Anul politic 2008 se anunţă a fi unul extrem de fierbinte, atât la nivel naţional, cât şi la nivel local. Reconfigurările de pe scena politică vor continua şi în acest an iar ritmul va creşte pe măsură ce se apropie momentul alegerilor. Vor fi făcute noi alianţe iar actorii politici caută deja soluţii pentru a-şi asigura cât mai eficient spatele. Evident, semnalul va fi dat de la Bucureşti, de la nivelul conducerilor partidelor, însă şi în judeţul Vâlcea vom asista la răsturnări spectaculoase de situaţie, care se vor produce în anumite cazuri, independent de ceea ce se întâmplă la nivel central. Deja, la Vâlcea s-au conturat cele trei forţe care se vor bate pentru supremaţie la primul test electoral important din acest an : alegerile locale. Este vorba despre nou-formatul partid PD-L, precum şi despre PSD şi PNL.

Dacă PD-L pare dispus să meargă doar pe mâna preşedintelui Traian Băsescu şi pe posibilitatea creşterii în sondaje în următoarele luni, în cazul PSD şi PNL lucrurile nu sunt nici pe departe clarificate. Rămâne de văzut cu cine se vor alia PRM, PC şi PNG, mai ales că aceste formaţiuni politice ar putea înclina balanţa electorală într-o parte sau alta. Nu este exclus ca până la alegeri să asistăm la alianţe dintre cele mai ciudate, care ar putea contura o nouă majoritate pentru alegerile generale. Sunt mai multe ipoteze de lucru, potrivit cărora PC ar putea fuziona prin absorbţie cu PNL dar nu este exclus ca partidul lui Dan Voiculescu să meargă, ca şi până acum, pe mâna PSD. Nici PRM-ului nu pare să-i displacă o intrare la guvernare, în premieră pentru ei, cel mai probabil alături de PSD. PNG pare din ce în ce mai dispus la o colaborare cu PSD, mai ales că Gigi Becali a văzut cu ochii lui ce înseamnă să-ţi furi singur căciula cu ajutorul sondajelor de opinie. Până la urmăm, cred că aici se va da lupta: între PD-L, pe de-o parte, şi PSD, PNL şi PC, pe de altă parte. Totul depinde de felul în care liderii politici vor înţelege să formeze majorităţi care să ducă la preluarea guvernării.

La nivelul judeţului Vâlcea, cel mai probabil procentele la alegerile locale vor fi împărţite între PD-L, PSD şi PNL. Deocamdată nu ştiu care va fi impactul PD-L în rândul populaţiei, în special a celei rurale, care va avea nevoie de o perioadă destul de lungă pentru a asimila măcar parţial noul partid politic. Cert este că spre deosebire de alte zone, în Vâlcea PSD stă încă foarte bine, dovadă că a şi reuşit să câştige alegerile europarlamentare. De asemenea, PNL are o cotă bună în judeţ, depăşind cu mult media la nivel naţional. Explicaţia este simplă: pesediştii şi liberalii au reuşit să construiască filiale locale puternice, chiar pe fondul unei ascensiuni constante a PD. De aceea, cred eu, lupta va fi foarte echilibrată. Un dezechilibru major s-ar putea produce la nivelul municipiului Râmnicu Vâlcea, în cazul în care Mircia Gutău îşi păstrează un ridicat nivel de popularitate. Aici, PD-L are şansa de a câştiga detaşat alegerile locale, meritul fiind aproape în exclusivitate al primarului în funcţie, care peste câteva zile va deveni şi preşedinte al organizaţiei municipale a noului partid. În ultimii ani, PSD şi PNL au pierdut constant procente importante la municipiu, în bună măsură şi din cauza unor strategii greşite. Nominalizarea unor candidaţi fără priză la electorat a dus în cele din urmă la o prăbuşire masivă în sondaje. Acum, cu doar câteva luni înaintea campaniei electorale, PSD şi PNL au o singură şansă: găsirea unor oameni potriviţi pentru Primăria Râmnicului, care să opună măcar o minimă rezistenţă ascensiunii lui Mircia Gutău. Altfel, lucrurile se vor termina destul de prost pentru ambele partide, care vor pierde procente importante şi pe ansamblul judeţului.  
Octavian HERŢA

Ieri s-a semnat şi la Vâlcea certificatul de naştere al PD-L. Forurile de conducere ale PD şi PLD nu au avut altceva de făcut decât să imite fuziunea prin absorbţie realizată la nivel central. Cu doar câteva zile înaintea Crăciunului, Dorel Jurcan şi Petre Ungureanu s-au văzut dintr-o dată în aceeaşi barcă politică. Cei doi ştiu foarte bine faptul că această contopire nu este pe placul multora dintre membrii de partid. Cei mai nemulţumiţi par a fi democraţii, care au acceptat această sulă în coaste cu mare greutate, cu toate asigurările venite de sus că totul va fi bine. Chiar voci de la nivelul conducerii judeţene a PD s-au exprimat public, uneori chiar fără rezerve, împotriva fuziunii cu PLD. Motivele invocate au fost dintre cele mai diverse, începând cu pierderea brandului şi sfârşind cu integrarea liderilor peledişti Petre Ungureanu şi Sorin Zamfirescu.

Acesta din urmă a ajuns, printr-o ironie a sorţii, coleg de partid cu fostul său adversar, Mircia Gutău. Deşi a declarat în mai multe rânduri că nu va mai candida la Primăria Râmnicului, Sorin Zamfirescu este totuşi perceput în continuare de electorat drept un posibil contracandidat al lui Mircia Gutău. Va fi destul de ciudat să-l vedem pe Zamfirescu susţinându-l în campania electorală pe Mircia Gutău, chiar dacă fostul primar ţărănist a dat asigurări că acest lucru se va întâmpla în cazul în care edilul îşi va rezolva problemele cu justiţia. Personal, mă îndoiesc de faptul că Zamfirescu se va implica în campania electorală. În plus, nu ştiu cât de credibil ar putea suna un eventual mesaj de susţinere exprimat de Zamfirescu în campania de anul viitor. Şi nu în ultimul rând, nu sunt convins că Gutău are nevoie disperată de susţinerea fostului său adversar.

Nici nu s-a uscat bine cerneala pe actul de constituire a PD-L la nivel judeţean, că deja au apărut murmure de nemulţumire cu privire la pretenţiile exprimate de peledişti vizavi de posturile de consilieri locali şi judeţeni. Mai mulţi democraţi se declară clar împotriva asimilării pelediştilor, unul dintre cele mai contestate personaje fiind tot Sorin Zamfirescu. Aceiaşi democraţi spun că Zamfirescu pur şi simplu nu are ce căuta pe lista de consilieri de la municipiu, întrucât acesta are imaginea unui traseist politic. Acelaşi lucru i se reproşează şi deputatului Petre Ungureanu, însă acesta va fi mult mai bine înfipt în viaţa de partid, mai ales că deţine funcţia de preşedinte executiv. Oricum ar evolua lucrurile, este cât se poate de clar că vom avea parte de o viaţă politică agitată în următoarele luni de zile. Încă de pe-acum, pedeliştii îşi revendică adevăratele origini, liberalo-democrate, încercând să mute centrul de putere într-o parte sau alta.
Octavian HERŢA

Sfârşitul de an precipită parcă viaţa politică, atât la nivel central, cât şi la nivel local. Se desfiinţează partide, se nasc altele noi din rămăşiţele celor dezintegrate, miniştrii îşi dau demisia iar alţii sunt forţaţi să plece, şefii de partide joacă un teatru ieftin, făcându-se că demisionează, prefecţii sunt înlocuiţi cu subprefecţii. Totul arată de parcă politicienii ar fi împinşi de la spate de o forţă bizară; au rămas câteva treburi nerezolvate iar sfârşitul anului nu trebuie să-i prindă aşa. Această precipitare are şi o explicaţie psihologică: oamenii vor ca sfârşitul anului să aibă ordine în viaţă. Să stea lucrurile aşa şi în cazul politicienilor? De departe, cel mai mediatizat eveniment politic a fost cel al formării PD-L. Cu surle şi trâmbiţe, al căror ţiuit a avut menirea să acopere mârâielile nemulţumiţilor din PD şi PLD, la Bucureşti a fost semnat certificatul de naştere al noului partid prezidenţial.

Au fost alese forurile de conducere iar activiştilor din teritoriu, mulţi dintre ei destul de confuzi, li s-a repetat obsesiv că asta este mutarea decisivă care va duce la câştigarea alegerilor. Nu ştiu dacă foştii democraţi şi peledişti au mers la congres cu ideile lor şi au plecat cu cele ale liderilor însă este cert un lucru: de acum încolo ei vor trebui să coabiteze într-un partid cu denumire ciudată, în care ar trebui să se regăsească. Dacă acest lucru va fi posibil şi la Vâlcea, vom vedea.

Dacă naşterea PD-L aproape în acelaşi timp cu cea a fetiţei cuplului Ştefan şi Andreea Bănică a reprezentat pâine bună de mâncat pentru presa centrală, se poate spune acelaşi lucru despre reîntoarcerea în viaţa politică a primarului Mircia Gutău. Acesta şi-a anunţat intenţia de a reveni în PD, şi nu oricum, ci în fruntea organizaţiei municipale, începând cu data de 15 ianuarie 2008, adică exact atunci când vor fi stabilite candidaturile pentru primăriile municipiilor reşedinţă de judeţ. Semnalul este clar şi clarifică într-o oarecare măsură apele în politica vâlceană. Mircia Gutău a lăsat baltă toate discuţiile care legau reintrarea sa în partid de modul în care se va finaliza procesul de la Alba Iulia. Şi poate că bine face, mai ales că acest proces are toate şansele să se termine de-abia la sfârşitul anului viitor.

Cât despre ceilalţi lideri politici vâlceni, nu putem spune decât că toată lumea se află în plin proces de căutare. Unii îşi caută candidaţii pentru Primăria Râmnicului, alţii îşi caută identitatea şi electoratul, alţii îşi caută prieteni. Deocamdată nu s-a cristalizat nimic în acest sens; PSD şi PNL încearcă în continuare să depisteze cei mai potriviţi oameni pentru a-l înfrunta pe Gutău, PC şi PRM caută soluţii pentru a ieşi din criză şi a privi mai optimist alegerile locale, PAS deja s-a orientat către o alianţă cu PSD. Frământările politice sunt de-abia la început iar 2008 se anunţă a fi unul plin de surprize.
Octavian HERŢA

În ultima săptămână, trei lucruri importante s-au întâmplat: caravana Coca Cola a trecut pe la Râmnicu Vâlcea, am pus în sfârşit mâna pe varianta mai puţin „prelucrată” a sondajului realizat de BCS-ul lui Ştefan Bruno la comanda PNL, concluzia fiind aceea că cifrele diferă ca de la cer la pământ de cele date publicităţii, iar ultimul – pe scena politică, şi-a făcut apariţia o nouă specie – partidul canibal. PDL, partidul jumătate cal, jumătate măgar, se naşte prin cezariană în urma fuziunii dintre PD şi PLD. Surpriza făcută de Băsescu i-a bulversat deopotrivă pe democraţi, cât şi pe pelediştii lui Stolojan, însă, ca de obicei, disciplinaţi, au executat ordinul dat de vaporean. Nu a mai contat faptul că Partidul Popular European nu a fost întrebat dacă e sau nu de acord să primească la sân o fracţiune liberală. Probabil că nimeni nu a avut timp şi de asta, ori popularii europeni nu au răspuns la bip.

De o săptămână, PLD-iştii au o problemă foarte mare şi cu legitimarea ca adevăraţi liberali, iar susţinătorii fideli ideii de înfiinţare a noului pol de dreapta se gândesc acum foarte serios cum să facă să fugă ca potârnichile înapoi la PNL. Câţiva s-au obişnuit cu schimbările radicale, experimentate în premieră de colegii lor democraţi care, în 24 de ore, au trecut de pe stânga eşicherului politic pe dreapta. Deci, se poate orice, deşi PDL poate că făcea mai bine să se declare partid de centru jumătate dreapta. Probabil că liberalii „autentici” au înţeles din tot ceea ce s-a pus în scenă cam acelaşi lucru ca şi noi, dar sunt slabe şanse să le pice bine ideea că, pe viitor, va trebui să asculte la virgulă indicaţiile lui Băsescu. Pe de altă parte, va fi foarte greu pentru PDL să câştige alegerile de anul viitor dacă liderilor săi nu li se va permite să aibă păreri proprii, idei generatoare de proiecte nu neapărat similare cu ale lui Băsescu. Un partid este cu atât mai fragil cu cât se aseamănă mai mult cu PCR-ul, unde deciziile, la fel, nu se luau prin consultare, ci un singur om tăia şi spânzura.

Am văzut cu toţii cum, în primele zile, doar Boc şi Stolojan au încurajat, chiar şi ei cu inimile strânse, iniţiativa preşedintelui Băsescu, în timp ce toţi ceilalţi colegi rămăseseră cu ochii bulbucaţi în faţa faptului împlinit. Şi nu pot să nu mă întreb cum ar reacţiona democraţii şi pelediştii dacă mâine Băsescu le-ar cere, ştiu eu, să iasă pe străzi la bustul gol. Nu este benefic pentru democraţia dintr-un partid ca, în afară de Sorin Frunzăverde, nimeni să nu iasă din cuvântul lui Băsescu, cu o nuanţă măcar, cu orice, să se opună renunţării la un brand cu greu creat. Sunt curios să văd ce se va întâmpla şi la Vâlcea, cât de bine, sanchi!, se vor înţelege Petre Ungureanu şi Dorel Jurcan, care cu câteva zile înaintea anunţului privind fuziunea, se împotriveau categoric acestei idei. Poate că, între timp, Ungureanu şi-a dat seama că nu i-ar strica preşedinţia noii structuri politice judeţene şi va încuraja proiectul lui Băsescu. Să nu uităm că, după congresul fuziunii, în judeţe, între democraţi şi peledişti, vor avea loc meciuri grele pentru supremaţia în filiale. În plus, trendul descendent al lui Băsescu va bântui clar PDL-ul, ceea ce înseamnă că lupta pentru funcţii va fi cu atât mai cruntă.

Vor exista câştigători şi loseri. Unii vor accepta situaţia, dar cei mai mulţi vor avea reacţii dure. PD şi PLD mai au o problemă pe care se pare puţini au anticipat-o. Toţi parlamentarii viitorului PDL vor deveni independenţi, pentru că la alegerile din 2004 această formaţiune nu exista. Asta înseamnă că ei vor pierde maşinile, cabinetele, secretarele, conducerea grupurilor de prietenie, poate chiar şi amantele. Desigur, nu asta ar fi preocuparea lui Băsescu şi nici cea a liderilor PD şi PDL, partide canibale, cărora, să nu uităm, pe 25 noiembrie nu le-a ţinut figura şi şi-au mâncat voturile unul altuia. Problema vor începe cu siguranţă cu nemulţumirea oamenilor din linia a doua, cărora nu le convine că nici nu au apucat bine să se înfrupte cu bucatele puterii şi Băsescu i-a şi gonit de la masa cu bucate a Puterii. Nu mulţi au apucat să-şi dospească averile aşa cum îşi doreau. Între timp ce, de cealaltă parte a baricadei, PNL şi PSD au primit cu bucurie vestea sinuciderii politice a rivalilor lor. PNL rămâne singurul partid reprezentativ de dreapta, iar PSD se poate lăfăi de pe acum liniştit pe stânga eşicherului politic. Viitorul lor politic sună ceva mai bine!
Eduard DULĂCIOIU

Nu sunt singurul de părere că organizaţia vâlceană a Partidului Democrat a fost până acum o castă închisă, în care nou veniţii nu erau priviţi cu ochi buni. Spre diferenţă de alte partide, PD a avut la Vâlcea o atitudine ostilă vizavi de deschiderea către nou, către modernizare. Mai degrabă au fost excluşi oameni decât au fost primiţi. Şi din această cauză au fost obţinute rezultatele mediocre de la alegerile europarlamentare de acum două duminici. Campania electorală a fost una slabă iar rezultatele au fost pe măsură. Cei desemnaţi să se ocupe de localităţile judeţului nu au fost aleşi în baza unor criterii de competenţă, ci mai mult datorită funcţiilor ocupate în organizaţie de către aceştia. Prea puţini tineri au fost implicaţi în această campanie electorală, preferându-se ca ultimul cuvânt că-l aibă aripa îmbătrânită a filialei.

Paradoxal sau nu, exact în localităţile coordonate de tineri democraţi au fost înregistrate unele dintre cele mai bune scoruri ale organizaţiei judeţene. Ca dovadă a incompetenţei politice, în cele patru localităţi de care a răspuns fostul director al USG, Florin Bălan, au fost scoase cele mai proaste rezultate la europarlamentare. Aşadar, omul care a profitat poate cel mai mult de favorurile politice acordate de PD în judeţul Vâlcea, încasând multă vreme un salariu imens la USG, a ieşit pe ultimul loc în clasamentul final la alegerile europarlamentare. Şi nu este singurul senior care s-a făcut de râs. Această situaţie ar trebui să spună multe despre modul în care a funcţionat până acum PD Vâlcea.

Actualului preşedinte al organizaţiei, senatorul Dorel Jurcan, i s-a reproşat în diverse ocazii atitudinea pasivă faţă de modul în care evoluează, sau mai bine spus stagnează, lucrurile în partid. Voci autorizate din interiorul organizaţiei, oameni care s-au pus în slujba PD de ani de zile, i-au reproşat lui Jurcan faptul că promovează nonvalorile, că ajută oameni care mai târziu îl vor trăda. În acelaşi timp, şeful PD Vâlcea a fost acuzat că şi-a îndepărtat cu bună ştiinţă o bună parte din activul capabil, acelaşi activ care a pus osul la muncă în viaţa de partid. Discuţiile din aceste zile pe marginea posibilei decapitări a organizaţiei se datorează şi acelor personaje promovate de-a lungul timpului de Dorel Jurcan. Tocmai cei pe care senatorul i-a ajutat să se caţere pe treptele partidului complotează acum pentru a-l îndepărta pe acesta ca pe o măsea stricată. De aceste manevre dubioase pare a nu fi străină nici protejata number one a lui Dorel Jurcan, cea care a reuşit în trei ani de zile să ajungă în fruntea Autorităţii Electorale Permanente. Prietenia ei cu tanti Nuţi de la Cotroceni este notorie şi nu face decât să ne întărească şi mai mult convingerea că varianta înlocuirii lui Jurcan cu blonda lui Băsescu se datorează şi acestei amiciţii. Sigur, Dorel Jurcan are partea lui de vină pentru clasarea organizaţiei Vâlcea a PD în coada listei la aceste alegeri. Ceea ce ar fi însă de reţinut este că el nu este singurul vinovat de cele întâmplate.

Mai sunt câteva luni până la alegerile locale de anul viitor. Indiferent cine va conduce PD Vâlcea, ar trebui înţeles faptul că organizaţia are nevoie de o deschidere mai mare, de oameni noi, capabili să ridice nivelul. Fără o muncă susţinută în teritoriu, acolo unde PD este în urma PSD şi PNL, bătălia electorală va fi pierdută. Nu este suficient ca la Râmnicu Vâlcea să fie scos un rezultat bun, doar pentru că municipiul este reprezentat de Mircia Gutău. Este nevoie ca şi în celelalte 88 de localităţi ale judeţului democraţii să scoată scoruri decente. În caz contrar, la alegerile locale din 2008 rezultatele vor fi la fel de mediocre.
Octavian HERŢA

Oricum ar fi interpretate rezultatele votului pentru europarlamentare, acestea vor provoca adevărate cutremure pe scena politică românească. Fără riscul de a greşi, acestea sunt poate cele mai surprinzătoare rezultate ale vreunor alegeri de după 1989. Dincolo de scorurile destul de apropiate de estimările iniţiale obţinute de PD, PSD şi PNL, avem de-a face cu câteva surprize notabile, în sfera partidelor medii şi mici. PNG, PRM şi PC, cotate cu şanse la aceste alegeri, nu au reuşit să facă pragul electoral de 5%, rămânând practic în afara Parlamentului European. În acelaşi timp, PLD, formaţiune politică înfiinţată cu nici un an în urmă, a reuşit să obţină un scor mai mult decât rezonabil, declasând astfel partide care emiteau iniţial mult mai multe pretenţii.

Aproape că nu există partid în dreptul căruia să nu se fi produs o surpriză. Câştigători ai acestor alegeri, democraţii ar trebui totuşi să recunoască faptul că scorul obţinut este inferior celor date ca sigure de sondajele de opinie. Cele 30 de procente sunt mult sub ceea ce se aştepta de la PD, adică undeva peste 40%. Acest lucru demonstrează faptul că alegătorii nu au fost încă suficient de convinşi de legătura ombilicală dintre Traian Băsescu şi PD. De asemenea, partidul se află mult sub cota de imagine a preşedintelui României, fapt demonstrat de diferenţa mare între cotele de încredere.
În ceea ce priveşte PSD, acesta este probabil singurul partid, cu excepţia PLD, care a reuşit să-şi mobilizeze la vot aproape întreg nucleul dur. Pesediştii au demonstrat încă o dată că dispun de o capacitate extraordinară de organizare, unică în România. Totuşi, PSD a pierdut o parte din electorat care s-a deplasat către PNL, consecinţă a preluării actualului partid de guvernământ a unor măsuri sociale. Cea mai importantă dintre acestea este de departe mărirea pensiilor. În acest context, PNL a reuşit să obţină un scor peste media din sondajele de opinie, care nu credita partidul lui Tăriceanu cu mai mult de 12% la aceste alegeri. Totuşi, împreună cu UDMR, PNL nu reuşeşte să obţină decât puţin peste 20%, ceea ce se traduce prin susţinere parlamentară firavă, supusă riscurilor de rigoare.
Vorbeam la început despre surpriza numită PLD. Acest partid a reuşit într-un termen foarte scurt, printr-o campanie extrem de bine pusă la punct, agresivă şi costisitoare, să depăşească pragul electoral de 5%. Oricum am privi situaţia acestui partid, trebuie să spunem faptul că formaţiunea politică a lui Theodor Stolojan a reuşit ceea ce şi-a propus, şi anume să smulgă o halcă importantă din electoratul liberal.

Cât despre PNG, PRM şi PC, lucrurile sunt cu adevărat tragice. Coincidenţă sau nu, aceste partide sunt conduse de unele dintre cele mai controversate personaje de pe scena politică românească: Gigi Becali, Corneliu Vadim Tudor şi Dan Voiculescu. De departe, cel mai clar eşec poate fi trecut în dreptul PRM, care pentru prima oară în 17 ani nu reuşeşte să obţină pragul electoral. Semnalul este foarte clar: Vadim s-a prăbuşit iremediabil şi nimic nu-l va mai ridica de acum încolo. Deja, mai mulţi lideri judeţeni au anunţat că vor demisiona din Biroul Politic Naţional, considerând că trebuie făcute modificări de substanţă în structura de conducere a partidului, poate chiar prin îndepărtarea din funcţia de preşedinte absolut a lui Vadim. În orice caz, este clar că românii au refuzat să mai crediteze partidele cu un puternic mesaj naţionalist, ceea ce înseamnă că cele trei personaje mai sus amintite nu au obţinut viza pentru Europa. Vom asista cu siguranţă la mişcări extrem de interesante pe eşicherul politic. În perioada imediat următoare, fiecare partid va face o analiză a rezultatelor acestor alegeri iar concluziile ar putea fi dintre cele mai dure.  
Octavian HERŢA

Sunt în stare să pun de pe-acum pariu că vâlcenii nu se vor înghesui duminica viitoare să voteze. Nici pentru europarlamentare, nici pentru votul uninominal. Explicaţie este una extrem de simplă: scrutinul din 25 noiembrie pare unul fără miză. Toată chestia asta cu europarlamentarele şi votul uninominal seamănă izbitor cu meciul de fotbal România-Bulgaria; niciun bulgar nu s-a bucurat prea tare că ai lui au câştigat cu 1-0 iar eu nu am văzut niciun român peste măsură de trist că echipa lui Chivu a luat-o pe coajă la Sofia. Rezultatul meciului pur şi simplu nu mai conta, în condiţiile în care noi eram deja calificaţi de vreo trei săptămâni la Europene. În afară de această senzaţie de inutilitate pe care o dă scrutinul de la sfârşitul acestei săptămâni, mai trebuie spuse câteva cuvinte şi despre sărăcia discursurilor politice din această perioadă.

Puţini politicieni s-au înghesuit să facă o campanie la modul cel mai implicat cu putinţă. Majoritatea acţiunilor politice legate de data de 25 noiembrie mi s-au părut mai degrabă anemice bifări de evenimente obligatorii. Lansări de candidaţi făcute în săli de sport, steguleţe, niscaiva bannere şi cam atât. De altfel, am bănuiala că nu toţi cetăţenii României sunt convinşi că ne aflăm în plină campanie electorală.

Consultând listele cu candidaţi ale partidelor, constaţi că acestea sunt înţesate cu iluştri anonimi. Cu excepţia capilor de listă, restul sunt de umplutură, de parcă lumea ar fugi de Bruxelles. Nici cei care deschid listele nu cred că sunt foarte convinşi că locul lor este acolo. Este şi cazul lui Teodor Stolojan. Mă îndoiesc profund că acesta, în cazul în care PLD va face pragul electoral, îşi va lua în serios funcţiunile de parlamentar european şi se va muta pentru un an şi ceva de zile la Bruxelles. Cât despre ceilalţi candidaţi eligibili, prea multe nu am avea de spus. Ce-i poţi cere, spre exemplu, Rovanei Plumb, care în calitatea sa de europarlamentar nu a făcut altceva decât să toace frunză la câini? Cât despre activitatea din Parlamentul României, cu atât mai puţin am avea vreun comentariu pozitiv. În rest, pe liste găsim personaje dintre cele mai diverse, multe dintre acestea provenind din eşaloanele II şi III ale partidelor. Altfel nu-mi explic prezenţa pe lista PNL a profesoarei Svetlana Preoteasa, originară din localitatea vâlceană Goleşti. Păi nu ştiu câţi dintre alegători au auzit de doamna Preoteasa, chiar dacă aceasta a fost promovată la începutul acestui an în fruntea de ministru secretar de stat pentru Învăţământul Preuniversitar. De aceea, mă întreb sincer de ce ar fi interesaţi cetăţenii să iasă din case duminica aceasta pentru a participa la votul pentru europarlamentare. Până acum, nimeni nu le-a oferit argumente suficiente.

În ceea ce priveşte referendumul convocat de preşedintele Traian Băsescu pentru aceeaşi dată de 25 noiembrie, nu ar fi foarte multe lucruri de spus. Chiar şi pentru alegătorul mai puţin interesat de viaţa politică a devenit evident faptul că acest referendum nu este de fapt altceva decât un şiretlic folosit de preşedinte pentru a putea face campanie pentru PD. Trebuie să fii tâmpit ca să crezi că 9 milioane de alegători de vor prezenta la referendum pentru a vota într-un fel sau altul. Este clar că acest lucru nu se va întâmpla, oricât de mediatizat ar fi acest referendum. Poate Băsescu să repete găselniţa sa electorală de câte ori ar dori, că românii tot nu se vor prezenta la vot într-un număr aşa de mare. Pur şi simplu, nimeni nu este interesat cu adevărat de ceea ce se va întâmpla în data de 25 noiembrie. Poate cu excepţia presei şi a unei părţi din clasa politică. În rest, oamenii au alte probleme, care nu au nicio legătură cu abordările politicianiste ale celor pe care i-au ales acum trei ani. Şi până la urmă, chiar nu ştiu cui i-ar ajuta o prezenţă masivă la vot, indiferent că va fi vorba de europarlamentare sau de uninominal. De câştigat vor avea tot cei care s-au obişnuit să folosească în scop personal un vot politic, acordat din ură sau plictiseală de cetăţean.  
Octavian HERŢA

Într-o ţară normală, o societate de importanţa Oltchim-ului ar beneficia de maximă atenţie din partea guvernanţilor. În România, acest lucru aproape că nu se întâmplă. Nu am obiceiul să laud managerii de societăţi comerciale, însă în ceea ce-l priveşte pe directorul Oltchim, Constantin Roibu, voi face o excepţie. Dacă Oltchim a rezistat până acum, acest lucru se datorează în mare măsură competenţei şi implicării acestui om. Cu toate piedicile puse de-a lungul timpului, Roibu a reuşit să dezvolte continuu activitatea societăţii. Au fost create secţii noi, în timp ce componentele deja existente ale combinatului au căpătat o altă anvergură. De la an la an, producţia şi cifra de afaceri a societăţii au crescut, fapt care a transformat Oltchim într-un punct de referinţă în economia românească. În tot acest timp, societatea nu a fost ocolită de pericole. Iar principalul pericol l-a constituit tocmai statul.

Întotdeauna caşcavalul atrage şobolanii. În contextul a mii de privatizări aşa-zis strategice, soldate cu faliment, Oltchim a reprezentat pentru guzganii tranziţiei o atracţie permanentă. S-a spus în repetate rânduri că şi societatea vâlceană trebuie privatizată, argumentându-se că de când lumea şi pământul statul nu este un bun administrator. Chestiunea privatizării Oltchim bântuie de multă vreme minţile celor care s-au aflat la un moment dat la putere. Pentru cei obişnuiţi să jefuiască în mod constant economia naţională, existenţa unei societăţi de tipul Oltchim a fost mereu o curiozitate. Pentru cei care administrează societatea, lupta cu şobolanii atraşi de mirosul banilor a fost o adevărată provocare, un pariu care trebuia câştigat cu orice preţ. Înstrăinarea Oltchim este încă, pentru mulţi, un vis frumos. Aşa-zişii investitori strategici au dat mereu târcoale platformei chimice vâlcene, doar-doar vor putea pune mâna şi pe una dintre puţinele societăţi comerciale profitabile aflate în administrarea statului. Din fericire, pariul a fost câştigat de conducerea Oltchim. Pericolul însă nu a dispărut, ci planează aidoma unei presimţiri rele deasupra platformei.

Zilele trecute, l-am auzit pe Constantin Roibu spunând răspicat că se va împotrivi din toate puterile unei privatizări cu un investitor strategic. Directorul Oltchim ştie bine ce spune. S-a văzut ce s-a întâmplat atunci când societăţi de importanţă naţională au încăput pe mâna unor asemenea investitori. S-a ales praful şi pulberea de coloşii industrali româneşti iar statul a încasat sume ridicole de bani, în condiţiile în care numai terenul pe care este amplasată o astfel de societate valorează pe piaţa liberă de zece ori preţul obţinut. În judeţul Vâlcea, peste drum de Oltchim, s-a văzut cel mai bine ce proporţii poate lua jaful garantat de statul român. Uzinele Sodice Govora aproape că au fost vândute cu totul la fier vechi de către fraţii Cristescu. Presa a scris mii de pagini despre tunul dat la USG de timişoreni; nici până acum cei vinovaţi nu au plătit pentru faptele lor. Deşi încă de la început s-a putut observa care sunt adevăratele intenţii ale Cristeştilor, nimeni nu a luat vreo măsură. Afaceriştii de pe Bega au făcut ce-au vrut muşchii lor pe platforma chimică vâlceană, fără a fi luaţi la întrebări de autorităţi.

Cine garantează că o eventuală privatizare a Oltchim nu va avea efecte similare? Doar în clipa în care un şef al AVAS va garanta cu libertatea că privatizarea va fi una corectă, voi putea crede în bunele intenţii ale acestuia. Până atunci însă, Oltchim trebuie să rămână acolo unde este, întrucât reprezintă o dovadă a faptului că atunci când se doreşte, statul poate fi un bun administrator. De-abia în momentul în care activitatea combinatului nu va mai da rezultatele scontate se va putea vorbi cu adevărat despre posibilitatea privatizării. Iar până la acel moment mai avem de aşteptat. 
Octavian HERŢA

Disperaţi că pierd războiul cu primarul Mircia Gutău, liberalii recurg la cele mai neinspirate metode menite a-i ridica în sondaje. Ei bine, una dintre acestea este tocmai utilizarea sondajelor de opinie drept arme electorale. Cu alte cuvinte, oamenii lui Emilian Frâncu se folosesc de sondaje mânărite pentru a creşte în exact aceleaşi sondaje! Deşi pare paradoxal, liberalii sunt în stare să-şi fure singuri căciula, având pretenţia ca toată lumea să creadă că sunt oameni cinstiţi. Nu cred că există vreun ziarist vâlcean de bun simţ care să guste gluma proastă pusă la cale de organizaţia judeţeană a PNL, cea cu sondajul BCS, potrivit căruia candidatul la primărie, fostul miner Ion Nicolae ar avea 14% din intenţiile de vot ale râmnicenilor.

De asemenea, prost să fii şi tot îţi dai seama că Mircia Gutău nu ar avea cum să aibă doar 50% în acest moment. Chiar dacă ai face sondajul numai în Colonie Nuci şi tot nu ai avea cum să scoţi asemenea rezultate! Oricât ar apărea pe la televizor, Ion Nicolae nu are nicio şansă să intre în turul II la alegerile locale de anul viitor. Motivul este simplu: el nu întruneşte nici măcar simpatia tuturor colegilor de partid. Personal, cunosc liberali care nici nu vor să audă de Nicolae, dar să-l mai şi voteze pentru primărie!

Când am spus că Emilian Frâncu & Co nu mai ştiu ce să facă din cauza disperării care i-a cuprins, nu am exagerat absolut deloc. Asta se vede în toate apariţiile publice ale liberalilor; pentru ei Mircia Gutău reprezintă mai mult decât un adversar politic. Actualul primar s-a transformat într-o obsesie care înnegurează vieţile găştii lui Frâncu. Păi altfel cum se poate explica întrebarea vădit tendenţioasă din acel aşa-zis sondaj de opinie, potrivit căreia respondenţii sunt rugaţi să ia în calcul varianta în care actualul primar ar fi arestat şi să-şi nominalizeze preferinţele în acest caz. Nici că se putea o mai bună demonstraţie din partea liberalilor; asta demonstrează cât se poate de clar cât de dominaţi sunt de Mircia Gutău. Chiar şi în varianta în care Gutău nu ar candida anul viitor, Ion Nicolae nu ar reuşi să obţină mai mult de 21%! Aşadar, adevărata problemă a candidatului liberal nu este neapărat Mircia Gutău, cât propria neputinţă de a se impune în preferinţele râmnicenilor. Este şi normal să fie aşa. Ion Nicolae şi-a imaginat că dacă se bagă timp de un an de zile pe gâtul râmnicenilor, prin intermediul apariţiilor televizate sau a mai ştiu eu căror acţiuni electorale cum a fost cea de la Poliţia Circulaţiei, şi reuşeşte să câştige ceva la capitolul popularitate. Să fim bine înţeleşi: Ion Nicolae e simpatic râmnicenilor aşa cum Osama Bin Laden e popular printre americani. De oricâtă publicitate ar beneficia Nicolae, oricâţi bani ar fi îndopaţi în fundul lui de miner, el nu va putea beneficia niciodată statutul de megastar de Colonie Nuci.

Nu ştiu cine-i învaţă pe consilierii liberali să se manifeste în Consiliul Municipal în felul în care o fac, însă trebuie să spun că nici nu putea fi găsită o strategie mai falimentară decât aceasta. Am vaga bănuială că domnul Frâncu este păpuşarul care le ordonă consilierilor să se împotrivească oricărui proiect bun al primarului, cum a fost cazul parcării subterane din centrul Râmnicului. Dacă este aşa, preşedintele PNL Vâlcea are o mare problemă: cu bună ştiinţă, îşi împinge organizaţia în prăpastie. Nici până acum în PNL nu s-a înţeles faptul că a da în Gutău nu înseamnă câştigarea unui capital politic ci dimpotrivă, prăbuşire sigură. Sunt convins că dacă liberalii continuă acest joc absurd în Consiliul Local, la alegerile locale de anul viitor riscă să nu mai prindă mare lucru din Consiliul Local. Căci este foarte clar un clar: pentru ei nu câştigarea funcţiei de primar ar trebui să fie prioritară, ci obţinerea unui număr rezonabil de mandate de consilier local. În cazul în care Ion Nicolae va continua să se maimuţărească la şedinţele lunare de Consiliu Local aşa cum face de vreun an şi jumătate încoace, PNL se va scufunda de tot. Iar vina nu va fi decât a unui singur om: păpuşarului complexat Emilian Frâncu.     
Octavian HERŢA

Oricât s-ar strădui domnul Emilian Frâncu să demonstreze lumii cât de frumos şi deştept este, tinichelele trecutului nu încetează să-i zornăie în urechi. Cu toţii ştim cât de mult îi place domniei sale să se audă vorbind despre minunatele proiecte liberale, despre miliardele aduse în judeţ pentru te miri ce, despre religie, despre cultură, moralitate, presă, corupţie. Aproape că nu există domeniu pe care Emilian Frâncu să nu se considere stăpân. Are o părere despre toate problemele umanităţii, poate emite oricând judecăţi de valoare, se consideră oricând dator să emane o idee genială despre orice. Nu numai că domnia sa face toate aceste lucruri, dar pare de fiecare dată extrem de satisfăcut atunci când consideră că le-a luat tuturor faţa.

Simte o plăcere nebună să le spună din când în când jurnaliştilor cât de proşti sunt în comparaţie cu mărita sa persoană şi nu se sfieşte să le dea acestora lecţii periodice despre cum ar trebui să-şi facă meseria. Am mai scris despre această meteahnă a liberalului nostru şi o să o mai fac ori de câte ori acesta calcă pe bec. Colegii mei ziarişti s-au săturat până peste cap de atitudinea de deştept al satului afişată de Emilian Frâncu. Nu mai ţine nimeni minte de câte ori liberalul a făcut crize de nervi în faţa camerelor de luat vederi, din cauza unui material de presă care nu l-a prezentat în cele mai favorabile culori. Nu numai cuvintele îl deranjează; uneori are obiceiul să dea telefon în redacţia vreunui ziar pentru a solicita o altă fotografie decât cea publicată. Domnul Frâncu mai are doar să dicteze jurnaliştilor titlurile materialelor… Normal, doar e ziarist! Căci domnul Frâncu aşa se consideră: coleg cu noi, cei care trudim zilnic pentru a aduce cititorilor cele mai proaspete şi interesante informaţii. Păi da, că doar domnului Frâncu i-a făcut plăcere să le facă pe toate în viaţă: să şi scrie, să fie şi patron de televiziune, să facă şi politică. Ştim cu toţii cât de ziarist este domnia sa.

L-am văzut evoluând în câteva rânduri şi nu am mai avut nevoie de explicaţii. Am revăzut în ultimele luni de zile un filmuleţ greţos, în care domnul Frâncu joacă un rol absolut ridicol. Ştiu că nu vrea să-şi aducă aminte de acest episod stupid din viaţa sa, însă mă văd nevoit să mă refer la el ca să-i mai tai din avântul de lup moralist. Cel care face astăzi pe politicianul îngrijorat de soarta neamului, cel care se bate cu pumnii în piept că salvează judeţul prin banii aduşi de la guvern, cel care se consideră un mare om de cultură şi un ins moral din cale afară, s-a lăsat filmat în urmă cu mai mulţi ani în ipostaze cel puţin jenante. Într-un apartament din Râmnicu Vâlcea, Emilian Frâncu a organizat un „casting” pentru fătucile care voiau să pozeze în revista sa renumită „Sex şi crimă”. Ei bine, cine nu a văzut filmul cu pricina trebuie neapărat să-l vizioneze: are ce vedea. Aşezat pe o canapea, Emilian Frâncu face pe marele regizor de filme erotice de mâna a patra; le cheamă pe rând pe fete şi le pune să se dezbrace în faţa sa, vezi Doamne pentru a vedea dacă au calităţi artistice.

Privindu-l, mi-am adus aminte de guru Bivolaru. Aceeaşi senzaţie de greaţă, aceeaşi scârbă… Emilian Frâncu salivând la vedera nurilor acelor domnişoare… Emilian Frâncu lipindu-şi degetele de trupul uneia dintre ele, mângâindu-i pervers sânii dezgoliţi… Emilian Frâncu transfigurat la vederea unor trupuri tinere… Da, este acelaşi Emilian Frâncu, cel care astăzi ţine prelegeri despre moralitate şi religie. Tot el a condus multă vreme o revistă de prost gust numită „Sex şi crimă”, de unde şi pretenţiile sale jurnalistice. I-am mai spus şi o să i-o repet: un redactor al acestei fiţuici, ale cărei pagini erau folosite de muncitorii necalificaţi pentru a se masturba pe şantierele judeţului, nu are suportul necesar pentru a ţine lecţii de jurnalism unor oameni care muncesc din greu pentru a-şi câştiga pâinea. Domnul Frâncu ar trebui să fie ceva mai discret, nu de alta, dar cum spuneam şi la începutul acestui editorial, tinichelele trecutului nu contenesc să zornăie.     
Octavian HERŢA