După ce, în ultima săptămână, în presa centrală au apărut mai multe informaţii legate de faptul că, la Uzina Mecanică Băbeni, s-ar desfăşura o serie de activităţi ilegale, care ar implica traficul de arme şi muniţie, zilele trecute, am decis să vizităm această societate şi, bineînţeles, să stăm de vorbă cu directorul Ion Mărculescu. Acesta ne-a făcut o scurtă prezentare a societăţii, punând accent pe câteva lucruri de interes şi care, din păcate, nu sunt cunoscute. Uzina Mecanică Băbeni este o firmă privată care are ca obiect de activitate fabricarea armamentului şi muniţiei, dar şi delaborarea acestora.
Pe lângă toate acestea, are în portofoliu şi activităţi civile, cum ar fi confecţiile metalice, prelucrările prin aşchiere, fabricarea produselor de cherestea şi de mobilier. „Unic acţionar este asociaţia salariaţilor, înfiinţată în 2002. Suntem o societate desprinsă de Romarm, care cuprindea toate fabricile de armament şi muniţie din ţară. Am văzut că se fac tot felul de confuzii şi de aceea am făcut aceste precizări. În plus, nu suntem singura firmă privată din acest domeniu. Prin contractul de privatizare, însă, ni s-a impus menţinerea obiectului de activitate, pe timpul contractului, care se încheie la finele acestui an, şi încă 15 ani după aceea. Ca să fie clar, la noi nu se reasamblează armament, nu se mai fabrică armament, ci doar muniţie de artilerie, calibrul 76 până la 152. Bine, de câţiva ani, din cauza lipsei de fonduri, comenzile pe care le-am primit au fost legate numai de delaborări, pentru Ministerul Apărării. Ce pot să vă mai spun e că avem cea mai mare capacitate de fabricare a ambalajelor pentru muniţie din România. Lucrăm pentru uzinele de la Sadu, Cugir, dar şi pentru Tohan şi alte unităţi importante. Zilele acestea, vin la noi înalţi ofiţeri din armata greacă. Acolo am participat la o licitaţie pentru delaborare. E vorba de o cantitate foarte mare, care ne va da de lucru ani de zile. Sigur că suntem conştienţi că există anumite interese să fim denigraţi. În următorii ani, vor fi foarte multe comenzi pentru delaborări. De exemplu, Armata Română are un program multianual 2009-2016, în valoare de 160 milioane de euro, pentru delaborare. Banii vin de la UE pe programul de mediu. Normal că sunt multe firme din afară care ar fi interesate de astfel de contracte. În Bazinul Mării Mediterane şi în Europa de Est, sunt milioane de tone de muniţie ce trebuie distrusă. În curând, armatele Greciei, Turciei, Israelului, Egiptului şi ale altor ţări vor oferi mult de lucru firmelor de profil. Şi, aşa cum spuneam, noi avem cea mai mare capacitate din România pentru delaborare şi poate una dintre cele mai mari din Europa. De aceea, există interes să fim denigraţi. Pentru anumite produse, suntem singurii din UE calificaţi în ceea ce priveşte delaborarea. Mă refer, de exemplu, la muniţia cu fosfor, dar nu numai. Într-o vreme am făcut chiar şi delaborări de rachete, bombe de aviaţie şi muniţie de infanterie. Ştiu că unora le pare ciudat, ca şi dumneavoastră, ca o structură privată să facă aşa ceva, dar uitaţi-vă la englezi, francezi şi germani – aşa e şi la ei! – 80 la sută dintre firmele de acest gen sunt private”, ne-a făcut cunoscut directorul Mărculescu. El a explicat, însă, că nu orice firmă poate desfăşura o astfel de activitate. „Noi avem autorizaţii peste autorizaţii. Din cei peste 250 de angajaţi pe care îi avem, 150 sunt pirotehnişti. Avem personal utracalificat. Pe platformă, avem 600 de oameni care lucrează. De asemenea, sectorul pirotehnic este o incintă separată şi are pază înarmată, asigurată de firma Prudent. Lucrurile acestea nu se ştiau. Tocmai de aceea am zis că, într-un fel, e bine că acum presa şi opinia publică află aceste detalii. Acest scandal, nici nu ştiu dacă pot să-i spun scandal, în care apare numele nostru lângă cel al fratelui preşedintelui, Mircea Băsescu, a fost ca o reclamă. Pentru că s-a văzut anvergura. Aici nu e ca în Texas. Înainte de a băga presa aici, pe dumneavoastră de exemplu, am cerut o aprobare. Avem un fel de subordonare faţă de nişte structuri care ţin de Apărare. Avem sarcini la mobilizare, la război. Suntem verificaţi de Oficiul Central de Probleme Speciale şi, aproape săptămânal, de mai toate serviciile secrete. Sincer să vă spun, mi s-a părut absurdă legătura făcută între noi şi Mircea Băsescu. Omul ăsta n-a călcat o dată pe aici. Vă daţi seama, eu, fiind membru PSD, îl susţin pe Mircea Geoană, dar nu pot să spun neadevăruri. Noi am avut într-adevăr un contract cu firma domnului Purcărea, dar relaţiile dintre societatea sa şi noi au fost legale şi corecte. Nu mă întrebaţi de celelalte firme, pentru că nu pot să comentez cum se face că în acestea apar generali sau fratele şefului statului. Plus că nu mă interesează. Pot să vă spun, însă, că e foarte important ca, în astfel de firme, să existe specialişti. Noi, de exemplu, pe lângă duiumul de specializări pe care le avem, am urmat şi cursuri la Academia Militară. Din ce am văzut la televizor şi din ce mi-a spus domnul Purcărea, pentru că, normal, am cerut şi eu lămuriri, fratele preşedintelui Băsescu nu a participat la acel contract decât în port, când a venit vaporul cu acele produse militare. Au fost 1630 de tone, 105 containere, iar acolo vreau să vă spun că există un depozit militar, păzit. Firma care a descărcat a fost întâmplător a lui Mircea Băsescu. Nu pot să vă dau detalii despre firma Desintco, pentru că nu am avut legătură cu ea. Cele 1630 de tone au ajuns la noi, iar 1400 au fost deja distruse. Nu s-a reasamblat nimic, cum eronat a apărut într-o parte a presei. Cred că cel mai bine era ca şi ziaristul Sorin Roşca Stănescu să vină să verifice înainte de a scrie. În fine, chiar dacă au apărut multe fantezii prin ziare şi pe la televizor, repet, partea bună a lucrurilor e că ni s-a făcut o reclamă fără precedent. Până la acest scandal, nu se ştia că suntem numărul unu în România pe delaborare. Acum se ştie!”, a mai adăugat Ion Mărculescu.