în gură, adicătelea cu zecile de mii de euro daţi de Crinu Popescu în buda Pensiunii Maria în vara anului trecut, se jură-n continuare că el nu fură, că nu a mâncat usturoi, că nu ştie ce-i aia şpagă iar gura-i miroase a şerbet de trandafiri. Omul stă bine mersi în biroul său călduţ din primărie, asistă ca o păpuşă Mapeţ la şedinţele de Consiliu Local şi nu dă doi bani pe acuzaţiile de corupţie ale procurorilor DNA. Cică banii ăia daţi de Crinu nu ar fi fost decât un împrumut returnat de acesta! Sanchi! Ar fi fost culmea să recunoască în faţa procurorilor că e lacom şi că s-ar mai fi îndulcit şi el cu nişte euroi nemunciţi…
Nici despre democraţii ăştia vâlceni nu mai ştiu ce să cred. După ce că s-au lăsat păcăliţi de Dicu astă-toamnă, când acesta îi anunţa spăşit că pleacă de la primărie dar n-a făcut-o, oamenii senatorului Dorel Jurcan sunt acum împărţiţi în două tabere: unii vor să-l zboare pe Dicu, alţii îi ţin palma la cur, de parcă nici un pedist vâlcean nu s-ar mai putea ridica la nivelul corupţiei atins de acesta. Vezi Doamne, Dicu e cel mai bun viceprimar pe care-l putea da PD Vâlcea! Chestia asta am auzit-o din gura lui Romulus Bulacu, acelaşi lider PD care îl susţine şi pe şeful ITM, vârât într-o grămadă de îmbârligături. Păi dacă atâta poate PD Vâlcea, asta e. Cert e un lucru: Râmnicul se poate lăuda că are un viceprimar prins în flagrant de procurorii DNA în timp ce ia bani de la un om de afaceri.
Imediat după Paşti, democraţii vor încerca din nou să-l schimbe pe Nicolae Dicu, pentru a-l instala în locul acestuia pe Mihai Botea, cel care, timp de o lună, a îndeplinit atribuţiile de viceprimar. Prima tentativă de acest gen a pediştilor s-a încheiat cum nu se putea mai prost, liberalii din Consiliul Local opunându-se, dracu’ ştie de ce, schimbării viceprimarului penal. În aprilie, democraţii vor avea nevoie de sprijinul aceloraşi liberali care în toamnă votaseră pe invers; fără voturile lor, întreaga acţiune ar fi compromisă. Unde mai pui că nici primarul Mircia Gutău nu pare prea dispus să scape cu orice preţ de Dicu, de care, într-un mare fel, este legat prin procesul de la Alba Iulia. În aceste condiţii, în care lucrurile sunt complicate prin simpla stare de fapt, nu ştiu ce succes va avea acţiunea PD de schimbare a domnului Dicu de la primărie. Acesta pare destul de bine înfipt acolo, cel puţin până când instanţa îşi va spune părerea în legătură cu acuzaţiile care i se aduc.
Am mai spus-o şi nu cred că e inutil să o spun şi acum. În orice stat civilizat în afară de România, un individ aflat în situaţia lui Dicu ar fi intrat de mult în pământ. Mai exact, şi-ar fi dat demisia, s-ar fi ascuns în munţi, s-ar fi apucat de crescut capre sau dracu’ ştie ce ar mai fi făcut. În nici un caz nu s-ar fi afişat cu maxim tupeu în faţa opiniei publice, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Pentru că orice s-ar spune, exact asta face domnul Dicu de câteva luni: merge la serviciu, participă la şedinţele de Consiliu Local, zâmbeşte la ziarişti şi dup-aia îşi vede de treburile lui. Parcă am fi într-un film absurd, în care toată lumea pare tâmpită, în afară de personajul principal. Chiar aşa să fie, noi toţi să nu vedem bine, să fi visat că nu mai departe de acum câteva luni domnul Dicu avea cătuşe la mâini şi dormea într-o celulă a penitenciarului Colibaşi? Chiar aşa să fie, în ţara asta dacă eşti prins în flagrant luând şpagă, poţi să îţi continui liniştit afacerile şi munca la primărie, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat? Aşa pare să fie, oameni buni. Mai era un pic şi-l vedeam pe domnul Dicu şi la „Duminica în familie”, braţ la braţ cu Răduleasca, explicând cât de bine este să fii viceprimar în România.
Octavian HERŢA

Ca multe alte centre urbane din România, Râmnicul este o amestecătură de lux şi sărăcie extremă. La doar câţiva metri de blocurile comuniste, cu tencuiala căzută, se înalţă vile de sute de mii de euro cu zeci de camere, în care se lăfăie câştigaţii tranziţiei. Găsim laolaltă, într-un melanj perfect, oameni care de-abia îşi duc zilele şi inşi pentru care banii nu mai sunt de mult o problemă. Maşini scumpe care de-abia au fost lansate în marile saloane auto occidentale sunt parcate lângă Dacii scorojite, pensionari cărând plase cu două pâini şi trei kilograme de cartofi trec pe lângă vitrinele localurilor în care se tolănesc privilegiaţii sorţii. Totul nu e decât o fotografie nereuşită a unei societăţi care scapă judecăţii bunului simţ.
Era normal să se întâmple aşa. Râmnicu Vâlcea nu este altceva decât un oraş în care şmecherii au reuşit din nou. Cine sunt cei care dorm în case scumpe şi conduc maşini de lux? Ei sunt îmbogăţiţii tranziţiei, sunt cei care au reuşit să se descurce, cum spune românul. Au făcut ce-au făcut după Revoluţie, unii au fost la furat în Germania, alţii au rămas aici să fure ce a rămas în urma comuniştilor. De vreo zece ani, a apărut o nouă categorie, cea a hoţilor pe internet, mână-n mână, de cele mai multe ori, cu autorităţile. Toţi aceştia au acumulat în scurt timp averi impresionante. Unii şi-au deschis firme care se lăfăie azi în centrul oraşului, alţii au ajuns în Parlament sau în funcţii importante în administraţia publică locală sau centrală. Toţi se joacă cu banii ca şi cum asta ar fi făcut o viaţă întreagă. Au avut grijă să investească în terenuri scumpe, în spaţii comerciale închiriate cu mii de euro lunar, în depozite bancare care le aduc beneficii importante în fiecare an.
O minimă verificare din partea instituţiilor financiare ar demonstra că cea mai mare parte a averilor acumulate de bogătaşii Vâlcii nu are o bază legală. Dacă s-ar proceda ca în Occident, unde Fiscul ştie exact cât îşi poate permite fiecare cetăţean, am asista la confiscarea unui adevărat imperiu financiar. În mod normal, atunci când un cetăţean al acestui judeţ acumulează în scurt timp o avere care depăşeşte vizibil posibilităţile sale financiare oficiale, Fiscul ar trebui imediat să se sesizeze şi să solicite justificarea bunurilor deţinute de acesta şi chiar a conturilor din bănci. Spre exemplu, un funcţionar al cărui salariu nu depăşeşte 20 milioane lei lunar şi care achiziţionează peste noapte un automobil care costă, să spunem, 40 de mii de euro, ar trebui, în mod natural, să intre în atenţia Fiscului. Argumentele pentru care acest lucru ar trebui să se producă sunt dintre cele mai simple: funcţionarul cu pricina nu are voie să facă afaceri iar salariul său, oricât de bine chivernisit ar fi fost de-a lungul timpului, nu i-ar fi permis niciodată să cumpere respectiva maşină de lux. Ei bine, nu am auzit până acum ca în Vâlcea să se fi întâmplat astfel de lucruri. În fiecare zi vezi pe străzi maşini de lux conduse de puştani de 18-20 de ani, în fiecare zi vezi parcate în faţa unor instituţii jeep-uri care i-ar face să moară de invidie chiar şi pe cei mai avuţi dintre occidentali. Nimeni nu-i întreabă pe funcţionari de unde au avut bani să-şi cumpere asemenea maşini, nimeni nu-i trage la răspundere pe politicieni în legătură cu viloaiele de sute de metri pătraţi construite în jurul oraşului. Un control sumar ar demonstra câtă dreptate au cei care spun că averile nu se fac prin muncă cinstită, ci prin fentarea zi de de zi a legilor ţării.
Cineva mă întreba recent care este motivul pentru care anumite ziare publică, din când în când, articole vaste pe tema averilor politicienilor. I-am răspuns fără pretenţia că aş avea neapărat dreptate: poate pentru a trage firave semnale de alarmă asupra discrepanţelor de proporţii de care este plină societatea românească. Pe de-o parte avem legi care-i obligă pe politicieni să-şi publice pe internet averile (sau măcar o parte din ele), pe de altă parte efectele acestor dovezi de transparenţă sunt nule. Aproape că nu există exemple de autosesizare a Fiscului în cazul depistării unor averi care întrec cu mult posibilităţile evidente ale posesorilor. Şi nu pentru că acest lucru nu ar fi posibil, ci pentru simplul motiv că nimeni nu vrea cu adevărat o salubrizare onestă a societăţii.
• Octavian HERŢA

Fiecare judeţ are baronii lui iar la umbra fiecărui baron local se dezvoltă baroneţii care cu timpul vor deveni baronei în toată legea. Toată această baroniadă nu este doar o invenţie a presei şi nu se aplică doar perioadei cât guvernul Năstase s-a aflat la conducerea ţării. Baronii au existat de când lumea şi pământul; ei s-au numit ciocoi, grofi sau logofeţi însă întotdeauna au avut ceva în comun: le-au plăcut banii făcuţi din nemuncă şi dacă se poate, pe spinarea altora. Mai mult ca oricând, în ultimii 17 ani, în România s-a dezvoltat, asemenea unei ciuperci, un adevărat high-life de mâna a treia, o protipendadă parvenită a tranziţiei. Indivizi care pe vremea lui Ceauşescu nu ştiau cum să-şi câştige pâinea de zi cu zi, s-au trezit deodată, în anii de după Revoluţie, într-un haos total. Unii dintre ei s-au apucat să facă bişniţă în Turcia şi Iugoslavia, alţii s-au apucat de speculaţii cu tot ce se putea. Cu timpul, oamenii au început să câştige din ce în ce mai bine. Au intrat în politică, s-au asociat în fel de fel de grupări dintre cele mai dubioase, au pus-o de carteluri şi au dorit mai mult. Aşa s-a ajuns în situaţia ca indivizi care toată viaţa nu au ştiut să facă nimic să se înfigă asemenea unor căpuşe în viaţa politică şi economică a ţării. Sistemul de relaţii de tip balcanic a permis tuturor acestor indivizi să-şi facă loc cu uşurinţă în piramida Puterii. Unii s-au mulţumit cu poziţii confortabile de satrapi locali, alţii au fost mai ambiţioşi şi s-au căţărat mai sus în ierarhiile de toate felurile. Aşa a ajuns România să aibă miniştri incompetenţi şi corupţi, parlamentari care nu ştiu bine să vorbească şi să scrie, şefi de instituţii care nu au avut altceva mai bun de făcut decât să prăduiască banul cetăţeanului. Judeţul Vâlcea nu a făcut excepţie de la regulă. La umbra statului protector s-a dezvoltat de-a lungul timpului o adevărată reţea formată din oameni de afaceri şi politicieni, cărora li s-a mai adăugat o categorie, extrem de dăunătoare, cea a politicienilor-afacerişti, adică a acelor indivizi care au încercat să găsească cele mai bune combinaţii între noţiunile de politică, afaceri şi administraţie. În bună măsură, acest lucru le-a ieşit. Unii dintre ei sunt acum parlamentari sau şefi de instituţii, alţii sunt primari. Susţinuţi de diverse partide politice, aceşti oameni au reuşit în foarte scurt timp să clădească adevărate imperii economice. Au pus mâna pe societăţi de stat pe care au avut grijă să le falimenteze pentru a valorifica patrimoniul acestora, au cumpărat la preţuri de nimic sute de hectare de teren, au sifonat în permanenţă banul public către afaceri personale şi de grup. Încet-încet, s-au format adevărate reţele mafiote, al căror scop este controlul total al economiei locale. Aproape că nu există afacere importantă în judeţul Vâlcea în care să nu vezi implicate aceleaşi firme care s-au obişnuit să sugă multe miliarde lei de la buget. Cu toate semnalele trase de presă privind modalitatea cel puţin oneroasă prin care s-a fraudat de atâtea sute de ori atât legea, cât şi bunul simţ, nimeni nu a luat vreo măsură. Astfel, judeţul Vâlcea a ajuns în bună măsură să fie controlat de câteva găşti de afacerişti, cu importante ramificaţii în viaţa politică. Sponsorizările generoase din perioada campaniei electorale au reprezentat pentru aceşti afacerişti de carton cea mai bună taxă de protecţie, cea mai bună asigurare că pe viitor lucrurile vor merge şi mai bine pentru ei. S-a ajuns în situaţia ca aceeaşi societate comercială să sponsorizeze două-trei partide aflate în competiţia electorală, doar pentru ca viitorul să nu aducă nici un fel de surprize neplăcute în ceea ce priveşte bunul mers al afacerilor. Partea cea mai proastă este că mulţi dintre cei care fac bani mulţi de ani de zile pe seama bugetului public sunt atât oameni de afaceri, cât şi politicieni. Ei au avut grijă să se pună la adăpost de firavele prevederi ale legii şi să-şi treacă afacerile pe numele mătuşilor sau nepoţilor. Dacă în scripte apar ca cei mai nenorociţi oameni de pe pământ, în realitate aceşti indivizi controlează cam tot ce înseamnă afacere majoră în judeţul Vâlcea. Ei au avut grijă să întocmească la notariat documente în care se specifică foarte clar faptul că după expirarea unui anumit interval de timp – de obicei 4 ani, cât durează un mandat, afacerile le vor reveni în totalitate. Aşadar, nu trebuie să ne mai mirăm că deocamdată nici un „greu” al judeţului nu a fost condamnat pentru corupţie sau pur şi simplu pentru alte infracţiuni de natură patrimonială. Atâta timp cât cei care aplică legea se confundă de multe ori cu cei care o încalcă, este aproape imposibil ca societatea românească să fie în sfârşit salubrizată.
• Octavian HERŢA

Va trebui să mai aşteptăm cam până prin octombrie ca să ne putem ocupa scaunele de la Parlamentul Europei, pentru că alegerile s-au amânat de ieri. Acrobaţiile politice au reuşit să dea pe apa Sâmbetei locurile confortabile de la cele mai înalte stări pentru a se opri din circ. Starea de acalmie e cea aşteptată momentan de cei care îl susţin pe Tăriceanu, în frunte cu „R”-ul de la PSD. Mircea Geoană a ieşit ieri la rampă cu multe declaraţii, oferindu-i susţinere Premierului în deciziile luate. O fi vreo decizie raţională, doar că motivele amânării sunt de-a dreptul infantile. Trebuie tratamente îndelungate pentru calmarea nervilor politici? Să intrăm la dezintoxicare cu toţii pentru că nu se pot abţine replicile mai marilor de la putere că de-asta e românul nostru atât de solidar. Aici nu se mai aplică principiul când doi se ceartă…, pentru că ştim noi ce face al treilea când se joacă cei mari acolo sus şi ne mai aruncă vreo declaraţie drept dovadă a angoaselor din zbuciumul conducerii. Ori eşti din breaslă şi mai latri câte ceva, dacă ţi se spune să latri, ori te faci că plouă, pentru că oricum ne-am cam plimbat pe la circurile de la noi în ultima perioadă şi ne-am cam săturat de existenţialismul celor care par să n-aibă apăsări, dar care pretind că suferă de nu mai pot pentru patria oropsită de oligarhie. Românul de la sapă, cel care prinde doar postul naţional în pridvor (şi ăla cam greu de prins după scandalul cu Giurgiu) o să creadă că s-au dus steguleţele cu steluţe de la brâul tărişoarei noastre şi toată şampania de la sfârşitul anului nu va mai fi râuri ca acum câteva luni, turta lui va rămâne aceeaşi şi caprele se vor plimba fără microcipuri pe toate păşunile şi drumurile naţionale. Ieri s-au regăsit la şezătorile deja celebre toţi cei care încearcă să ne decidă nouă, muritorilor de rând, soarta. De intrat se pare că am ieşit din marea familie de nobili, cu un costum destul de aranjat, dar nu ne place să ne conformăm. Oamenii noştri vor mai sta la şezătoarea naţională până îşi vor trimite reprezentanţii la şezătoarea cea mare. Traumele amânării s-au lăsat cu încă o amânare: s-au reflectat şi asupra comisiei rele care nu a avut chef să-l pună la zid pe Băsescu tocmai când europarlamentarele au fost lăsate pe altădată. Nu se putea sa-şi scoată Felix dinţii tocmai când suferă cel anchetat, măcar puţină clemenţă pentru situaţia de ieri când s-a trecut peste alegeri pentru ceva timp până se pune totul în ordine. Aşa că trebuie să mai aşteptam să se clocească ceva pentru aşezarea situaţiei actuale, pentru că oamenii noştri vor să mai stea puţin, nu li se pare prea atractiv scaunul de european. Oricum se spunea că stofa noastră de europeni aduce mai mult a cânepă, vom mai sta până în semestrul viitor ca să le asigurăm poziţiile la înălţimea înălţimilor aleşilor. Bine măcar că s-au amânat după ce au trecut zilele cu datul florilor că măcar tot ne-am ales cu ceva. Dacă s-ar fi răzgândit Guvernul înainte de vreme, nu i-am fi văzut pe toţi consilierii pe străzi cu braţele pline de flori, cu zâmbete pline şi doritori să ureze felicitări ca alesul pesediştilor bucureşteni. Nu ştiu dacă o să se schimbe atât de mult traiul nostru zilnic din cauza amânării excursiei parlamentarilor noştri la aerul respirat la nivel înalt, ştim doar că dacă s-a amânat ceva că sa se amâne altceva, eventual scandalul actual, atunci rezultatul va fi tocmai unul pe dos – se va păstra acelaşi subiect de luni de zile, pentru că poate profita acum de libertate, până în toamnă mai e şi au tot timpul din lume să-şi mai înfigă o dată cuţitul în coaste pe banii şi atenţia europenilor şi a pridvorului românesc.
Anne BECHERU

Furãciunea are picioare scurte

Ciolãnarul Nicolae Dicu nici demnitate nu mai putem spune cã are dupã ce a intrat ca musca în lapte în jocurile liberalilor, nedându-ºi demisia, cum cu toþii ne aºteptam din partea unui viceprimar prins cu furãciunile pe faþã. Dicu þine cu dinþii de fotoliul situat de-a dreapta primarului Gutãu. Chestie de posturi, interese ºi, scuzaþi expresia, mulþi coco! Gestul lui Dicu nu a fost pe placul alegãtorilor dezamãgiþi ce hahalerã a ieºit din listã la alegerile din 2004 ºi nici al Partidului Democrat, care a pierdut prima ocazie dupã toamna lui 2006 de a-ºi pune mãcar un reprezentant în fruntea Executivului. Acesta trebuia sã fie Mihai Botea, un pedist un imagine neprãfuitã ºi, din câte am vãzut, cu iniþiativã, idei constructive, bla-bla-bla. Mutarea lui Dicu a fãcut ca PD sã piardã Primãria, ºtiut fiind faptul cã atât el, cât ºi Mirciºoiul, au devenit, dupã treaba aia urâtã, independenþi. Interesele PD pot fi însã afectate pe termen lung de gestul fostului democrat. Dacã Mircia Gutãu, supãrat pe câþiva foºti colegi, va lua decizia de a candida la viitoarele alegeri din partea altei formaþiuni decât cea a lui Emil Boc, foarte greu PD va mai putea sã facã o figurã bunã în Râmnic, ori sã-ºi promoveze în timp util oameni noi. Pentru Partidul Democrat, totuºi, nu totul este pierdut. Cu toate cã liberalii au vrut, pãstrându-l pe Dicu viceprimar, sã le-o tragã ingenios atât primarului independent Gutãu, cât ºi PD-ului, existã ºanse ca acest plan diabolic sã nu poatã fi dus pânã la capãt. În definitiv, furãciunea, la fel ca ºi minciuna, are picioare scurte. De aceea, îi urãm în acest început de an domnului viceprimar Dicu: „Mandat cât mai scurt!”. Poate, cu indulgenþã, pânã în februarie.

Eduard DULÃCIOIU

Infractori? Unde, cine, cum? Să fim mândri de ei?

De câţiva ani nutresc intima convingere că Vâlcea este o pepinieră de infractori care fac cinste României. Nu ştiu câte judeţe se pot mândri cu şmecheri de calibrul celor pe care i-a dat de-a lungul timpului acest ţinut mândru care se întinde între apele Oltului şi poalele Capelei. Păi judecaţi şi dumneavoastră, dragi cititori, cum să nu te simţi onorat că eşti vâlcean atunci când citeşti rechizitoriul în urma căruia reputatul medic Şerban Brădişteanu, fost senator în mandatul 2000-2004 pe listele PSD Vâlcea, ar putea înfunda puşcăriile patriei? Păi câţi dintre noi am putea ciordi între două operaţii pe cord deschis vreo patru milioane de euro, destinaţi (cică) achiziţionării de aparatură medicală de ultimă oră? Să mori de inimă nu alta, dragi cititori… Nici nu apuci bine să înghiţi în sec de mândrie, că noi vă vârâm un alt exemplu: Mircia Gutău, primar al Râmnicului până în urmă cu câteva luni de zile. Mulţi dintre dumneavoastră se întreabă, şi nu pe bună dreptate, de ce oare s-a hotărât primarul moldovean să facă turul puşcăriilor din România, după o carieră de succes în luptele libere cu bugetul public. Ca să vedeţi că nu degeaba domnul Gutău ocupă o poziţie privilegiată în acest adevărat top al celor mai mândri dintre şmecherii vâlceni, o să vă adresăm o întrebare la care nu aşteptăm în nici un caz un răspuns: unde în lumea asta s-a mai pomenit ca pentru o singură investiţie (locurile ălea de joacă, şase la număr, pe care OMV le achiziţionează cu vreo 9.000 de euro, după cum au auzit urechiuşele noastre, iar Primăria Râmnicului cu 40.000 coco), să fie încheiate într-o singură zi nu mai puţin de 9 contracte cu aceeaşi firmă, doar-doar s-or pierde urma banilor publici aruncaţi pe apa sâmbetei prin defalcare. Iar exemplele care îl propun pe Mircia Gutău în vârful piramidei celor mai tari ghiduşii comise de la Revoluţie încoace pe aceste plaiuri, ar putea continua aproape la nesfârşit…. Ce să mai vorbim despre alţi meşteri care ne fac să ne simţim prost pentru că nu ne-am apucat de furat şi am ales să muncim ca tâmpiţii pentru câteva sute de lei pe lună… ce să mai spunem de Mişu senatoru’, de Ex Simbolul PSD Vâlcea (cum inspirat a scris colegu’ Dulăcioiu acum vreo două-trei săptămâni), Rovana deputata… Până şi hackerii noştri cei de toate zilele s-ar simţi ruşinaţi de rafinatele metode prin care înavuţirea devine un sport practicat cu succes de toţi cei cărora au înţeles că între afaceri şi politică nu este nici un fel de deosebire. La ce dracu’ să te mai chinui să vinzi Cozia şi Prefectura pe e-bay, când ai la îndemână un ditamai bugetul în care poţi să-ţi înfigi degeţelele fără teamă? Pe bune.

Octavian Herţa

Jurnalul lui Nicku’

Un fleac: ne-au ciuruit bugetul

Trăim în Ţara lu’ Papură Vodă şi asta ne stresează tot timpul. Oricât de binevoitori am fi, nu ne putem stăpâni dracii atunci când descoperim săptămânal noi episoade din lung metrajul a trois numit „Cum să jefuim bine – Sfaturi şi observaţii”. Aşa cum bine au remarcat inteligenţii noştri cititori, după ce că suntem nevoiţi să trăim în România, mai avem şi norocul chior de a petrece zi de zi în judeţul Vâlcea, cei mai mulţi dintre noi în Râmnic, zonă crepusculară din care banii publici dispar mai rapid decât avioanele în trucurile lui David Coperfield. Şi pentru că tot am pomenit de magicieni, haideţi să zicem vreo două şi despre scamatorul Mircia Gutău, cel care a reuşit să pape felii considerabile din savarina bugetară. Pe ce? Pe băncuţe şmechere de o mie coco bucata, pe fântâni arteziene în formă de păpădie la 3 miliarde lei, iluminat public, stâlpişori verzi împrăştiaţi prin tot oraşul ş.a.m.d. Că banii au fost aruncaţi pe apa sâmbetei nu mai e nici un secret pentru nimeni care posedă o doză minimă de simţ de observaţie. Ceea ce ni se pare nouă haios este poziţia consilierului democrat Romeo Rădulescu, cel căruia nu i se pare deloc că Gutău ar fi aruncat aiurea bani pe nişte investiţii dubioase. Am trăit să o auzim şi p-asta: pe Internet pot fi găsite băncuţe mai scumpe decât cele din Scuarul Revoluţiei. Exact, pe Internet poţi găsi la vânzare chiar şi clădirea Primăriei Râmnicului, cu tot cu Romeo în ea.

Pătru, această pârâcioasă mică. Mică – mică, dar ridică

Din ce în ce mai plicticos de la o vreme, tartorul peremiştilor vâlceni, Nicolae Pătru face eforturi disperate de a mai capta ceva din atenţia presei locale. Supărat probabil că DNA nu mai arestează nimic prin judeţul nostru, Pătru se pune la dispoziţia procurorilor cu tot felul de dosare despre presupuse fapte de corupţie. Pentru că are creierul liniştit din cauza absenţei aproape totale a activităţii în Consiliul Judeţean, Nicolae Pătru se împrieteneşte pe zi ce trece cu cei de la DNA. Aşa de mult, încât aceştia au început să-l sune săptămânal pentru a-l invita la câte o cafeluţă pe la Bucureşti sau Piteşti. Motivul: Pătru trebuie să-şi susţină acuzaţiile aduse mai multor personaje din lumea semi interlopă vâlceană. Acum, nu ştim dacă Pătru chiar îşi deplasează fundul până la DNA, însă important este că încearcă. Să-şi facă imagine prin datul din gură. În rest, el face foarte bine. Afacerile cu mobilă merg ca unse, magazinele din Geneva, Paris şi Viena produc valută la greu iar chestiile imobiliare se mişcă de-a dreptul rezonabil.

Jurcan a ajuns la puşcărie. Doar în vizită, la Mircişoi

În sfârşit, a convins-o pe Mariana să mai stea şi p-acasă, nu numai la soţul cazat într-o celulă a taberei de maximă siguranţă Colibaşi. Este vorba, cum probabil vă aşteptaţi, despre senatorul democrat Dorel Jurcan, care l-a vizitat în urmă cu puţin timp pe Mircia Gutău la puşcărie. Nu ştim despre ce au vorbit cei doi timp de o oră, însă este cert că Mircişoiul continuă să fie supărat pe presa care nu titrează că justiţia e bolşevică iar DNA a pus la cale o mascaradă. Iar ca o seminoutate, el are draci şi pe colegii din PD, care l-au exclus din partid la pachet cu Nicolae Dicu, imediat după ce băieţii de la DNA şi-au făcut în sfârşit treaba. Supărat-supărat, dar tot în PD o să vină domnu’ Gutău, după cum am aflat de la Jurcan, ci nu în PIN-ul lui Guşă, cum se aude prin târg. Alte amănunte despre această vizită nu am aflat pentru că, sincer, nu ne-a interesat. Nu ştim câte chiftele a primit Mircişoiul de la Jurcan şi chiar dacă am fi ştiut, am fi ţinut acest amănunt extrem de interesant doar pentru noi.

Viorel Popescu s-a înecat ca inaugurarea River Plaza

Deziluzie maximă în frumosul nostru târguşor. Nu s-a deschis Mall-ul River Plazza pe 27 octombrie, fapt care a provocat crize de anxietate unui număr mare de domnişoare pregătite de atâta timp să spargă finanţele hackerilor pe haine de fitze şi alte chestii piperate. Plimbându-ne ca de obicei pe străzile urbei, am constatat cu tristeţe că Viorel Popescu i-a dezamăgit încă o dată pe râmnceni. Păi, bine măi omule, de ce ai mai lipit pe toate gardurile afişul ăla cu inaugurarea, dacă tot ştiai că e imposibil să te ţii de cuvânt? În fine, chestia asta cu amânarea inaugurării o bănuiam de foarte multă vreme. De fapt, orice om cu scaun la cap care a văzut acest mall şi-a putut da seama că data de 27 octombrie nu e realistă. Suntem în stare să pariem că nici pe 18 noiembrie nu va avea loc nici o inaugurare. Nu punem însă nici un pariu, pentru că e plictisitor să avem mereu dreptate în ceea ce-l priveşte pe Viorel. Lăsăm plăcerea cititorilor noştri de a descoperi treaba asta. Curat ghinion, pe bune…

Toată lumea râde, cântă şi fentează… legea

Când vine vorba despre bani, toată lumea o ia razna. Iar atunci când în joc sunt sume de zeci de mii de euro, avem de-a face cu o adevărată nebunie. De această dată vorbim despre o tentativă de licitaţie pentru mass-media locală, care ar trebui să ne facă în sfârşit să credem că Râmnicul e un oraş european. Personaj până la un moment dat chiar haios, viceprimarul Constantin Monceanu dovedeşte însă că are aceleaşi metehne ca şi şefii săi. Aranjamente de culise, şmenuri, şmecherii, ghiduşii, sforării, doar-doar o câştiga cine trebuie banii publici puşi în joc. Sub masca de ins care nu ştie nimic, acuzând continuu greaua moştenire, Monceanu e de fapt un tip dibaci care face tot ce poate pentru a face pe plac cui trebuie. Păi, normal măi fraţilor, doar nu aţi vrea să câştige licitaţia un ziar care se citeşte în judeţul ăsta.

de Octavian Herţa

În 69 de cuvinte

Primăria. Vacă bună de muls. Consilieri care votează din interese. Aranjamente. Licitaţii trucate. Funcţionari organizaţi în găşti. Corupţie demonstrată de DNA. Putere multă în mâini parvenite. Maşini de lux. Debandadă în Direcţii. Salarii bugetare, dar trai de lux. Concedii în străinătate. Taxe mari. Impozite. Achiziţii ciudate. Laptopuri în mâini imbecile. Prostia nu are grad de comparaţie. Şi nici lăcomia. Dispreţ. Răutate. Răzbunare. Conferinţe pentru a da bine pe sticlă.

Traian Guminski