Adevărul este dincolo de ei!

Latura extraterestră a Svetlanei

• într-un acces IT, doamna consilier judeţean PNL împinge satul românesc în realitatea paralelă a ignoranţei totale

Îi vedeţi în fiecare zi în televeriteurile posturilor locale, etalându-şi feţele insipide de-a lungul şi de-a latul ecranului. De obicei, activitatea lor în slujba comunităţii care este nevoită să-i tolereze, se reduce la o tăcere totală. Uneori, atunci când de prea multă nebăgare în seamă ajung chiar şi ei să se plictisească, vin în faţa puţinilor vâlceni care-şi mai permit să piardă timpul uitându-se la televiziunile locale, cu idei dintre cele mai trăsnite, asta ca să nu le spunem de-a dreptul tâmpite. Ei sunt aleşii judeţului, aşa numiţii consilieri judeţeni. Ei ne mănâncă lunar banii, pentru ei scoatem din buzunar lovelele vărsate la buget, din cauza lor statul cheltuie miliarde de lei anual.

Nu ştim cât de înzestrată este doamna consilier judeţean Svetlana Preoteasa cu simţul umorului, însă un lucru îl ştim cert: domnia sa pare uneori total ruptă de realitate. Comportamentul agresiv pe care-l afişează în timpul unor şedinţe de Consiliu Judeţean ne duce cu gândul la anumite refulări ale doamnei consilier din partea PNL, despre care mai bine nu vorbim. Cea mai recentă şedinţă de CJ a demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie, că anumiţi consilieri judeţeni trăiesc într-o realitate paralelă. Latura extraterestră a doamnei Svetlana Preoteasa s-a manifestat din plin atunci când a emanat o idee cel puţin demnă de Benny Hill. Văzând domnia sa – nu Benny, ci doamna consilier, că ceilalţi colegi ai săi îşi bat capul să găsească soluţii pentru ca şi vâlcenii din mediul rural să aibă acces la cultură, a venit cu o soluţie din cauza căreia am făcut burtă de râs. Potrivit acestei stimate doamne, nu ar fi nici o problemă în stocarea magnetică a tuturor cărţilor Bibliotecii Judeţene. CD-urile astfel obţinute ar urma să fie multiplicate şi distribuite tuturor bibliotecilor săteşti din judeţ, pentru ca toţi ţăranii să se poată cultiva liniştiţi în faţa calculatorului. Lăsând la o parte imposibilitatea fizică a unui astfel de demers, nu ştim de unde şi până unde a tras doamna Preoteasa concluzia că ăia de la ţară sunt aşi într-ale IT-ului. Nici nu vrem să ne imaginăm ce alte idei măreţe ale doamna consilier la dospit, atâta timp cât îşi imaginează că milioane de pagini de carte ar putea fi scanate, puse pe mii de CD-uri şi copiate în câteva sute de calculatoare care ar urma să intre în patrimoniul bibliotecilor din cătunele vâlcene. Şi ăsta e doar un exemplu din lungul şir de întâmplări haioase care au avut-o ca protagonistă pe doamna Svetlana. Despre isprăvile domniei sale dar şi despre resorturile care o împing să calce ori de câte ori are ocazia pe bec, într-o ediţie viitoare a ziarului.

Octavian HERŢA

Politica îşi schimbă sexul, dar năravul ba

Următorul articol este scris cu ură şi dispreţ de o sticlă la rece de Cotnari şi o jumătate de Borsec. Dacă vreunul dintre voi se simte cu musca pe căciulă, lovit în orgoliu, imagine, sanchi, sau la nota de plată, n-ar fi rău să ştie că poate da oricând în judecată cele două fabrici. Până atunci, însă, să mă descarc puţin pe politruci, incompetenţi şi zăbăuci.

Pediştii noştri sunt în mare parte nişte hoţi, bandiţi, corupţi, baroni conduşi de câţiva proşti. Jurcan e depăşit de Parlament, de texte, sublinieri, citit şi nu pricepe o iotă din Regulament. Romeo Rădulescu nu e soluţia ideală ori corectă pentru funcţia de viceprimar, cum de altfel nici relaţia dintre Primărie şi firma la care este acţionar. Roxana lui Iovan, Doamne fereşte!, n-are nici ea faţă de viceprimar, v-am spus, repet, îi trebuie pregătire şi moral. La Acvarim încă se mai dă cu jula’, la APAVIL şi RAJDP situaţia e totuna. Liberalii se pot lăuda şi ei cu mulţi penali în afaceri grele cu bani de la stat.

Şi pesediştii au rămas în general aceiaşi comunişti plini de kăkat. În lupta pentru primărie sunt reprezentaţi de un măscărici specializat în suptul ţâţei pe care adesea o numim tot stat. Conservatorii nici ei nu s-au săturat. După ce la USG au muls profitul, căpuşele lor vor şi Oltchimul. De aceea, eu propun să-i tragă-n ţeapă PRM-ul, dilimandrosul, C.V. Tudor, Pătru, cine vrea, oricine. Dacă nu, să le dea Cel Sfânt pantofi pentru ultimul drum şi o factură grasă la mormânt. Ori Toader să le facă un discount, o talpă-n fund şi un ciorap. Şi cu becşănăriile la puşcărie! Să mai turnăm? Fârtat de la Partidul Verde vrea şi el o pungă cu măsline, merţan, vilă şi-un restaurant.

De Neacşu – PSU – Sindie n-am mai auzit nimic, nu mai scot nici o scăfârlie. Ilie pesemne s-a dat la fund, aşteaptă alegerile şi probabil şansa de a ajunge iarăşi deputat. Eu zic că poate să-şi pună pofta-n cui, că vântul duce voturile PNG-ului. Cu PIN şi Veronel câţi dintre voi ar vota? O sută maxim? Aha, nici chiar familia sa. La PNŢCD e foame mare. Şi nu pentru că Vasiloiu n-ar avea parale. Un 5 la sută şi-au propus, dar trebuie să-şi întoarcă faţa dinspre apus. Doar gânduri mari şi pe la PAS, dar Dumitriu nu ştie să iasă din impas. PR-ul se crede şi el acum moţat. Eu, unul, sincer, m-am cam săturat.    

Eduard D.

PNL ne prezintă… oferta verii:

Al Bundy, Agamiţă Dandanache şi Vali Monceanu. Trei într-unul

„Sunt un politician mic. Am 1,70 metri în înălţime şi 79 de kilograme”, ne-a mărturisit vineri Constantin Monceanu. Multă vreme am crezut că „Vali” e un fel de Al Bundy al politicii vâlcene, care nu face altceva decât să stea cu o mână vârâtă în pantaloni şi să frece menta prin primărie sau pe unde l-a mai pus partidul. De când cu arestarea lui Guti, părerea mea s-a modificat substanţial; viceprimarul Monceanu s-a dovedit al fi Ăl Mai Bandit (cu ghilimelele de rigoare) de pe tot eşicherul politic vâlcean. Certat cu limba română mai rău decât săracu’ Vanghelie, Vali M. se dovedeşte însă abil ca un vulpoi hârşit în toate cele. Felul în care reuşeşte să facă pe prostul îmi aduce aminte, invariabil, de celebrul Agamiţă Dandanache din şi mai celebra „O scrisoare pierdută” a nemuritorului Caragiale. Dacă Agamiţă părea de-a dreptul idiot cu clopoţeii lui care-i zăngăneau non stop în cap, Monceanu reuşeşte să dea impresia că n-are habar de nimic şi e picat de tot în cap. Evident, adevărul este cu totul altul; sub masca celui care nu ştie pe ce lume e, se ascunde un politician versat, care răspunde doar la întrebările care-i convin şi care se face că nu aude atunci când ceva îi pică pe invers. Instalat în fruntea Primăriei Râmnicului printr-un concurs de împrejurări care îmi aminteşte (din nou) de capodopera lui Caragiale, Vali Monceanu devine brusc un personaj cel puţin interesant. De parcă vremurile când împărţea garoafe cu „Mircia Gutău – primar PD” nu au fost niciodată, Monceanu se prezintă acum în faţa opiniei publice ca un ins care ştie foarte bine ce are de făcut. Faptul că se simte bine singur-singurel în fruntea primăriei este dovedit de atitudinea sa din ce mai pozitivă. De la o săptămână la alta mai sigur pe sine, Monceanu dovedeşte că orice s-ar întâmpla, el va pica în picioare. Ori de câte ori are ocazia, mai aruncă presei câte o informaţie menită a mai întina un pic imaginea lui Mircia Gutău; ba despre limitatoarele de 22.000 euro, ba despre gaura de la ADP sau mall-ul lui Viorel Popescu. Vulpoi bătrân, Monceanu ştie bine ce face; fiecare informaţie (aparent inofensivă) se poate transforma oricând în bombă de presă. Faptul că acum are acces la toate documentele din Primăria Râmnicului îl transformă într-un adversar de temut. Toate „afacerile” derulate în ultimii ani în această instituţie sunt acum sub ochii atenţi ai viceprimarului liberal; din această cauză, nu m-aş mira prea tare să intrăm cât de curând în posesia unor informaţii venite de nicăieri. Până atunci, suntem cu ochii pe Vali Monceanu. Poate va deveni şi el într-o zi un personaj într-o piesă de succes. Sau cine ştie, poate deja a devenit.

Octavian H.

Vicepreşedintele Consiliului Judeţean are un purcoi de motive să demisioneze

 Deşi a făcut bani grupa mare încă din tinereţile sale ceauşiste, şi milioane de dolari şi euro după Revoluţie şi istoria recentă, declaraţia de avere îl scoate pe Pătru un om sărac, care n-are nici o treabă cu baronii locali despre care ne vorbeşte la conferinţele de presă, dar cu reale perspective. Cât de corect sau ilegal a pus-o de purcoaie de bani şi continuă să producă altele, rămâne să aprecieze instituţiile abilitate, însă un lucru e cert – dacă m-ar chema DNA, l-aş avea la următorul mic dejun. Pătru nu este un „imaculat” şi toată lumea care a aflat de afacerile sale cu grâu subvenţionat şi toate cele, ştie acest lucru. În aceste condiţii, este de mirare cum acesta, de vreo 2-3 săptămâni, a început din nou să lovească în conducerea Finanţelor Publice, cu cuvinte grele, dar fără să aibă vreo dovadă, cât de mică, care să ateste implicarea directorului general Gogârnoiu în vreo afacere ilegală cu petrol. Nu sunt nici pe departe un fan Gogârnoiu, însă, de această dată, simt că ceva nu se leagă în regiile şi scenariile peremiste. Măcar o hârtie, un fir, un punct de plecare către „Gogu”. Nimic. Când, în conferinţa de presă de vineri, i-am cerut lui Pătru să acopere informaţiile acuzatoare cu hârtii, acesta a ridicat din umeri, ca şi când toţi securiştii şi miliţienii pe care îi teleghidează nu şi-ar fi meritat banii, şi a arătat către reflectoare un document semnat de nu ştiu ce inspector de la Finanţe. Un document care spunea cam tot atâtea câte spunea şi fraza mea anterioară. Ei bine, dacă Pătru ţine în continuare secrete adevăratele motive ale atacurilor cu direcţie precisă, iar pe deasupra trecutul său este şi el agăţabil, de ce s-ar angaja în într-o luptă în care parcă se revendică un alt lucru decât cel urmărit în realitate, ori se invocă un motiv pueril? Ajungem să ne minunăm de curajul, nebunia, tupeul lui Pătru numai dacă ne gândim la faptul că el a fost cercetat penal pentru ceva şi a avut şi are relaţii economice cu Consiliul Judeţean (instituţie din a cărei conducere, totuşi, să nu uităm că face parte). Desigur, mai nou… nu direct. Ci prin intermediul fiului său, instalat stăpân peste întreaga avere a familiei Pătru. Faptul că vicepreşedintele CJ Vâlcea plăteşte în mod preferenţial, de peste 10 ani, chirie pentru spaţiul din buricul Râmnicului este unul extrem de grav. Atunci, din nou ne punem întrebarea dinainte. De ce? Nu puţini sunt cei care iau în calcul şi varianta ca Pătru să se numere printre politicienii la care agenţii economici şi şefii de instituţii trebuie să cotizeze pentru a beneficia de „protecţie”. Ar fi prea de tot ca un politician simpatic precum Pătru să ne înşele aşteptările, încrederea. Însă, nu e exclus! Adevărul este că această informaţie beton nu o veţi mai putea găsi în opinia nici unui analist agreat de o televiziune vâlceană. De, fiecare procedează… după bunul său plic! La fel ca şi Laura-GaURA PRM.

Un editorial pro şi contra Bogdan Pistol

Din ce în ce mai des, ideile folosite în articolele de opinie, îmi sunt inspirate de politicieni, mai mult decât de proprii-mi neuroni, uzaţi de atâta presă locală. Este şi cazul editorialului de faţă, care se scrie, aş putea spune, singur, datorită celui care face obiectul rândurilor de mai jos: Bogdan Pistol. Simţind că aş avea ceva de spus despre persoana sa, Bogdan mi-a sugerat textul de faţă, care s-ar dori o analiză mai mult sau mai puţin serioasă asupra părţilor bune şi rele din care este compus preşedintele tinerilor liberali vâlceni. Pro Bogdan Pistol. Mă scarpin în creştet, mai aprind o ţigară şi încerc să fiu obiectiv. Trebuie să scriu ceva de bine despre Bogdan, pentru că acest editorial are o structură bine delimitată: pro şi contra. Fac un efort şi scriu: Bogdan este o figură aparte în peisajul politic vâlcean. În mod normal, ar trebui să şi argumentez această afirmaţie. Încerc: omul ăsta se străduieşte să impună un discurs urban, un anumit tip de eleganţă specifică băiatului de la oraş. În acest sens, vezi dialogul cu presa, unul lipsit de scrobeală, cămăşile şi cravatele colorate şi… Mă blochez la acest „şi”. Una peste alta, Bogdan are cam tot ce-i trebuie pentru a deveni în câţiva ani un lider carismatic: e simpatic, vorbeşte binişor, se îmbracă bine, are suficientă priză la sexul frumos. Cel puţin aşa spun gurile rele şi „autorizate”. În rest, un tip sensibil, într-un anumit fel, timid, atent la propria imagine. Cam atât de bine. Contra. Nici nu ştiu dacă am suficiente argumente pentru a scrie niscaiva rânduri contra lui Bogdan. Nu că aş fi avut pentru a scrie ceva pro. Totuşi, încerc. Într-un anume fel, calităţile lui Bogdan ar putea constitui tot atâtea defecte. Vorbim despre politică, domeniu în care sensibilitatea şi bunul simţ nu reprezintă aproape niciodată atu-uri pentru o carieră de succes. I-aş recomanda lui Bogdan mai multă hotărâre în a se impune de pe-acum ca viitorul lider al PNL Vâlcea. Declaraţiile curajoase, pe cont propriu, sunt riscante dar pot construi imaginea unui tânăr politician care răspunde în totalitate de cariera sa politică. În general, personalităţile se selectează din rândul oamenilor puternici, care ştiu bine ce au de făcut. Nu este rău să creşti în spatele bătrânilor, dar câteodată prea multă umbră cauzează. Aşadar, mai mult curaj, mai mult accent pe viaţa politică locală, mai multă determinare.

• Octavian HERŢA

Baronul Becşenescu, acum şi „traseist”

Dumitru Becşenescu este baron de Vâlcea. Nu ştim dacă e cel mai mare, dar al treilea sigur este. Dacă vă mai amintiţi, baronul Becşenescu este cel care acum câtva timp a spus că averea lui se trage de la o legătură de morcovi. Şi, judecând după averea baronului, se pare că morcovii cu pricina aveau case, maşini, influenţă, judeţul Vâlcea, dar şi o serie de afaceri trandafirii cu statul. Ei bine, mulţi dintre dumneavoastră şi-l aduc aminte datorită scandalului pe care l-aţi avut cu el atunci când a început construcţia, chiar sub nasul şi balcoanele voastre, a acelei staţii de carburanţi care poluează şi acum aerul din Cartierul Nord. Ori poate aţi auzit de el datorită scandalurilor generate de nemulţumirile făcute publice de aşa-zişii beneficiari ai caselor construite de grupul de firme Antares la Făcăeni, Cruceni sau Râmnicu Vâlcea. Desigur, mai sunt dintre dumneavoastră care îl ştiu ca urmare a apariţiei în presă a dedesupturilor contractelor cu ANL, CFR sau altor afaficuri cu substrat politico-economic. Unii poate că îl ştiţi, dar doar din auzite, de pe la partid, dacă sunteţi membri PC. Dacă sunteţi membri PSD sigur nu l-aţi uitat pentru că voi l-aţi ajutat să intre în Parlament. În schimb, v-a tras ţeapă, şi cu steagurile, şi cu altele. Dacă sunteţi ziarişti, fără doar şi poate că nu aţi auzit prea multe lucruri bune despre Becşenescu, pentru că acest personaj de tristă amintire nu s-a evidenţiat cu nimic pozitiv de când a intrat în politică şi în Parlament şi până astăzi. Singurul domeniu în care „a punctat” a fost averea personală, ridicată la peste 30 de milioane de coco. Săptămâna trecută, Becşenescu a punctat, după lungi aşteptări, şi la Partidul Conservator. Primul lucru bun pe care l-a făcut Becşenescu pentru colegii săi a fost acela de a-i părăsi, iar asta după doi ani de inactivitate, consumat aerul degeaba, obţinerea avantajelor dorite, şofer, maşină cu benzină plătită de stat, salariu de zeci de milioane de lei lunar şi protecţia noii Puterii. Cu  mult bun simţ cum îl ştim, baronul Becşenescu şi-a dat demisia doar din partidul pe listele căruia, fără nici un merit deosebit de care să fi auzit şi noi, a intrat în Camera Deputaţilor. Baronul Becşenescu nu şi-a dat demisia încă din Parlament întrucât probabil are impresia că în sfârşit poate reprezenta în sfatul ţării o categorie de populaţie, cunoscută marelui public sub denumirea de… democraţi.

Senatorul Dorel Jurcan suferă de orbul găinilor

Senatorul democrat Dorel Jurcan, care deţine şi funcţia de preşedinte al PD Vâlcea, a pierdut contactul cu şi aşa subţirele filiale locale pe care le mai avea în teritoriu, cu lumina soarelui, cu realitatea senzorială. Câţiva democraţi şi „aliaţi” mai şugubeţi contestă ciocoismul lui Jurcan şi îi denunţă promisiunile neacoperite. Odată cu revenirea lui la cârma organizaţiei judeţene PD, „activitatea acestei structuri ce se vrea politică a fost orientată spre obiective cu totul străine nouă, în aşa fel încât ajungem să ne simţim străini în propria noastră casă”. Jurcan e acuzat că nu mai vede filiala şi proprii oameni datorită pesediştilor pe care i-a adus grămadă peste ai lui şi continuă să-i aducă, dar şi că atâta cumul de funcţii îi pică destul de greu la maţe, care îmbină, prost – ce-i drept, cunoştinţele precare de aritmetică ale casierului partidului cu flerul paznicului de noapte şi vocea secretarei cu diplomaţia consilierului, la care se adaugă, colac peste pupăză, şi meseria de şofer, pe care de altfel, „el presidente” ar stăpâni-o mult mai bine decât pe cea de parlamentar. Ce să mai tura-vura, democraţii sunt cei mai dezamăgiţi de Jurcan, chiar dacă se tem să-o spună pe şleau, şi nu pentru că acesta nu prea se pricepe a scrie sau, Doamne păzeşte!, a citi, ci pentru că săracii de ei chiar se aşteptau ca, de această dată, dintr-o amărâtă de cârtiţă să vadă ieşind un şoim cu privirea ageră.

Eduard Dulăcioiu

Quintă Royală / Jolly Joker / Cacealma

 Îndepărtarea mişelească a lui Vintilă Matei din PSD începe să-i pună tot mai mult pe gânduri pe social-democraţii vâlceni, care în week-end-ul trecut au simţit încă o dată un gol imens când gestul inedit al fostului lor coleg – de a construi o biserică în vestul judeţului le-a mai adăugat câteva procente în sondaje chiar adversarilor lor politici: liberalii. Cu siguranţă că PSD-ul vâlcean altfel ar fi trecut peste momentele tragice din ultima vreme având alături un om ca Vintilă Matei. În lipsa unui vector de imagine, filiala din judeţul nostru a PSD nu are decât să se mulţumească cu câte-o ieşire confuză a preşedintelui Ion Cîlea pe la televiziunea liberalilor ori cu câte-o declaraţie aiuristică făcută de acelaşi specialist în cu totul altceva decât politica. 

   Sâmbăta trecută, am constatat încă o dată că, în realitate, Şerban Huidu este cu totul altul decât Cîrcotaşul pe care-l vedem săptămânal la Prima TV, într-un show excepţional. Fără textele satirice completate cu grijă de camaradul său, Găinuşă, la Slătioara, l-am găsit pe Huidu şters, retras, specialist în miştocăreală de trei lei, rigid în discuţii, uşor zeflemist şi plin de el, chiar şi atunci când, ca de la un om de presă la altul, i-am adresat o întrebare banală. Ori s-o fi simţit chiar aşa stânjenit în faţa colegilor din presa scrisă de la Vâlcea? Păi, cum aşa? Că doar nu l-am întrebat dacă sunt adevărate zvonurile potrivit cărora ar fi la un pas nu prea mare de divorţ?  

   Viaţa politică vâlceană din ultimele săptămâni a fost clar dominată de liberali. De la democraţii lui Dorel Jurcan nici nu ne aşteptam să mişte ceva, însă, ca principală structură politică de Opoziţie, PSD-ul lui Ion Cîlea parcă ar fi fost cazul să mai iasă din cochilie, după luni buni de moarte clinică. Ion Cîlea se pare însă că impregnează cu succes întregii filiale stilul său „de lucru” – asemănat cu cel al struţului cu capul în nisip, speriat de moarte de ceea ce se întâmplă în jurul său. Cu excepţia unui aşa zis seminar, în care numai un dialog n-am văzut să se poarte, PSD-ul vâlcean înregistrează după săptămâni lungi de somn profund un mare zero în activitate. Vorba Alianţei: Fie-i ţărâna uşoară!

Lecţii de jurnalism de la un redactor al revistei „Sex şi crimă”

   Deputatul liberal Emilian Frâncu a ţinut din nou să dea o lecţie de jurnalism reprezentanţilor presei locale. Ca de fiecare dată când subiectele politice prezentate în conferinţele de presă îi fac să caşte pe cei prezenţi, Frâncu apelează la o temă dragă lui: critica de presă. Astfel, deputatul a ţinut să comunice ziariştilor ceva esenţial, şi anume că nu fac altceva decât să scrie despre lucruri fără importantă, cum sunt scandalurile politice, crimele şi violurile. În schimb, nici vorbă despre lucrurile înălţătoare, cum este munca. Sau patriotismul. Adică exact lucrurile despre care liceanului Emilian Frâncu scria în gazetele de perete ale regimului trecut. Este un paradox că tocmai domnul Frâncu, cel care scria în urmă cu ceva timp la o publicaţie numită „Sex şi crimă”, se apucă să dea lecţii de jurnalism. Este cel puţin ciudat că domnia sa îi trage de urechi pe ziarişti că nu ştiu să-şi facă meseria, atâta timp cât activitatea sa jurnalistică nu este tocmai lipsită de momente delicate. Provocat de întrebările privind încercările sale literare, Emilian Frâncu a recunoscut că a crezut în comunism, fapt care dă poeziilor sale patriotice o importanţă şi mai mare: omul chiar credea în ceea ce scria. „Dacă mai stătea trei ani Ceauşescu, eram departe, România intra de mult în Europa”, a mai spus liderul liberal, adăugând că se mândreşte cu Casa Poporului.

Octavian HERŢA

Jurnalul lui Nicu

Teroarea monologului răstit de presă

   Lui Frâncu îi place puterea, îl vedem, îl simţim, la fiecare monolog de presă pe care-l ţine şi zbiară la presă. Mereu mă gândesc şi-mi spun, în gând, desigur, „Dumnezeule!”, că nu e bine să te pui direct cu … cel cu mintea odihnită. Dar mi-am dat seama că, în aceste vremuri guvernate, prost – ce-i drept, de PNL, vechile formule şi-au pierdut valoarea dar şi că trebuie să mă apăr altfel împotriva celui care mă îngrozeşte, ne îngrozeşte, săptămânal, lunea, de la 9.30 la 11.00. În loc de „Dumnezeule!”, îmi voi spune în gând de acum înainte „Frâncule!”. „Frâncule!” merge, mă înfioară, mi-e frică instantaneu. Nici nu mai trebuie ca el să se răstească la careva dintre colegii mei. Mă fac mic! Mda, e bună strategia: dă cu penelist în penelist! Unde mi-a fost gândul până acum? Trebuie neapărat să le spun şi pesediştilor!