Mai mulţi colegi din presă mi-au semnalat că viceprimarul cu atribuţii de primar Romeo Rădulescu ar fi început să le fabrice dosare profesionale jurnaliştilor care nu se lasă cumpăraţi şi nu-l laudă, ba din contră, îşi permit chiar să-l critice, nefiind de acord cu ideea că el ar fi cel mai frumos şi mai deştept ales de pe meleagurile noastre. Sigur că printre ziariştii „vânaţi” de democrat-liberal ne numărăm şi noi, cei de la Arena, pentru că am îndrăznit să arătăm că Rădulescu este un baron local, pus numai pe tras şi ras, procopsit din politică şi afaceri gri.
Prin redacţiile vâlcene, circulă zvonul cum că, mai nou, viceprimarul s-ar folosi de funcţia sa publică pentru a obţine de la Taxe şi Impozite, una dintre direcţiile Primăriei Râmnicului, informaţii compromiţătoare inclusiv despre mine. Ca să nu se mai obosească inutil jucându-se de-a securistul şi să-şi folosească preţiosul timp pentru a rezolva gravele probleme cu care se confruntă municipiul, că doar pentru asta e plătit de noi toţi, îi lansez o propunere. Dacă are curaj, ca să nu zic tupeu, îi propun ca atât eu, cât şi dumnealui să facem câte o sesizare la ANI şi să aflăm de la specialiştii adevăraţi care dintre noi nu-şi justifică averea. Eu, care plătesc rate şi pentru chiloţii pe care-i am în fund sau el, proprietar peste o mulţime de locuinţe, terenuri, spaţii comerciale, maşini de lux, firme şi conturi?
Tare aş fi curios să aflu – având în vedere veniturile destul de mici declarate de acesta în ultimul deceniu (în 2005, de exemplu, figura cu un venit anual mai mic de 160 de milioane lei vechi, dar reuşea să-şi cumpere al şaselea teren în oraş, în suprafaţă de peste 800 de metri pătraţi) – cum a reuşit să acumuleze o avere demenţială, estimată la câteva zeci de miliarde de lei. Vă reamintesc că, în 2005, Romeo Rădulescu, consilier local şi preşedinte al organizaţiei de tineret a PD Vâlcea la acea vreme, declara că deţine 3 terenuri intravilane, două agricole şi unul forestier, toate în Râmnicu Vâlcea. Cititi mai departe

Cosmine, nu fii spart, nu mai suge de la stat!

Cel mai portocaliu post local de televiziune a aprins o lumânare la umbra carierei politice a liderului OT PD-L Vâlcea, Cosmin Constantinescu, despre care putem vorbi la trecut de acum înainte. Fie-i apusul uşor!
Pus în neplăcuta situaţie de a spune care e activitatea sa în calitate de director al DJT Vâlcea, tânărul politician s-a făcut de cacao. Nu numai că l-a convins pe moderator că e plătit degeaba de stat, cu bani grei, ci şi că e un monument de… cum îi zice antonimului cuvântului deşteptăciune. Dându-şi seama cât de penibil este, la un moment dat, Cosmin Constantinescu a început să mintă cu neruşinare, susţinând că are foarte multe programe în derulare şi că, săptămânal, oferă comunicate presei. Aiurea!
Punându-i-se la dispoziţie 5 minute pentru a le transmite tinerilor telespectatori informaţii preţioase, şeful Direcţiei Judeţene pentru Tineret a dat din colţ în colţ: „Ok… deci, pe lângă… aţi amintit de… de componenta… ci… prin… o componentă esenţială a Direcţiei, şi mă refer la taberele… taberele din judeţul Vâlcea. Ce… ce reprezintă de fapt aceste locaţii? Sunt… taberele… sss… taberele înseamnă un termen popular. De fapt, este un termen popular. Ele sunt denumite centre de agrement pentru tineret. Ce reprezintă de fapt aceste centre de agrement? ÎÎÎmmm… orice tânăr care… cu vârsta până la 35 de ani… poate beneficia de sejur în centrele de agrement din subordinea Direcţiei noastre… la preţuri… la preţuri decente, zic eu… la preţuri subvenţionate de Guvernul României. Deci, preţul, ca să vă dau un exemplu, cazarea costă până în 40 de lei, tariful maxim de cazare, de persoană mă refer, dar masa… trei mese pe zi… pensiune completă… 20 de lei”. Super sictirit, moderatorul l-a întrerupt, simplificând: „Deci, cu 60 de lei pe zi, poţi să stai unde? La Cozia, Căciulata şi Brădişor”. Cititi mai departe

Frâncu l-a plesnit pe Smeoreanu în direct

De la o vreme, senatorul PNL Emilian Frâncu este din nou sprinten, haios şi bătăios. De curând, fiind invitat în platoul VTV, parlamentarul nu numai că a reuşit, în premieră, să-şi păstreze calmul atunci când moderatorul emisiunii „Criterii politice”, Gheorghe Smeoreanu, a încercat să-l calce pe bătături, ci a ripostat într-o manieră care i-a lăsat fără grai pe telespectatori, dar şi ceilalţi doi invitaţi, deputaţii Aurel Vlădoiu (PSD) şi Samoil Vâlcu (PD-L).
Smeoreanu a avut proasta inspiraţie să abordeze o temă simpatică fostului lider PNL, dictatura, dându-se cocoş că în România nu se poate discuta despre aşa ceva. Fiind de altă părere, Emilian Frâncu a insistat cu argumente că Traian Băsescu este un dictator şi că lucrurile stau exact cum le-a prezentat el, mai ales în condiţiile în care s-a dovedit că şeful statului obişnuieşte să se folosească de instituţiile statului, în special de serviciile care ne ascultă permanent, pentru a-şi atinge scopurile meschine. Simţind că moderatorul a rămas calat şi de această dată pe un discurs pro PD-L, parlamentarul a încercat iniţial să-l pună în încurcătură pe acesta, plângându-se de condiţiile oferite de post. Ce-i drept, de câteva săptămâni, Gheorghe Smeoreanu stă lăfăit într-un fotoliu foarte confortabil, privindu-şi invitaţii de sus, în timp ce politicienii veniţi la „grupa mare” stau cocoţaţi pe nişte scaune incomode. La început, figura nu i-a ţinut lui Emilian Frâncu, Smeoreanu continuându-şi încercările de a-l băga la colţ. Exasperat, la un moment dat, parlamentarul i-a pus acestuia o întrebare absolut surprinzătoare: Dacă aţi simţi că, în România, există dictatură, aţi avertiza populaţia, luând atitudine?
Bineînţeles că Smeoreanu a muşcat nada, făcând pe independentul. „Pot spune orice la VTV despre Băsescu fără să păţesc nimic”, a replicat moderatorul. Cititi mai departe

Mărturisire

Am povestit într-o emisiune despre un primar care a fost scos din detenţie şi reales în urma unei revolte populare. Se întâmpla în America începutului de secol XX, după un mare cutremur. Nu vreau să comentez în plus, măcar şi din decenţa celui care nu doreşte să-şi facă imagine pe seama tragediei altora. Jurnaliştii au dreptul să analizeze, să despice firul în patru, ba chiar îmi permit să spun au şi obligaţia să o facă. Ceilalţi însă îmi dau sentimentul că, în plin cutremur, intră în magazinele sparte să fure produse. România merge prost, Vâlcea, de săptămâna trecută, şi mai prost. Reconstrucţia Râmnicului nu va avea nevoie doar de investiţii, de locuri de muncă, de edili gospodari, ci mai ales de respect şi încredere. Într-o lume viciată, normalul pare absurd sau ridicol. Când scriu aceste rânduri, cei doi copii ai mei se joacă lângă mine. Mă îngrozeşte gândul că i-aş putea face vreodată de râs, că ar trebui să sufere din cauza mea. În privirile lor, e cel mai cuprinzător program politic din lume. Despre cum trebuie să crească şi să se dezvolte copiii noştri ar trebui să vorbim mai mult. Cu şcoala, spitalul, parcurile se vor întâlni aceştia. Părinţii lor au nevoie de bani pentru micile lor bucurii. Cum îşi petrec ei timpul liber, ce respira ei, cum şi unde pot ei face sport sunt întrebări pe care trebuie să ni le punem. Chiar dacă ei nu votează. Grija faţă de viitor impune o perspectivă mai largă. Vezi atunci că, dincolo de moment, există cineva care mai târziu ar putea să te judece. E multă responsabilitate în actul de conducere şi atâtea speranţe încât privirile naïve ale copiilor sunt ghilotine pentru sufletele celor care au suflet. De sus de la Malul Alb, Râmnicul e calm, domol, aşezat ca o apă limpede între dealuri. De toate păcatele lui parcă-l spală Oltul. Pentru mine, fac astăzi o mărturisire, aşa va rămâne…

Bogdan PISTOL

Gheorghe cât un puric

Parcă s-a mai dezmorţit un pic media vâlceană în ultimul timp. La VTV, aşezat pe un fotoliu comod, domnul Smeoreanu îşi pofteşte invitaţii la masă. Dar nu le dă nimic de mâncare. Ei stau aşa, cocoţaţi, împărţindu-şi spaţiul şi vorbele în timp ce submogulul îi priveşte relaxat. Vin ei politicieni unul câte unul să-l asculte pe maestru din poziţia lui hamangistică. El e la propriu teluric. Ei sunt la figurat în nori. Dar să lăsăm decorul şi să intrăm în fond. Ştim bine, PDL-ul are dreptate. PSD-ul ar fi mai bun dacă s-ar alia cu ei. Frâncu are ceva cu dictatura, tot vorbeşte de ea. Adică nu vorbeşte el, dă Smeo’ în reluare şi uite aşa comentează toţi. Din când în când, mai interactiv, activează şi lucrătorul Veronel, analist independent în cadrul PDL. Cel mai masochist mi se pare Pistol. Vine el, explică cum e treaba cu PIB-ul, cu administraţia şi cum închide telefonul, e arkadiat de nu se vede. L-am vazut şi pe Vlădoiu, se lupta, se lupta, se lupta… dar scriitorul nu oboseşte. Pesemne că fotoliul crem are secretul energetic. Maratonul ideatic al criteriilor are în general structură repetitivă. Câteodată, însă, invitatul te îndrumă la depăşire. E cazul întâlnirii cu Dan Puric, un manual închis şi concentrat despre cum să depăşeşti cu eleganţă constrângerile moderatorului. Pentru mine, nici nu au mai contat adevărurile lui Puric. Mă uitam cu emoţie la emisiune, ca la un film poliţist. Trăiam cu teama că poate fi distrus un mit cotidian, că poate fi terfelită o idee. Şi cum mergea treaba, cam într-acolo ne duceam. Întrebări generale cu răspunsuri greu de dat îl bombardau pe Puric. Mi-a părut căzut mimul pe jumătatea orei. Cititi mai departe

Dragi vâlceni, trecuţi prin viaţă, sisteme şi regimuri, am auzit una foarte bună: „Gheorghe Smeoreanu ar trebui împăiat!”. A spus-o chiar Silviu Popescu, la Class Cafe, gândindu-se probabil că fostul său coleg de la „Curierul” este unic în felul său. Suntem perfect de acord! Dar să explicăm ce şi cum.

Tindem să-i dăm dreptate dacă ne gândim că „Smeo” a reprezentat şi continuă să reprezinte şmecheria în stare pură. Conform legendei, devenită aproape mit, pe timpul lui Ceauşescu, el era unul dintre privilegiaţii care n-aveau nevoie de cartelă, pentru că nu stăteau la coadă la ouă sau la lapte. Trăia pe picior mare, totul venea pe tavă, acasă, purta blugi prespălaţi şi fuma ţigări bune, fiind unul dintre ziariştii care le explicau zilnic oamenilor cât de bine e să trăiască în comunism, cu lumina stinsă, cu program de două ore la televizor şi ciocul mic. Revoluţia l-a prins tot în presă. Ion Stanciu şi alţi foşti angajaţi de la ziarul PCR, Orizont, povesteau de curând cum, în momentul Revoluţiei, Smeo’ striga ca din gură de şarpe, poate nu neapărat cu aceleaşi cuvinte, că trebuie să vină tancurile pentru a-i anihila pe golani. Iată că au trecut 20 de ani de atunci, iar acum el este cel care încearcă să pozeze în cel mai mare luptător anticomunist în viaţă. Mai mult decât atât, Smeoreanu o duce un trai de huzur şi în ziua de azi, la fel cum ducea şi pe vremea în care dădea lumea în primire la Secu’. Diferenţa este aceea că, mai nou, are un alt stăpân. Atât. Sigur n-o să-l vedeţi vreodată la VTV spunând ceva de rău de PD-L, de Traian Băsescu, de vreun pedelist sau, Doamne păzeşte!, despre culoarea portocalie, ba din contră, ne aşteptăm ca, în scurtă vreme, să-i convingă pe telespectatori că Opoziţia, PSD şi PNL, poartă vina pentru adâncirea crizei în România, pentru marile hoţii pe bani publici, şi tocmai de aceea poate că ar fi mai bine tot cu un singur partid. Trebuie să recunoaştem că sunt şi oameni care nu mai pot fi manipulaţi atât de uşor, având habar şi de trecutul său. Cu ei, ce-i drept, e mai greu. Cititi mai departe

Tolba cu speranţe: 70-30

De foarte multe ori, analişti sau politicieni, constatăm cu valoare de teoremă că tot ceea ce contează în alegere e legat mai degrabă de percepţii superficiale decât de analize lucide. Am avut câţiva colegi care, speriaţi de perspectiva opoziţiei, erau aproape convinşi că până şi alegerile din sectorul 1 vor fi câştigate de PDL, că Prigoană jr. e mai prezent în media, că miile de CD-uri cu manele vor avea efect şi că, mai ales, candidatul nostru e departe de a fi un politician cu multă charismă. Abordarea unora era cu mult mai pesimistă, ea privind fatalist evoluţia ulterioară a politicii româneşti. Am un foarte bun prieten de a cărui experienţă în analiză nu m-am îndoit. Trist şi temător, mi-a spus ceva pe tonul acela molatec, şugubăţ, din care răsare orgoliul omului deştept atunci când, dintr-o frază simplă, descoperă adevăruri dureroase. „Ştii cât s-a discutat despre faptul că Băsescu vrea să-şi facă partid prezidenţial, dar cred mai degrabă că vrea să facă un partid unic” îmi spunea el, după care a urmat o lungă discuţie despre parcursul preşedintelui în mediul public. Om de imagine, prietenul meu a judecat normal în schema logică în care (par)anormalii PDL încearcă să ne aşeze. Şi cum o nenorocire nu vine niciodată singură, aud, culmea!, de la cineva din partid, maestru în sondaje şi combinaţii, nu şi în flăcări mov, că viitorul nostru e albastru pentru că vom pierde primarii şi că oamenii noştri vor fi presaţi şi vor pleca de la noi. Răspunsul meu, public de acum, e poate cinic, dar e singurul adevăr pe care astăzi îl cunosc. Guvernarea Tariceanu, prin resursele financiare pe care le-a eliberat de la bugetul statului către autorităţile locale, a dezvoltat economic ţara şi politic primarii, indiferent de coloratura lor politică. La oraş sau la sat, unii poate că au ajuns la concluzia că un primar e bun e cel care aşteaptă banii de la guvern şi îi consumă oricum. Uite aşa, cei mai mulţi şi-au reconfirmat mandatul. A venit însă Boc cu ai lui, iar fondurile nu mai vin deloc. Nu cred că, după următoarele alegeri locale, vor fi reconfirmaţi în funcţii mai mult de 40 % dintre aleşii actuali. Oricâţi primari ar lua de la alte formaţiuni, PD-L va avea în curând o problemă mai mare decât Casa Poporului transformată în mall. Cititi mai departe

Vaccinul antistupidal

Am văzut alaltăieri coada. Era la televizor. De dimineaţă, s-au aşezat mulţi oameni. Erau şi tineri. Ştii, de obicei, la cozile ăstea, stau cei mai bătrâni. E la noi un obicei al cozii. Pensionarii, mai ales, le „apreciază”. „Deh, e de pe vremea lu’ împuşcatu’. Aşa ne-am învăţat; dacă stau oamenii la coadă, stăm şi noi, că sigur se dă ceva” – îmi spunea o doamna bine, probabil o fi fost profesoară înainte de pensie. N-o contrazic, stătea la coadă să-şi plătească impozitul pe casă şi prindea reducerea de ianuarie. Simţeam în ochii ei dorul vremurilor trecute. Ce cozi mari erau înainte! Dar coada asta era pentru altceva. E o gripă care bântuie planeta de vreun an şi aici fac oamenii vaccin. Lume multă, puhoi, toţi grămadă aşteaptă să se înţepe. Oare până ieri de ce nu era aşa multă lume? Cineva îmi explică – cică unul cunoscut, care era la televizor şi care dacă apărea la televizor pesemne că avea şi bani, a murit. Cum, nu ştii? M-am dumirit, e clară treaba!, boala asta nu iartă pe nimeni. Ştiam eu ceva! Am un unchi la Bucureşti, nici la vot nu vroia să meargă pentru că nu vroia să ia boala ucigaşe. Până la urmă, a mers dimineaţa devreme, pe la şapte, sperând poate că nu s-au trezit viruşii la ora aia. M-am tot gândit după aceea; ăştia mai sănătoşi probabil c-au votat cu Geoană, că avea avantaj la primele ore. Şi întreb şi eu un domn uscat, care n-avea mai mult de 65 de ani, cum de a venit aici, la institut. Tot ca mine, a văzut la Realitatea? Îmi zice că nu, că nu se mai uită la moguli, că ăştia dau faliment, că­ la el în sectorul trei sunt parcurile frumoase, nu ca-n cinci… şi că la OTV a fost Băsescu şi-a spus bancul cu Dumnezeu şi mandatul. Nu-l ştiam; mi-l spune, râd politicos. Dar cum a aflat, mă gândesc că a văzut la OTV sau o fi citit în presă. Dar ce ziar, pentru că multe nu mai sunt pe hârtie!? Nu. I-a spus administratorul că la ei la partid oamenii se duc toţi să se vaccineze. Mai puţin unul. Preda, ăla nu e de acord. Cică nu e intelectual să te duci în turmă cu toţi. La mine la partid, nu ne-au zis nimic. Am văzut ceva la televizor, pe un post local – un coleg mai în vârstă zicea de ăia care s-au bucurat în seara cu exit­-poll-urile că nu au făcut bine că au ieşit în stradă. Am mai citit asta pe undeva. Poate că s-au bucurat pentru rezultatele muncii lor. Fals, mă luminează colegul, aici, la Râmnic, a contat imaginea candidatului. Zic, e clară!, au votat numai dimineaţa. De-aia nu ne-a zis nimic, că la noi nu e riscul. Şi uite trece timpul. Unul lângă mine, are o mască, aşa, cum să-ţi spun… pe nas. Cititi mai departe

Ziaristul „copy-paste” Tiberiu Pârnău se comportă din nou de parcă ar fi descoperit mersul pe jos. Zilele trecute, la comanda, probabil fără TVA, a senatorului Emilian Frâncu, el a scris un articol total aiurea despre fierberea din ultimele zile de la liberali. Pârnău îşi începe recitalul de doi lei cu un interviu în care Emilian Frâncu face pentru a nu ştiu câta oară declaraţii împotriva colegilor săi de partid, acuzaţi în fel şi chip şi de această dată. Liderul PNL Vâlcea pică într-o plasă pe care şi-o întinde singur şi susţine că ar fi fost şantajat sau somat să se retragă din competiţia internă, în caz contrar fiind avertizat, chipurile!, de mai mulţi tineri din partid că vor fi date publicităţii celebrele filmării XXX în care fizicul său apare pofticios în compania unor fetişcane puse să se dezbrace şi să-şi provoace singure plăceri.

Sincer, nu credeam că Frâncu ar fi fost vreodată în stare să comită o gafă mai mare ca asta, dar de la un om disperat te poţi aştepta la orice.
Surprinzător sau nu, parlamentarul a omis să sublinieze că filmările cu pricina au fost date deja publicităţii, cu ani în urmă, dar şi că, de fiecare dată când vreuneia dintre zecile de persoane care le deţin i se va pune pata să le arate lumii, nimeni nu va putea să se opună.
În fine, înainte de a publica materialul respectiv, ştiindu-mă mult mai bine informat decât el, Tiberiu Pârnău m-a sunat pentru a mă întreba ce părere am despre acţiunile taberei Buican, suspectată că ar fi postat pe YouTube imaginile cu Frâncu. Cititi mai departe