Cine nu are un ziar, să-şi cumpere. Cam aşa stau lucrurile la această oră în Vâlcea. Judeţul nostru este cunoscut drept unul atipic în ceea ce priveşte piaţa mass media. În ultimii ani au apărut atât de multe titluri de publicaţii, încât nici măcar cei care au într-un fel sau altul legătură cu presa nu mai sunt la curent cu numărul exact al acestora. Din păcate, cu cât creşte numărul publicaţiilor locale, cu atât valoarea şi puterea acestora scade. În cazul majorităţii titlurilor de pe piaţă, tirajele sunt minuscule, vânzările la fel. Despre impact, ce să mai vorbim! Calitatea informaţiei este extrem de scăzută, acelaşi lucru fiind valabil şi pentru cea tipografică. Explicaţiile sunt multiple şi se regăsesc într-un mod greşit de a înţelege presa ca meserie, dar şi ca rol în societate. Avem cantitate, dar nu şi calitate.

Avem multe ziare însă prea puţini ziarişti. Şi nu mă refer aici la cei care au terminat o facultate de profil; am văzut destul absolvenţi de jurnalism care nu au nici cea mai mică idee despre ce înseamnă o ştire, care habar n-au ce înseamnă limba română. Nu asta este problema. Vorbesc despre acei oameni capabili să documenteze un material, să-l scrie şi să-l pună în pagină. Ei bine, Vâlcea nu are prea mulţi astfel de oameni. Sau cel puţin nu are pe măsura inflaţiei de ziare apărute în ultima vreme. Toţi cei care au strâns nişte bani şi au scos pe piaţă noi titluri, se plâng de acest lucru. Nu au oameni şi din această cauză sunt nevoiţi să lucreze cu colaboratori. Redacţiile sunt formate, de cele mai multe ori, din două-trei persoane, conţinutul ziarelor fiind asigurat, în proporţie de 80%, de colaboratori. Aceştia din urmă sunt de regulă jurnalişti consacraţi, care din cauza salariilor mici primite la ziarele „de bază” unde au cărţile de muncă (dacă au), sunt nevoiţi să-şi completeze veniturile lucrând şi cu alte publicaţii. Aşa s-a ajuns în situaţia în care acelaşi reportaj, să spunem, poate fi citit, în forme aproape identice, în trei-patru publicaţii. Situaţia este de-a dreptul jenantă însă este doar o consecinţă a unui mod superficial de a face presă. În loc să avem câteva publicaţii puternice, cu redacţii numeroase şi pregătite în spate, ne păcălim cu o aşa-zisă concurenţă, generată de o inflaţie galopantă de ziare şi revistuţe. 

A apărut astfel un mediu propice pentru acei indivizi care văd în presă doar un mod relativ facil de a face bani. Nu mă refer aici la acei jurnalişti care şi-au făcut ziare pentru a dobândi un anumit grad de independenţă profesională; cu toate greutăţile întâmpinate, aceşti oameni măcar încearcă să-şi facă bine treaba. Mă refer la câteva personaje care nu au nicio legătură cu presa şi care vor să se îmbogăţească peste noapte. Acestora li se adaugă şi o altă categorie de profitori, compusă din inşi înrolaţi politic, a căror misiune este să finanţeze foi prost scrise şi tehnoredactate, pentru a le pune mai apoi în slujba unor interese de partid. Aşa au apărut nişte fiţuici ordinare, finanţate de cele mai multe ori din bani publici, care sunt distribuite în cele mai multe cazuri „din mână în mână”, sub pretextul gratuităţii lor. Paginile prost scrise sunt mâzgălite cu laude imbecile sau cu atacuri comandate.

Autointitulate „publicaţii”, aceste fiţuici se amestecă printre cele câteva ziare serioase locale, cu scopul vădit de a înşela publicul. Fie că sunt simple maculaturi cu ode închinate primarilor, fie că sunt adevărate gazete de perete ale unor partide politice, fiţuicile cu pricina fac un mare rău presei în ansamblul ei. Lipsite total de calitate jurnalistică, aceste aşa-zise publicaţii nu urmăresc altceva decât obţinerea unui profit, fie bănesc, fie politic. În cele mai multe cazuri, în spatele acestor înşelătorii ordinare se află un singur om, care şi-a creat obiceiul de a trăi în lux pe spatele prostiei celorlalţi, care-l finanţează orbeşte. În cazul fiţuicilor de partid, profitorii sunt acei politicieni care se bucură că au la dispoziţie o foaie în care să fie lăudaţi. În fapt, avem de-a face cu o falsă presă, cu o clonă hidoasă creată de nişte şarlatani. Cu toţii avem numai de pierdut dacă tolerăm asemenea deraieri grave de la deontologia jurnalistică. Tolerarea acelor şmecheri care văd în presă doar o modalitate de a mulge banul public, ar trebui condamnată o dată pentru totdeauna. Doar aşa mass media vâlceană poate face primul pas către vindecare. (va urma)
Octavian HERŢA

Mircia Gutău are tot interesul să aibă cât mai mulţi contracandidaţi în lupta pentru primărie. Actualul primar este obişnuit cu confruntările, este pregătit să-şi înfrunte în orice moment adversarii, încă de pe vremea când începea să-şi facă un nume în lumea sportului. El ştie că o victorie este cu atât mai importantă cu cât adversarii sunt mai puternici şi mai numeroşi. Ceea ce îl interesează în mod deosebit pe Mircia Gutău în campania electorală din acest an este să-şi dovedească puterea, să demonstreze opiniei publice că indiferent de problemele pe care le-a avut şi în bună măsură, pe care încă le mai are, beneficiază în continuare de încrederea unei importante părţi a populaţiei. Nu degeaba îşi sfătuia acum o lună-două Gutău potenţialii adversari să iasă la bătaie, referindu-se în mod explicit la şefii de partide. Primarul Râmnicului îi îndemna pe aceştia să-şi reprezinte partidele în lupta electorală, nu să bage la înaintare „iepuraşi”, candidaţi fără anvergura necesară unei asemenea bătălii. Gutău ştia bine ce spune: o victorie uşoară nu mai este decât un meci câştigat cu 3-0 prin neprezentarea adversarului.

Totuşi, lucrurile nu vor sta chiar aşa. Sunt discuţii subterane despre un posibil candidat unic din partea a două-trei partide, care să aibă şanse să ajungă în turul II cu Mircia Gutău. Se vehiculează o serie de nume, însă deocamdată ambiţiile şi orgoliile liderilor de organizaţii judeţene au făcut să nu se ajungă la o concluzie comună. Dacă până la urmă va fi identificat acel candidat capabil să opună măcar o minimă rezistenţă tăvălugului Gutău, am putea asista la surprize în campania electorală din luna mai. Până una-alta, este important să avem o luptă electorală cât mai echilibrată. Dacă nu se va întâmpla aşa, democraţia va avea de suferit. Un Mircia Gutău învingător la scor, cu o majoritate confortabilă în Consiliul Municipal nu reprezintă soluţia pentru o democraţie autentică. Celelalte forţe politice au nevoie de o cât mai bună reprezentare în Consiliul Municipal, iar râmnicenii au nevoie de echilibru la nivelul administraţiei locale. PSD, PNL dar şi celelalte partide care mai contează cât de cât în Râmnic au nevoie de vârfuri de lance care să le ajute să aibă un cuvânt de spus în următorii patru ani.

Îndrăznesc să spun că şi Gutău are nevoie de o opoziţie puternică, pentru că doar în acest fel poate deveni şi el mai puternic. Bogdan Pistol, Dumitru Buşe sau Ion Tudor au o misiune extrem de grea, însă nu imposibil de realizat. Toţi aceşti oameni, care doresc să candideze la Primăria Râmnicului, trebuie să înţeleagă că în acest moment este mai puţin important dacă vor câştiga sau nu primăria. Ceea ce contează este prezenţa partidelor pe care le reprezintă în administraţia municipiului. Cu cât prezenţa este mai apăsată, cu atât cetăţeanul va avea mai mult de câştigat. Este nevoie de voci critice, este nevoie de puncte de vedere, este nevoie de opoziţie. Dacă şi alegătorii vor înţelege asta, toată lumea va avea de câştigat. Este clar că în acest moment Mircia Gutău este favorit, având de partea sa marea parte a populaţiei. Nu asta este de luat în discuţie. Important este modul în care va câştiga alegerile. Sunt convins că Mircia Gutău înţelege foarte bine acest lucru. El nu are nevoie de o victorie seacă, la scor, chiar dacă asta i-ar mângâia orgoliul. Pe termen lung, asta i-ar dăuna profund. Prea multă putere strică iar de acest lucru ne-am convins cu toţii de-a lungul timpului.
Octavian HERŢA

Devenită deja antologică, sintagma de „ziarist tonomat” poate fi foarte bine aplicată şi în sfera presei locale. Mergând mai departe şi urmând întocmai raţionamentul lui Traian Băsescu, putem discuta în bună regulă şi despre „politicianul tonomat”, prezent şi el în viaţa politică locală. Dacă am înţeles eu bine, „tonomatele” sunt tocmai acei indivizi care acţionează la comandă, obţinând în schimb foloase materiale, adică pacheţele cu euro sau lei. Preşedintele nu a fost însă exhaustiv, pentru că altfel ar fi trebuit să-şi compromită teoria conspiraţiei, expusă live la întoarcerea din Suedia. Mai exact, el s-a referit doar la tonomatele care-l atacă în mass media, la comanda grupurilor de interese, nu şi la cei care-l laudă. Şi slavă Domnului, sunt o grămadă şi dintr-aceia!

Ei bine, lucrurile stau aproape la fel şi în viaţa publică locală. Şi aici există ziarişti care scriu la comandă, însă pentru pacheţele sensibil reduse. Şi aici există politicieni aserviţi unor interese economice, în schimbul unor „servicii” profitabile. Ziariştii şi politicienii „tonomat” au misiuni clare: ei trebuie să atace sau să apere anumite personaje, în funcţie de interesele care-i mână-n luptă. Oricum ar sta lucrurile, de oricare parte a baricadei s-ar afla tonomatele, fie că muşcă sau pupă, fie că atacă sau laudă, problema nu se schimbă radical. Nu eşti mai puţin vinovat dacă lauzi pe cineva pentru că eşti plătit să o faci, decât dacă ataci din acelaşi motiv.

Nici nu este greu să-ţi dai seama cum stă treaba în Vâlcea. Este suficient să vezi cine este de partea sau împotriva actualului primar al Râmnicului, ca să realizezi cum funcţionează tonomatele la nivel local. Avem pe de-o parte un grup de jurnalişti şi politicieni care-l pupă pe Mircia Gutău de dimineaţă până seara, şi pe de altă parte un alt grup, mai puţin numeros dar la fel de bine finanţat, care-l înjură pe primar în mod organizat. Lucrurile sunt foarte simple, funcţionând după principiul: „Dacă nu eşti cu noi, eşti împotriva noastră”. Nimeni nu face nimic de capul lui; interesele sunt clare, fiind traduse în milioane de euro, putere economică şi politică, vile şi maşini de lux. Dacă pricepi lecţia, ai toate şansele să te îmbogăţeşti într-un timp foarte scurt. De altfel, e liber şi la pupături, şi la înjurături. Dacă nu te împrieteneşti cu primarul, ai toate şansele să iei pacheţelele de la duşmanii acestuia.

Până la urmă, eticheta pusă de Băsescu jurnaliştilor care-l atacă, poate fi pusă foarte bine şi acelora care-l laudă. Este doar o chestiune de unghi: depinde din ce avion priveşti lucrurile. Inevitabil, dacă ar fi să-i dăm dreptate preşedintelui, cu toţii devenim tonomate, flaşnete ordinare asurzind opinia publică pe mii de voci. Dacă loveşti într-un politician, automat cineva te-a plătit. Dacă prezinţi pozitiv activitatea altuia, cu siguranţă acela ţi-a vârât în buzunar pacheţelul. Până la urmă, Traian Băsescu nu a făcut altceva decât să relativizeze rolul mass media şi chiar noţiunea de jurnalist. Prin atacurile lansate vineri şi sâmbătă împotriva presei, preşedintele a reluat cu bună ştiinţă eterna explicaţie a politicienilor atunci când intră în vizorul presei: cineva i-a plătit p-ăştia să mă denigreze! Trist este că uneori lucrurile stau chiar aşa. Însă cel mai trist este că suntem cu toţii băgaţi în aceeaşi oală, claie peste grămadă, fără a mai interesa pe cineva aflarea adevărului.
Octavian HERŢA

 PSD mizează pe Ion Tudor, Valer Tudor, Dumitru Stancu şi Dorin Dobrişan în competiţia pentru Primăria Râmnicului. Mulţi dintre observatorii scenei politice locale cred că şansele ca social-democraţii să-şi atingă ţintele propuse în alegeri sunt strâns legate de eficienţa strategiei electorale ce urmează a fi implementată cu sprijinul întregii organizaţii municipale, poate chiar şi cu ajutorul altor formaţiuni. Cel mai probabil în bătălia directă cu Mircia Gutău va fi lansat Ion Tudor, cu atât mai mult cu cât democrat-liberalul este cotat în sondaje, la acest moment, cu un scoruri năucitoare. Altfel spus, situaţiile disperate necesită măsuri disperate, iar pentru a spori şansele rivalilor PD-L de a obţine măcar un număr cât mai mare de consilieri municipali se impune intrarea în prima linie a „generalilor”. Liderul municipal al PSD declară însă că nu ar fi exclus ca şi alte nume în afara celor menţionate să fie luate în calcul pentru stabilirea candidatului PSD la funcţia de primar al Râmnicului.

 La PNL, lucrurile au fost neclare până joi. De mai bine de o lună, varianta Ion Nicolae era exclusă total. A fost însă de ajuns ca deputatul Emilian Frâncu să relanseze bomba – „În proporţie de 80 la sută, Ion Nicolae va fi candidatul!” – pentru ca orice ipoteză promiţătoare privind strategia liberalilor să pice. Anunţul făcut de liderul judeţean al PNL avea să schimbe toate calculele făcute până atunci şi întărea şansele lui Mircia Gutău, candidatul PD-L, de a câştiga un nou mandat încă din primul tur. Printre liberali părerile erau împărţite, dar nimeni nu-şi asuma riscuri. Cei mai mulţi dintre ei consideră şi acum că singurul om politic din plan local care putea crea un oarecare echilibru la Râmnicu Vâlcea era Emilian Frâncu. Însă, toţi erau aproape siguri că liderul PNL nu putea fi convins prea uşor să-şi pună pielea la saramură mai ales dacă avea posibilitatea să evite o situaţie delicată. Pe de altă parte, nici Mihai Aristotel Ungureanu n-a dorit să renunţe la catedrele de profesor universitar şi la statutul de secretar de stat doar de dragul de a se război cu Mircia Gutău.

 În cele din urmă, vineri seara, la orizont, a apărut o nouă idee: Bogdan Pistol  – propunere lansată de Mircea Poenaru la şedinţa BPT, structură care a agreat şi validat această soluţie. Tânăr şcolit, doctorand, cu experienţă managerială, Bogdan Pistol, fost lider TNL, este administrator la Oltchim şi provine din mediul de afaceri. A început să-şi câştige notorietatea în lumea sportului, pe vremea când era sufletul echipei de fotbal Vartex. Deocamdată, candidatura lui Pistol nu a fost confirmată oficial, însă, cel mai probabil acest lucru se va întâmpla în zilele următoare. La conservatori, lucrurile sunt mult mai simple decât la PSD ori PNL, în sensul că ei nu au de ales: Dumitru Buşe, singurul reprezentant cunoscut al partidului, trebuie să participe, vrea – nu vrea, la toate competiţiile, adică atât pentru funcţia de primar al Râmnicului, cât şi pentru Consiliul Judeţean. Altfel, eşecul la toate nivelurile este previzibil. Ceva ciudat se întâmplă, în schimb, la PD-L.

Desigur, nimic de speriat, însă nu am reuşit, spre exemplu, să înţelegem de ce ar fi necesare jocurile ascunse cu sondajele, făcute ba de democrat-liberali, ba de alte structuri, ostile până nu demult atât primarului Gutău, cât şi partidului său. Să aibă PD-L vreo temere ascunsă, în ciuda faptului că vârful său de lance în războiul pentru Râmnic are toate şansele să câştige din primul tur?

Dacă pedeliştii vâlceni sunt băieţi isteţi, vor avea ocazia ca la alegerile locale să-i demonstreze Elena Udrea că s-a înşelat atunci când a catalogat organizaţia vâlceană drept una mediocră, ca să nu spună sub-mediocră. Obţinerea unui rezultat bun, măcar în media partidului pe ţară, ar însemna un mare pas înainte făcut de PD-L Vâlcea. Asta ar însemna ca în judeţ să fie câştigate cel puţin 20 de primării, plus majoritatea în consiliile locale ale acestora. Cu alte cuvinte, pedeliştii vâlceni ar trebui să-şi dubleze scorul din 2004, când nu au reuşit să scoată decât 9 primari. Ţinta pare destul de accesibilă, ţinând cont mai mult de trendul partidului la nivel naţional decât de potenţialul real al filialei. Tot cu ocazia localelor, se va vedea dacă fuziunea PD-PLD a adus plusvaloare; în mod normal, strict matematic, PD-L Vâlcea ar trebui să raporteze un scor de 30%. Lucrurile nu sunt însă nici pe departe atât de simple.

Precipitata fuziune de la sfârşitul anului 2007 şi începutul lui 2008 a fost, în primul rând, o bună ocazie pentru conducerea locală a PD de a scăpa basma curată după eşecul de la europarlamentare. Dacă la Vâlcea nu au căzut capete, acest lucru s-a datorat în primul rând mutării atenţiei conducerii centrale a partidului de la analiza rezultatelor alegerilor din noiembrie 2007 la realizarea unei fuziuni cât mai coerente. Tocmai această distragere a atenţiei i-a încurajat pe capii noului partid la nivelul judeţului să facă rabat de la calitate. În acest fel a fost posibil ca foşti democraţi de tipul Florin Bălan, cu rezultate dezastruoase la europarlamentare în localităţile de care au răspuns, să-şi facă loc în structurile de conducere. E drept, aceşti indivizi nu apar chiar la vârful ierarhiei, pentru că ar fi bătut prea tare la ochi, însă au fost strecuraţi în diverse organe de conducere. Simpla prezenţă a acestora în structurile cu pricina mă face să nu fiu prea optimist în privinţa şanselor PD-L Vâlcea de a se redresa în perspectiva localelor şi mai apoi, a generalelor. Dacă în scurtul timp rămas până la locale nu se produce o reformare profundă a organizaţiei, dacă nu sunt înlăturate rapid nonvalorile, dacă nu sunt traşi definitiv pe linie moartă pseudo-politicienii care până acum nu au ştiut să facă altceva decât să se folosească de calitatea lor de membri de partid cu pile pentru a încasa sute şi sute de milioane din banul public, organizaţia lui Jurcan se va zbate pe mai departe în mocirla unui scor de maxim 25%.

Dacă democrat-liberalii vâlceni stau bine la vreun capitol, acela este cu siguranţă fieful de la Râmnicu Vâlcea, în frunte cu primarul Mircia Gutău. Nu există nicio îndoială că PD-L se va clasa pe primul loc la alegerile locale în Râmnic, aproape nimeni nu-şi mai face probleme că Gutău va câştiga primăria încă din primul tur şi implicit, majoritatea în Consiliul Local. Însă un rezultat foarte bun la municipiu nu poate salva scorul la nivelul întregului judeţ. Degeaba va scoate Mircia Gutău 60, 70 sau chiar 75% la Râmnicu Vâlcea, dacă un Florin Bălan sau vreun alt looser politic se va complace cu 6, 7 sau 7,5% în localităţile judeţului. Poate că a venit timpul ca senatorul Dorel Jurcan să demonstreze că are calităţi de lider şi să lea dea peste nas celor care spun despre el că este un om slab, un preşedinte de organizaţie neimplicat, dispus să lase lucrurile să meargă de la sine. Dacă Jurcan nu se trezeşte rapid şi nu-şi pune oamenii la treabă, eşecul de la europarlamentare se va repeta. Şi de ce nu, poate fi chiar mai rău în mai-iunie decât în noiembrie…
Octavian HERŢA

De la începutul anului, în judeţul Vâlcea, încearcă să-şi croiască loc pe „piaţă” o fiţuică menită, chipurile!, a-i ajuta pe primari să-şi facă treaba mai bine ori să-şi popularizeze în mod eficient realizările. Publicaţia cu pricina a reuşit, datorită intervenţiilor unui lider politic şi administrativ – al cărui nume îl vom da publicităţii la momentul potrivit – să ciupească de la aleşi sume foarte mari, unii cotizând inutil chiar şi cu câte 20-30 de milioane de lei vechi pentru o rubrică realizată în bătaie de joc. În paginile acestei fiţuici sunt promovate cu totul alte principii decât cele afişate. În primul rând, lansează un atac foarte dur la adresa întregii prese vâlcene, susţinând că aceasta ar avea interese ascunse şi ar fi mânată în tot ceea ce face doar de dorinţa de a-i jecmănii pe primari. Toată presa vâlceană este calificată cu un jigodism ieftin, la grămadă, drept o mincinoasă de prima mână, laşă, spurcată şi nesimţită.

Edilii cu care am discutat în ultimele săptămâni pe această temă ni s-au plâns că fiţuica ce le-a fost „băgată pe gât” de un anumit lider politic vâlcean nu le face niciun serviciu, ba din contră, deşi au plătit bani grei pentru a li se face imagine, în realitate, au primit doar câteva revistuţe prost scrise. Această publicaţie, la care a fost angajat şi un personaj sinistru, dat afară de la un ziar serios pentru mai multe acuzaţii de luare de mită, se distribuie gratuit în doar câteva localităţi. Între noi fie vorba, nici nu se putea altfel, având în vedere că într-adevăr nu face doi bani, iar pretinşii săi cititori nu există. În paginile sale subţiri, apar rubrici în care sunt prezentate aşa-zisele punctele de vedere ale unor cititori imaginari, toţi aceştia aducând elogii revistei sau primarilor care cotizează.

Desigur, pe de altă parte, sunt certaţi aleşii care au decis să nu dea bani pe asemenea prostii, ori li se recomandă să-şi schimbe atitudinea. Orice jurnalist din Vâlcea ştie că cetăţenii din judeţ, mai ales pensionarii, nu trimit scrisori publicaţiilor doar ca să se afle în treabă ori pentru a lăuda pe cineva fără un motiv anume, ci în rarele cazuri când o fac ridică problemele cu care se confruntă, legate în mare parte de starea proastă a drumurilor, a infrastructurii în general, sau de încurcăturile pe care le au datorită birocraţiei instituţionale şi disputele pentru proprietăţi. Din informaţiile pe care le-am adunat până acum, peste 15 primari au fost păcăliţi de patronii acestei fiţuici fără valoare.

Mulţi dintre ei se tem că, în condiţiile în care nu ar mai cotiza, ar putea fi sancţionaţi de susţinătorii „din umbră” ai fiţuicii. În opinia noastră, însă, acest lucru este puţin probabil deoarece orice măgărie, mai devreme sau mai târziu, este dată în vileag, iar nimeni de la PC sau alte formaţiuni nu va fi dispus să-şi asume riscul de a-şi pune toată presa adevărată din Vâlcea în cap, nici măcar pentru nişte măscărici care se dau „aşi” într-ale jurnalismului. Vom monitoriza foarte atent acest caz şi promitem că în cazul în care această măgărie nu este stopată, vom da publicităţii toate informaţiile din dotare.
Eduard DULĂCIOIU

Nu mai e niciun secret pentru nimeni faptul că Silviu Popescu, atunci când nu are ceva de spus, sau pur şi simplu îi este prea lene ca să producă un text pentru ziarul de mică audienţă pe care îl produce, din păcate, în aproape toate zilele lucrătoare, dă COPY/PASTE de pe pagina sa de internet şi publică în prima pagină aşa-zise mesaje de la cititori. Aşa a procedat şi zilele trecute, când ziarul pe care îl conduce a publicat un astfel de mesaj semnat de un anume Liviu Popescu, în care mai mulţi ziarişti vâlceni, printre care şi subsemnatul erau întrebaţi dacă le place cum este administrat Râmnicul. Evident, Silviu Popescu nu a urmărit altceva decât să mai lovească o dată în primarul Mircia Gutău, adică exact în cel care l-a ajutat cu bani ori de câte ori i-a solicitat-o.

Nu mai este nevoie să explic de ce Silviu Popescu nu conteneşte cu atacurile slabe la adresa lui Gutău. Cine îl cunoaşte, a înţeles de mult: Silviu mai vrea să sugă un pic la ţâţa numită ban public şi încă nu a primit ceea ce doreşte. Nostalgic după vremurile în care avea încheiate două contracte cu Primăria Râmnicului, Silviu a crescut pretenţiile. El vrea nici mai mult, nici mai puţin, decât 3.000 coco pe lună pentru a-l lăsa în pace pe Gutău. Evident, pretenţiile sale cu privire la această taxă de protecţie depăşesc cu mult răbdarea primarului, care s-a gândit că cel mai bine ar fi să-l ignore pe acest ziarist, care din nefericire pentru el şi angajaţii săi, are de plătit cam multe leasinguri.

Mai nou, am înţeles că Silviu a hotărât în mod absolut nejustificat, să dea brazda mai mare, ridicând miza la 5.000 euro lunar! Absurd, în condiţiile în care el nu prea are ce oferi nici măcar pentru 10% din aceşti bani. Pentru ca lucrurile să o ia complet razna, cine credeţi că era zilele trecute în biroul primarului Mircia Gutău: ei da, suntem convinşi că aţi ghicit – nimeni altul decât Silviu. Din ceea ce am aflat, discuţia dintre cei doi a fost sterilă, Silviu nereuşind (din nou) să-l convingă pe primar că trebuie să sară la cap. Drept urmare, a doua zi în ziarul său a apărut acel text copiat de pe pagina de internet, în care Gutău era din nou atacat, indirect.

În rest, nu avem alte comentarii. Ba da, ar mai fi unul. Acei oameni de afaceri care-l finanţează pe Silviu ar trebui să se gândească de câteva ori înainte să o facă. Nu de alta, dar aruncă banii pe geam; nu numai că Silviu habar n-are să le promoveze interesele, dar nici măcar nu este recunoscător. Prietenii ştiu de ce!
Octavian HERŢA

Incredibil ce se întâmplă în presa vâlceană! Ştiam de mult că în acest judeţ avem de-a face cu o faună jurnalistică pestriţă, ştiam că în redacţiile ziarelor şi în cele ale televiziunilor s-au aciuat de ani de zile personaje dintre cele mai sinistre, puse pe rele şi aflate în slujba unor grupuri de interese de tip mafiot. N-aş fi bănuit însă niciodată că voi asista la o mizerie de proporţiile celei întâmplate ieri, când nişte băieţi interesaţi să servească anumite interese oculte şi să ne scoată de pe piaţă, au scos de la borcan o fiţuică în 8 pagini, copie fidelă din punct de vedere al formatului a unei alte fiţuici editate de o firmă aflată la dispoziţia unui partid politic. Practic, pe piaţa neagră a presei vâlcene au apărut două publicaţii, una mai penibilă decât cealaltă, purtând aceeaşi titulatură, furată din paginile Arenei.

Este vorba de „Vâlceanul”, o marcă adusă pentru prima oară pe piaţă de către Arena, ca supliment politic al ziarului. După ce câţiva tineri pedelişti şi-au dat cu tesla în organele reproductive copiind marca Arenei şi editând o fiţuică în 12 pagini plină de osanale la adresa PD-L, a venit rândul băieţilor siniştri din presă să o comită. Încercând să profite de conflictul dintre redacţia Arenei şi tinerii pedelisto-ziarişti, aceşti băieţi au scos pe piaţă o foaie intitulată tot „Vâlceanul”, sperând astfel că toată opinia publică ne va pune nouă în cârcă această mizerie. Nu a fost să fie aşa, întrucât opinia publică, colegii de la alte publicaţii precum şi personalităţile Vâlcii ştiu foarte bine că educaţia şi caracterul nostru nu ne-ar permite niciodată să ne lăsăm târâţi într-o asemenea mizerie. Mai mult decât atât, toată lumea şi-a dat seama a cui este opera aceasta de prost gust: a aceloraşi băieţi dispuşi oricând să ţeasă planuri mârşave, să se pună în slujba intereselor oculte şi să arunce pe piaţă fiţuici fantomă, menite a spori confuzia şi a mai sifona ceva bani acum, în preajma campaniei electorale.

Este inutil să spunem cât de periculoase sunt asemenea practici. Cred că nu greşesc atunci când spun că ceea ce s-a întâmplat ieri reprezintă un precedent extrem de grav, un atentat la adresa presei autentice din judeţul nostru. La fel de adevărat este că tonul a fost dat de câţiva juni pedelişti, care au considerat că pot sfida întreaga presă locală, scoţând pe piaţă o publicaţie cu nume furat, menită a proslăvi un anumit tip de politică. Apariţia paralelă a celor două fiţuici nu este altceva decât un bumerang înfipt în capul unor politicieni, care au crezut că se pot transforma peste noapte în jurnalişti cu jumătate de normă. Nu cred că sunt departe de adevăr spunând că acei juni pedelişti i-au făcut un deserviciu enorm celui care i-a făcut oameni, Mircia Gutău. Ei nu au făcut altceva decât să le ofere acelor indivizi veroşi care au aruncat pe piaţă o foaie plină de atacuri la adresa actualului primar al Râmnicului, cel mai bun prilej pentru a ridica mingea la fileu acelor grupuri de interese despre care făceam vorbire la începutul acestui text. Prin maniera lor brutală de a intra pe o piaţă media şi aşa aglomerată, cu un oficios purtând un nume furat de la o altă publicaţie, acei juni nu au făcut altceva decât să-şi asasineze în mod conştient sau inconştient, liderul.

Morala a ceea ce s-a întâmplat luni este simplă: când doi se ceartă, al treilea câştigă. Ceea ce este mai trist e că marca „Vâlceanul” a fost terfelită de nişte oameni fără onoare, fără principii şi fără niciun Dumnezeu, în numele unor interese politice comensurate în anumite sume de bani. Noi vom continua demersurile pentru aflarea adevărului, de această dată în justiţie. Este important să dovedim opiniei publice că avem dreptate. La fel de important este ca şi cei afectaţi de fiţuica scoasă de acei băieţi siniştri să facă acelaşi lucru.
Octavian HERŢA

Partidele mici au o mare problemă: vor reuşi sau nu să facă pragul electoral la alegerile locale din acest an? În această situaţie se află PRM, PC, PNG şi PNŢCD; nu are niciun rost să mă mai refer la formaţiunile politice, ale căror şanse de a atinge pragul de 5% sunt sensibil egale cu zero. Cele patru partide pe care le-am pomenit mai sus sunt într-o situaţie cel puţin delicată, atât la nivel naţional, cât şi local. Dacă la nivel naţional este în joc intrarea în Parlament, în judeţe şi localităţi bătaia peştelui se dă pentru consiile judeţene şi locale. Cu excepţia unor insule de popularitate electorală, partidele mici se îneacă pe zi ce trece într-un ocean de indiferenţă. Din ce în ce mai puţini cetăţeni se duc la vot iar dintre aceştia, tot mai puţini sunt aceia care preferă unul dintre partidele nesemnificative de pe scena politică. Încet-încet, preferinţele electoratului s-au cernut în favoarea partidelor mari, care adună împreună circa 70-75% din sufragii.

Nici în judeţul Vâlcea situaţia partidelor mici nu este prea roz. Acestea se confruntă cu exact aceleaşi probleme ca la nivel central: lideri din ce în ce mai puţin prezenţi în viaţa politică, grave vicii organizatorice, absenţa unor filiale locale puternice. Dacă este să vorbim despre PRM, observăm că problemele organizaţiei vâlcene s-au acutizat atât de tare în ultimele două luni, încât tot mai mulţi peremişti încep să-şi spună cu voce tare nemulţumirile. Pentru prima oară în ultimii zece-doisprezece ani, peremiştii vâlceni cer mai voalat sau mai puţin voalat, demisia preşedintelui filialei, Nicolae Pătru. Problemele au început din momentul în care acesta a fost înlăturat din funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Din clipa în care Nicolae Pătru a plecat de la Consiliul Judeţean, PRM Vâlcea şi-a pierdut unul dintre puţinele repere care-l mai fixau cât de cât în conştiinţa alegătorului. A urmat dezastrul de la alegerile europarlamentare din 25 noiembrie, când PRM nu a reuşit să facă pragul electoral.

Cu toate că şeful partidului este de trei ani şi jumătate şi preşedinte al Consiliului Judeţean, PC Vâlcea nu a reuşit să facă mare lucru din 2004 şi până în prezent. Cu toate eforturile depuse, Dumitru Buşe nu a găsit cheia succesului în partid. Organizaţia vâlceană se zbate încă undeva sub 5% şi nu sunt şanse prea mari ca PC Vâlcea să crească prea mult până la locale. În aceste condiţii, este greu de crezut că Dumitru Buşe va reuşi să-şi respecte promisiunea de a atinge targetul de 20% fixat în faţa opiniei publice. Un 7% ar fi un scor de-a dreptul fabulos pentru filială, dacă ţinem cont de ceea ce s-a întâmplat la europarlamentare.

Nici PNG şi PNŢCD nu au prea multe motive de a privi cu optimism către viitor. Ambele partide au probleme serioase în a se impune electoratului, în special din cauza lipsei de consecvenţă la nivel naţional. Lipseşte mesajul, lipsesc liderii autentici, lipsesc programele. Este greu de crezut că vom vedea vreunul dintre cele două formaţiuni politic în Parlament sau în Consiliul Judeţean. Singura lor şansă rămâne câştigarea cât mai multor mandate de consilieri locali sau chiar de primari, acolo unde vor veni cu candidaţi convingători.

Este din ce în ce mai clar că PSD, PD-L şi PNL îşi vor împărţi caşcavalul şi cu ocazia acestor alegeri. Cel puţin la nivelul judeţului Vâlcea, cele trei formaţiuni politice vor câştiga tot ce se poate câştiga: vor avea majoritatea primarilor, consilierilor judeţeni şi locali. În aceste condiţii, este limpede că singura şansă a partidelor mari este de a gândi cât mai rapid alianţe cu cei mari. Iar acel moment nu este departe. 
Octavian HERŢA

Cu doar câteva luni înaintea alegerilor locale, zarurile par a fi deja aruncate în ceea ce priveşte situaţia de la Râmnicu Vâlcea. Mircia Gutău este, de departe, favorit la câştigarea fotoliului de primar, iar argumentele pentru care spun acest lucru sunt dintre cele mai variate. În primul rând, Gutău este singurul candidat cert. Personal, mi se pare extrem de ciudat că până la această dată nu a fost făcut public numele a măcar unuia dintre candidaţii celorlalte partide în afară de PD-L. Orice discuţie pe tema candidaţilor celorlalte partide începe şi se termină cu o speculaţie. Nimic nu este sigur iar lista numelor posibililor adversari ai lui Gutău este în continuă creştere. Atât PSD, cât şi PNL au efectuat şi vor efectua în continuare sondaje de opinie interne, în speranţa că astfel vor fi depistaţi oamenii capabili să opună rezistenţă actualului primar.

Deocamdată, nici pesediştii, nici liberalii şi cu atât mai puţin ceilalţi actori de pe scena politică vâlceană, nu s-au decis asupra unei variante. Apele sunt în continuare tulburi şi lasă loc pentru cele mai fanteziste speculaţii. Aş spune că la această oră sunt posibile aproape orice variante, oricare dintre liderii politici de anvergură din Râmnic putându-se transforma la un moment dat în soluţia finală. Deocamdată putem doar enumera câteva posibile variante. Ion Cîlea, Ion Tudor, Dorin Dobrişan sau Valer Tudor – de la PSD, Emilian Frâncu, Ion Nicolae, Ionuţ Ionescu – de la PNL, Dumitru Buşe – de la PC sau PNL, Nicolae Pătru, Ion Nuică, Nicu Silvestru – de la PRM şi aşa mai departe.

În al doilea rând, Mircia Gutău stă foarte bine în sondaje, undeva la 70% în preferinţele electoratului. Acest fapt ne îndreptăţeşte să credem că actualul primar are toate şansele să mai câştige un mandat încă din primul tur. Pe lângă aceasta, este foarte posibil ca formaţiunea politică pentru care candidează, şi anume PD-L, să câştige un număr foarte mare de consilieri municipali, ceea ce îi va asigura lui Gutău o majoritate confortabilă în următorii patru ani. De altfel, nu ar fi nici un motiv pentru care Mircia Gutău să nu stea bine în sondaje, atâta timp cât râmnicenii nu au alternativă. Şi asta doar din vina partidelor, care nu au reuşit să propună variante la actuala administraţie.

Nu în ultimul rând, actualul primar ştie exact ce trebuie să facă pentru a mai câştiga un mandat. Este drept, are şi resursele necesare, are şi oamenii dispuşi să gândească şi să concretizeze proiecte pentru municipiu precum şi puterea de convingere, esenţială într-o competiţie electorală de o asemenea anvergură. Mircia Gutău, spre diferenţă de succesorii săi, a învăţat foarte bine să-şi vândă marfa. A băgat repede la cap că reclama e sufletul comerţului şi nu a ratat nici un prilej în a arăta electoratului de ce el este soluţia pentru oraş. A împachetat frumos fiecare proiect, fiecare investiţie, fiecare stradă sau parcare asfaltată, prezentând apoi opiniei publice momeli electorale, ambalate în polei taman bun să-ţi atragă privirea.

Se tot spune de doi ani încoace că singurul contracandidat capabil să-l bată pe Gutău este Justiţia. Până acum, Justiţia a pierdut bătălia cu primarul Râmnicului, spre dezamăgirea celor care îl voiau pe Mircia Gutău după gratii. Poate că ar fi fost şi nedrept să fie altfel; o luptă electorală se dă prin discursuri şi programe, nu în sălile de judecată.
Octavian HERŢA