Aşa cum scriam într-una din ediţiile trecute ale ziarului, primarul din Drăgoeşti, Emilian Isuf are preocupări extraadministrative, care l-au făcut să intre în atenţia noastră. Vă spuneam că primarul nostru se agită rău pentru o firmă de construcţii, din dorinţa ca societatea cu pricina să câştige o licitaţie pentru reabilitarea unui drum comunal. Pentru că la referendumul pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu, în comuna Drăgoeşti s-a înregistrat un scor foarte bun în favoarea demiterii, se pare că premierul Călin Popescu Tăriceanu a aprobat suma necesară reabilitării unor drumuri din localitate. Atât i-a trebuit primarului, care şi-a pus imediat antenele în funcţiune.

Gurile rele din Primăria Drăgoeşti spun că primarul a intervenit pentru o firmă din Piteşti, la rugăminţile şefului APIA Vâlcea, Valentin Haralambiade. Mai exact, este vorba despre asfaltarea a două drumuri comunale – DC44 şi DC45 (Boncani şi Geamăna). Pe lângă acest aspect, am primit la redacţie o scrisoare plină de amărăciune de la un grup de cetăţeni ai comunei Drăgoeşti, în care ni se semnalează o serie de aspecte cel puţin negative din activitatea primarului. Astfel am aflat că la primărie nu există o scară specială pentru bolnavi şi persoane cu handicap, cu trepte uşor accesibile. De asemenea, în cadrul primăriei nu există o sală festivă de ceremonii. Sala care ar fi trebuit să aibă această destinaţie a fost transformată în bibliotecă. Primăria Drăgoeşti a achiziţionat un buldoexcavator cu 570 milioane lei vechi, în condiţiile în care la Galicea a fost cumpărat unul similar cu 200 milioane lei vechi. Într-o şedinţă a Consiliului Local s-a hotărât ca acest utilaj să aducă un venit anual de 250 milioane lei. Cetăţenii din Drăgoeşti spun că acest utilaj este folosit zilnic de persoane fizice, fără a plăti vreun leu, pe motorina primăriei, în special pentru afacerile edilului. Primăria a mai cumpărat şi un număr de 6 staţii de autobuz fără aprobarea Consiliului Local. La Buciumani, una dintre aceste staţii a fost transformată în cârciumă. S-au executat lucrări la şcolile din comună precum şi la primărie: termopane, încălziri centrale, lucrări de întreţinere şi reparaţii, cu aceeaşi firmă care a executat lucrări acasă la primar şi la socrul acestuia.
Primarul a avut grijă, imediat după alegerile din 2004, să-şi angajeze toată familia pe posturi călduţe. Astfel, soţia sa a fost angajată la Spitalul Drăgoeşti, cu toate că depăşise termenul de 3 ani de liberă practică de asistent medical. La acelaşi spital a fost angajată şi soţia viceprimarului. De asemenea, copiii primarului au fost angajaţi suplinitori la şcolile din comună.

Ca în orice alt domeniu, şi în cel al cursurilor de formare profesională mafia şi-a vârât de mult timp coada. Caracatiţa este compusă din politicieni transformaţi peste noapte în prosperi oameni de afaceri şi şefi de instituţii, care au pus la cale în ultimii ani un business extrem de profitabil. În condiţiile în care în judeţul Vâlcea îşi desfăşoară activitatea câteva zeci de firme care organizează cursuri de formare profesională, doar un mic grup de societăţi comerciale îşi împart ciolanul. Metoda folosită este extrem de simplă: folosindu-se presiunea şi şantajul, societăţile comerciale sunt obligate să-şi trimită angajaţii la cursuri cu anumite firme, la tarife exorbitante. Aceste societăţi sunt ameninţate cu amenzi usturătoare dacă nu cotizează acolo unde trebuie.

Aşa se întâmplă că un domn de la Finanţele Publice, împreună cu o doamnă membră în Comisia de Autorizare a Furnizorilor de Formare Profesională, au înfiinţat de ceva timp o firmă care se ocupă cu organizarea de cursuri. Individul de la Finanţe ameninţă societăţile comerciale că dacă nu încheie contracte cu firma sa pentru cursuri de inspector protecţia muncii, le amendează de le sar capacele. Mai mult decât atât, individul pretinde acestor firme să-i dea şi un număr minim de salariaţi, ca să fie tacâmul complet. Se pare că firma la care facem referire nu este străină de nişte contracte grase cu Janadarmeria şi Pompierii.
O altă şmecherie bine pusă la punct funcţionează în jurul Centrului de Formare Profesională, unde directorul acestei instituţii împreună cu şeful AJOFM, au pus la punct un afafic profitabil. Mai exact, şeful AJOFM furnizează Centrului un număr foarte mare de şomeri aflaţi în evidenţă iar plata lectorilor se face printr-o firmă privată, aparţinând unui personaj controversat.
De afacerile cu cursuri de formare profesională nu este străină nici Ana Maria Pătru, ajunsă în urmă cu câteva luni în fruntea Autorităţii Electorale Permanente. Beneficiind de ajutorul necondiţionat al protectorului Dorel Jurcan, senator şi preşedinte al PD Vâlcea, Ana Maria a reuşit ca prin firma sa, Ana Consult, să pună mâna pe nişte contracte babane, unele dintre acestea chiar pe platforma chimică. Pentru bunul mers al afacerilor, Ana Maria beneficiază de sprijinul şefului ITM, Ion Nicolăescu. Se pare că acesta din urmă, care este şi unchiul doamnei menţionate mai sus, ameninţă cu amenzi usturătoare firmele care nu vor să încheie contracte cu societatea acesteia.

• cât or costa la Constanţa?

Chestiunea cu concursul pentru servanţi de la Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă are aromă de DNA şi implică o corupţie de 1.000 până 3.000 unităţi pe scara euro. Potrivit unora dintre concurenţi, cele mai mari măgării s-au făcut la probele sportive, unde s-a umblat la cronometru în favoarea celor care au umblat cu şpagasteriletul la birourile şi etajele potrivite. Au existat însă şi câteva cazuri în care nu s-a dat şpagă şi unde admiterea s-a făcut în baza telefoanelor de sus. Chiar şi un parlamentar vâlcean a chemat la biroul său, la sfârşitul lunii iulie, un membru al comisiei, cerându-i să-i angajeze câţiva băieţi, lucru de altfel pe cale să se întâmple. Un reprezentant al redacţiei noastre a fost pe fază, i-a surprins pe cei doi negociind, şi este pregătit oricând să dea detalii instituţiilor abilitate.

Ce nu am înţeles însă din josnica afacere „Angajări la pompieri” a fost refuzul inspectorului şef de a primi contestaţiile celor descalificaţi pe nedrept cel mai probabil în favoarea candidaţilor mai groşi la portofele. Mai marii IJSU Vâlcea şi-au motivat refuzul spunând că regula a fost ca pentru proba sportivă să nu se accepte contestaţii, deşi mulţi dintre participanţi vorbeau pe la colţuri că aici se aşteaptă la cele mai mari „surprize”. Iată, de exemplu, ce ne-a mărturisit unul dintre candidaţii la postul de servant: „Am dorit să contest rezultatul evaluării făcută de comisia de examinare la proba – trecerea peste bârnă, pe care am susţinut-o azi, 9 august 2007, în cadrul concursului pentru ocuparea postului de servant. Dar cererea nu mi-a fost acceptată. Reprezentanţii instituţiei mi-au adus la cunoştinţă că pentru proba sportivă nu se admit contestaţii, dar totuşi, aveam destule motive să fac acest lucru. Consider că evaluarea mea, dar şi a altora, nu s-a făcut corect, în timp ce alţi candidaţi, mai slab pregătiţi, au fost punctaţi mai bine. Mai mult decât atât, unii dintre candidaţi se lăudau că au dat diverse sume de bani pentru a nu fii descalificaţi. Sumele vehiculate erau cuprinse între 1.000 euro şi 3.000 euro. Aceiaşi candidaţi îmi spuneam că sunt şanse reale ca alţii, care nu au dat şpagă, să fie „furaţi” la cronometru pentru ca ei să se califice pentru probele următoare. De exemplu, unii dintre candidaţii care au susţinut înaintea mea proba mai sus amintită au căzut de pe bârnă, s-au ridicat cu greu, şi, culmea!, au scos un timp considerat „bun” de comisie. Dar cum au scos ei sub 10 secunde, când 4 le-au pierdut doar până s-au ridicat? Ceea ce s-a întâmplat la acest concurs pute zdravăn. Am toate motivele să cred că nu s-a derulat după criterii corecte şi doream să solicit ca, prin mijloacele de care dispun, autorităţile să ia măsurile ce se impun. Nu s-a putut, aşa că am apelat la dumneavoastră în speranţa că cineva va auzi acest semnal. Am văzut la intrarea în Inspectorat un afiş cu un mesaj ce se combătea corupţia. Şefii instituţiei ar trebui să-l arunce sau poate că nu ar fi rău ca tocmai şefii instituţiei să fie aruncaţi!”.

• Amărâţii de la Cantina de Ajutor Social acuză

Crearea de cantine sociale reflectă gradul de civilizaţie al unei naţiuni, iar vegherea ca ele să funcţioneze corespunzător şi să ofere o mâncare caldă pentru cei nevoiaşi este un element definitoriu, nu numai al unei democraţii autentice, ci al unui societăţi cu un puternic respect pentru valorilor comune. Pornind din Grecia antică, până în Imperiul Roman şi îndreptându-ne spre spaţiile semite ale arabilor şi iudeilor, cei nevoiaşi aveau dreptul la ajutor comun de tipul cantinelor sociale moderne.  Analizarea centrelor de ajutor social la nivel de municipiu reflectă un lucru aparte, că persoanele cu o stare financiară slabă sunt în număr foarte mic.

Aşadar, conform declaraţiei lui Gavril Farkaş, şef al Cantinei de Ajutor Social – Râmnicu Vâlcea ne-a declarat că, momentan, persoanele care servesc masa în cadrul instituţiei pe care o conduce sunt în număr de 167, din efectivul  total de 200 de locuri de care  dispune imobilul. „Această cantină socială funcţionează în spaţiul actual din 2004, mai existând, la nivel de judeţ, una care aparţine Episcopiei Râmnicului şi încă una la Drăgăşani”, ne-a declarat Farkaş Gavril. El a mai completat că suma alocata zilnic pentru o persoană este actual de 5 lei şi se stabileşte prin decizie guvernamentală, suma nefiind modificată de la H.G. 729/14.07.2005. Practic, au trecut doi ani de când nu a mai fost adaptată suma, iar aceasta hotărâre de guvern este respectată de consiliile locale, care, totodată, alocă suma din bugetul propriu. 30 de persoane servesc masa zilnic în incinta din Ostroveni, restul îşi iau mâncarea la domiciliu. Criteriile în baza cărora persoanele pot dispune de acest ajutor sunt, în mare, următoarele: se face anchetă la domiciliu pentru a analiza situaţia financiară a celui care doreşte să apeleze la serviciile locale, se calculează venitul pe membru de familie, astfel că, orice tip de venit trebuie declarat, iar venitul nu trebuie să depăşească, într-un final, 98 de lei pe membru de familie. Terenurile de care dispune o persoană sunt luate şi ele în calcul, cât şi bunurile din locuinţă. Acestea sunt însă lucrurile formale, pe care cam toata lumea le cunoaşte, însă, pentru a înţelege mai bine situaţia, am decis să discutăm cu personalul de la bucătărie, cât şi cu cei care serveau masa la momentul respectiv. Fiind o problemă de interes general,  cât şi o instituţie care funcţionează pe bani publici, am considerat de cuviinţă că este necesar să analizăm în amănunt situaţia din cadrul cantinei.
În primă instanţă, ne-a fost interzis de către personalul de la bucătărie să facem fotografii cu amplasarea cantinei, bucătăresele dovedindu-se indignate că fotografiem fără acordul lor, de parcă am fi intrat la ele în casă să le fotografiem în ipostaze indecente. În momentul în care am intrat, doar şapte persoane serveau masa. Doi domni mânceau, apăsaţi vizibil de greutăţile cu care se confruntă şi, întrebându-i dacă putem sta de vorbă, ei ne răspund amabil că nu este nicio problemă. „Poliţiştii comunitari şi gardienii fură mâncarea zi de zi, pleacă cu plasele încărcate”, este primul lucru pe care mi-l spune un domn pe nume E.P., căruia nu-i voi divulga identitatea pentru a nu-i periclita ajutorul în cantina. „Să veniţi să le faceţi poze, să vedeţi cum pleacă cu mâncarea şi o introduc în sediul lor. Asta se întâmplă zilnic şi nu le zice nimeni nimic. Eu sunt un bătrân amărât, am 50 de ani, nu mai pot munci. Ei să îşi cumpere pentru că şi eu am muncit 30 de ani pe şantier. Chiar şi acum muncesc. Descarc la pepeni în piaţa din centru pentru 50 de mii pe zi”, ne spune indignat omul. „Mâncarea este foarte bună, nu am ce zice, m-ar bate Dumnezeu dacă aş minţi, dar ce fură ăia ar putea mânca alţii care au aceeaşi situaţie ca şi mine. Sunt mulţi oameni săraci, prieteni de-ai mei, bătrâni şi bolnavi, tineri neputincioşi care cerşesc fiindcă nu pot munci că sunt handicapaţi”, ne declară supărat bătrânul. Dat fiind că meseria ne impune să cercetăm mai amănunţit şi să analizăm din mai multe surse pentru a evita confuziile şi erorile subiective, decidem să întrebăm pe altcineva care stă la masa alăturată. „Este adevărat, şi eu am văzut asta, dar vă rog să nu scrieţi că aţi aflat asta de la mine” punctează reticent un alt domn, care îşi soarbe obosit ciorba. „ De trei ani şi două luni servesc masa aici, de când am pierdut apartamentul. M-a minţit o doamnă doctor că mă pensionează, pentru că nu mai puteam munci. Am împrumutat bani ca să o plătesc şi a trebuit să vând apartamentul şi am ajuns pe stradă. Sunt bătrân, am 60 de ani şi nu mai pot munci. Eu mănânc aici de drept nu ca alţii care au 20 de ani şi refuză să muncească”, încheie O.G.
E.P. ţine să precizeze ceva important şi ne cheamă la masa: „Sunt mulţi copii ai străzii care refuză să muncească şi vin aici de profită de bunătatea doamnelor bucătărese. Vorbesc foarte urât cu noi, chiar m-au şi bătut acum câteva săptămâni. Sunt mulţi sunt violenţi şi, dacă le zici să muncească, te bat. Sunt în floarea vârstei, dar nu muncesc. Nu ştiu cum au primit dreptul de a mânca aici. Sunt veniţi de la casa de copii. I-au dat afară că au îndeplinit vârsta legală şi că sunt apţi de muncă. Dacă sunt nebuni să fie internaţi la sanatoriu, dar să nu ne mai amăgească pe noi şi pe doamnele bucătărese. Să veniţi să vedeţi cât de violenţi sunt. Şi sunt foarte mulţi”.
La câteva mese distanţa, două femei şi un copil iau masa supărate că le stricăm armonia cu întrebările noastre. Ne îndreptăm către ele să le întrebăm câteva lucruri despre situaţia din cantină. Refuză sec să declare ceva şi hotărăsc să plece, nu înainte de a-şi termina prânzul. Acest material a fost scris pentru ca autorităţile locale, să se sesizeze şi să ia măsuri, mai ales că vorbim de bani publici, în care beneficiarii de drept ai acestui ajutor sunt neglijaţi în schimbul violenţei şi hoţiei unora care ar trebui să muncească. Direcţia pentru Protecţia Socială ar trebui să monitorizeze intens activitatea la nivel de cantină şi să întocmească listele cu mai mult raţionament. Pentru că, cei apţi de a presta servicii remunerate sunt beneficiarii acestui tip de ajutor, în detrimentul unora care au muncit 30 de ani la stat şi sunt trataţi fără ruşine.
Am dorit să aflăm şi poziţia Poliţiei Comunitare, aşa că am contactat ofiţerul de serviciu, pe Maria Ştefan, care ne-a declarat: „ Nu. Nu cred să existe vreun contract între Poliţia Comunitară şi cantina socială pentru a livra mâncarea la persoanele care nu se pot deplasa.”
Primarul municipiului, Mircia Gutău, a fost contactat şi el, dovedindu-se uimit, nu de situaţia în sine, ci de mâncarea proastă servită în cantină: „Nu am auzit nimic de aşa ceva, dar nu cred să existe vreun contract. Şi ce să mănânce ei? Oase şi zeama aia chioară? Nu cred să existe vreun contract dar mă voi interesa personal despre situaţia în cauză.”
Lucian CORNECI

• un control mixt realizat la sediul societăţii a reliefat nereguli grave • SC Termovil SRL a fost amendată cu 200 milioane lei vechi

Recent, Corpul de Control a efectuat un control la SC Termovil SRL, cu privire la modul de respectare a prevederilor legale în domeniul mediului. Ca urmare a unor sesizări cu privire la încălcarea legislaţiei în domeniul mediului de către SC Termovil SRL Dăeşti, care desfăşoară o activitate de fabricare a alcoolului etilic de fermentaţie şi băuturi alcoolice distilate, făcute de o serie de cetăţeni la audienţele prefectului Anuţa Handolescu, o comisie mixtă de control formată din reprezentanţi ai Prefecturii, Gărzii Financiare, Gărzii Naţionale de Mediu – Comisariatul Regional Vâlcea şi Agenţia de Protecţie a Mediului au organizat o verificare la faţa locului.

Astfel, s-a constatat că societatea se alimentează cu apă din reţeaua SC Apavil SA, prin racord la reţeaua de aducţiune Brădişor – Rm. Vâlcea, iar apele uzate tehnologic sunt colectate printr-o reţea de canalizare şi sunt conduse în două bazine vidanjabile cu capacităţi de 140, respectiv 60 mc. La data efectuării controlului s-au constatat următoarele: se făceau evacuări de ape uzate tehnologic şi borhot în pârâul Valea Bunei din bazinul de 140 mc; nu se efectua o colectare selectivă a deşeurilor iar spaţiul destinat colectării deşeurilor este amenajat insuficient; în zona rezervoarelor de CLU şi a centralei termice există pierderi de produs petrolier, colectarea făcându-se în cutii improvizate; pe platforma betonată din jurul acestora, urmele de produs petrolier au fost acoperite cu rumeguş, deoarece nu există material absorbant pentru produse petroliere conform cu normele de mediu; la coşul de dispersie de la centrala termică, unde se evacuează fumul şi gazele rezultate, nu există sisteme de filtrare, realizându-se direct în atmosferă, până în momentul de faţă nefiind realizate monitorizări la noxele de la coş; nu există un sistem de recirculare a apelor de răcire, constatându-se foarte multe pierderi.
În urma acestor constatări, Garda de Mediu a dispus o serie de măsuri şi termene de înlăturare a deficienţelor până la data de 1 septembrie, fiind aplicată o amendă de 200 milioane lei vechi pentru eliminarea deşeurilor lichide fără luarea măsurilor de protecţie a mediului. Având în vedere această eliminare directă a deşeurilor lichide în pârâul Valea Bunei, APM Vâlcea a prelevat probe din pârâu pentru a constata gradul de poluare al apei. Buletinele de analize ale apelor uzate industriale au valori foarte mari în comparaţie cu limitele admise, drept pentru care APM a trimis o înştiinţare şi GNM – Comisariatul Judeţean Vâlcea, care trebuie să monitorizeze activitatea societăţii în cauză, urmărind modul de îndeplinire şi termenele sarcinilor stabilite în nota de constatare, în caz contrar putându-se suspenda activitatea.

• Ovidiu Crăpătureanu, un baron local în fruntea RAR (IV)

Începem această continuare a anchetei noastre pe marginea ascensiunii extrem de dubioase a baronului Ovidiu Crăpătureanu, cu menţiunea că ne bucură faptul că subiectele abordate încă de acum două luni de zile de publicaţia noastră sunt preluate şi „aprofundate” de diverse publicaţii. Atunci când noi publicam în exclusivitate informaţia potrivit căreia Crăpătureanu are probleme psihice, adică în urmă cu circa două luni, concurenţa nici măcar nu era la curent cu afacerile ultraciudate ale baronului. Acestea fiind zise, continuăm să publicăm seria articolelor cu care ne-am obişnuit cititorii.
Deşi majoritatea instituţiilor statului au fost sesizate în nenumărate rânduri asupra afaficurilor milionarului în euro Ovidiu Crăpătureanu, până acum nu a fost luată vreo măsură concretă de către acestea.

S-a întâmplat aşa cum se întâmplă de fiecare dată în România atunci când vine vorba despre potentaţi: organele de control mimează că muncesc iar atunci când vine vorba de măsuri coercitive, acestea se lasă aşteptate. Protejat de un sistem relaţional bine pus la punct, posesor al unei umbrele politice liberale de încredere, sponsor de nădejde al partidului, Crăpătureanu pune în fiecare seară liniştit capul pe pernă iar dimineaţa îşi verifică senin conturile grase. Nimeni nu-l deranjează în aşa mare măsură încât omul să-şi facă probleme deosebite.
În urmă cu ceva timp, Fundaţia Florexim, cunoscută ca organizaţie neguvernamentală de luptă împotriva corupţiei şi abuzurilor, a solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea urgentarea cercetărilor penale în dosarele de abuz, corupţie, fals şi uz de fals, nerespectarea unor hotărâri judecătoreşti, în ceea ce-l priveşte pe fostul şef al ARR Vâlcea, Ovidiu Crăpătureanu, în prezent mare tartor la RAR, prin grija ministrului Transporturilor, Ludovic Orban. Cercetările ar fi trebuit să fie demarate în urma unor sesizări din partea unor agenţi economici, fiind depuse inclusiv la Preşedinţia României, DNA, Parchetul General Bucureşti şi Poliţia Rm. Vâlcea. Toate aceste sesizări au fost dirijate spre soluţionare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea. Din cauza tergiversării acestor dosare, activitatea mai multor firme de transport care activează în judeţul Vâlcea nu-şi pot desfăşura în mod normal activitatea. Dintre dosarele de cercetare penală se cunosc următoarele: Dosar Poliţia Vâlcea nr./3000292/2005; Dosar DNA Bucureşti nr.140/C3/2005; Dosar Poliţia Transporturi Bucureşti nr.327810/2005.  
Una peste alta, atâta timp cât a fost şef al ARR Vâlcea, Crăpătureanu a comis o serie de fapte care ar trebui analizate cu atenţia de organele competente. Reprezentanţii mai multor firme de transport l-au acuzat în mai multe rânduri că practică traficul de influenţă şi abuzul în serviciu, împreună cu inspectorii C. Cebuc şi N. Ciocan, fapte pentru care există deja dosare penale. În acest fel, ARR Vâlcea a fost împărţită în două tabere, una compusă din inspectori ARR prieteni la cataramă cu şefu’ iar cealaltă formată din restul salariaţilor instituţiei. Cei din prima tabără au fost mereu promovaţi în activităţi benefice buzunarului propriu, la cursuri de formare profesională şi examinare în detrimentul celei de-a doua tabere, aidcă a restului salariaţilor, care au efectuat activităţile specifice agenţiei. În sensul confirmării acestor acuzaţii, Crăpătureanu şi inspectorii săi fideli au organizat şi activitatea de şcoală de şoferi în aceeaşi locaţie în care aceştia desfăşoară şi organizează cursuri de pregătire profesională în vederea obţinerii atestatelor profesionale. Iată câteva exemple de afaficuri crăpăturelnice. În luna iunie 2003, la sediul şcolii de şoferi Căpezeanu, Ovidiu Crăpătureanu împreună cu C. Cebuc au organizat mai multe tipuri de cursuri de pregătire în vederea obţinerii atestatului profesional, la care au lucrat în calitate de organizatori cursuri şi nu de lectori sau examinatori, Cebuc folosind chiar chitanţierul de încasări al Centrului de Pregătire IFPTR Miercurea Ciuc, transformându-se astfel în organizator şi casier, faptă inadmisibilă pentru un inspector ARR. Mai mult decât atât, el a întocmit situaţii de examinare, le-a prezentat comisiei de examinare, le-a prezentat comisiei şi a participat la examinarea cursanţilor în vederea obţinerii atestatului profesional, deşi nu avea acest drept deoarece are studii medii, iar la plecare, adică după terminarea examenului, s-a dus la un restaurant din Râmnic unde a băut şi mâncat din banii colectaţi.
Octavian HERŢA

• ceilalţi doi membri ai grupării mafiote vor fi cercetaţi în stare de libertate, cu interdicţia de a părăsi localitatea

Agitaţie mare luni la Tribunalul Vâlcea. Cei şapte interlopi arestaţi de procurorii DIICOT şi apoi eliberaţi de un judecător pentru lipsă de procedură, s-au prezentat încă de la primele ore ale dimineţii pentru a afla cum se va soluţiona recursul procurorilor. Însoţiţi de membri de familie dar şi de prieteni, cei şapte mafioţi au aşteptat timp de mai multe ore să afle dacă vor fi arestaţi pentru 29 de zile sau vor fi lăsaţi în libertate. Liderul acestora, Dumitru Iordache zis „Piele” a declarat presei că se pune la dispoziţia anchetatorilor. El ştia că este urmărit de doi ani şi jumătate şi a spus că nu va încerca să se sustragă urmăririi penale. El a negat că ar comis infracţiunile de care este acuzat. Pe toată durata zilei de luni, două dube pline cu mascaţi au aşteptat în spatele tribunalului verdictul judecătorului.

Până la urmă, judecătorul a hotărât că verdictul poate fi dat şi în lipsa inculpaţilor, drept pentru care cei şapte au fost lăsaţi să plece acasă. Pentru cinci dintre ei, instanţa a hotărât arestarea preventivă pentru 29 de zile: Dumitru Iordache, Ion Jugănaru, Constantin Fiastru, Vasile Stancu şi Gabriel Mateescu, iar pentru ceilalţi doi – Constantin Lăzăroiu şi Dumitru Dobrin s-a dispus cercetarea în stare de libertate cu interdicţia de a părăsi localitatea. Cei cinci pentru care s-a dispus măsura arestării preventive trebuie să se prezinte în 24 de ore la sediul IPJ. Avocaţii celor 7 au anunţat deja că vor face recurs.
La sfârşitul săptămânii trecute, şapte capi ai lumii interlope vâlcene au fost săltaţi de poliţişti, în urma unei anchete conduse de procurorii DIICOT. Cei şapte interlopi sunt cunoscuţi ca fiind autorii unor infracţiuni grave, printre care şantaj, înşelăciune, cămătărie, evaziune fiscală, infracţiune informatice şi spălare de bani. În urma presiunilor asupra poliţiştilor şi procurorilor, judecătorul Mugurel Gheorghiţă a dispus punerea în libertate a celor şapte, după ce avocaţii acestora, în frunte cu Octavian Fieroiu, au invocat vicii de procedură. CSM ar putea fi sesizat în legătură cu acest caz care frizează ridicolul. După ce sute de poliţişti şi procurori din Argeş şi Vâlcea au colaborat la una dintre cele mai ample acţiuni împotriva criminalităţii organizate din judeţul nostru, un judecător a decis că interlopii pot fi puşi în libertate, după ce fuseseră arestaţi pentru 24 de ore.
Vinerea trecută, poliţiştii şi jandarmii au percheziţionat mai multe locuinţe din Râmnicu Vâlcea şi din localităţile învecinate, având informaţii potrivit cărora în perioada 2004-2007 Dumitru Iordache zis „Piele” şi Ion Jugănaru au pus bazele unor grupări de tip mafiot în vederea comiterii mai multor infracţiuni. Din grup mai fac parte Dumitru Dobrin din Rm. Vâlcea, Cristian Lăzăroiu din Băile Govora, un bărbat din Berbeşti şi doi din Horezu. Membrii reţelei căutau oameni de afaceri care aveau nevoie de bani, le împrumutau sume mari contra unor dobânzi enorme după care îi puneau pe aceştia în imposibilitatea de a returna împrumuturile, pentru a pune mâna pe bunurile gajate: case, apartamente, maşini, firme. Majoritatea actelor erau încheiate la un cunoscut notar vâlcean.
Percheziţiile s-au soldat cu confiscări de bani, bunuri de mare valoare, documente şi instrumente care se pare că au fost folosite pentru comiterea unor infracţiuni informatice.: 140.000 euro, 6130 lire sterline, 4.316 dolari, 31.682 lei, 12 maşini de lux, 2,5 kilograme de aur, 25 unităţi de calculator, 6 laptopuri, telefoane mobile, DVD-uri, 20 ceasuri de aur. Iordache şi Lăzăroiu au fost arestaţi şi în 1996, în acţiunea care l-a vizat pe Vasile Gorun. Piele a fost hoţ de buzunare, după care a intrat copil de trupă în gaşca lui Gorun, după care a evoluat. Cei 7 interlopi riscă între 5 şi 20 de ani de închisoare.
Octavian HERŢA

• Ovidiu Crăpătureanu, un baron local în fruntea RAR (III)

Protejat de toate guvernele care s-au succedat în ultimii 15 ani la conducerea ţării, Ovidiu Crăpătureanu nu a întâmpinat mari probleme în a-şi consolida o avere care l-ar face să crape de invidie chiar şi pe cel care l-a luat de câteva luni sub aripa protectoare: ministrul Transporturilor, Ludovic Orban. Cunoscut ca un apropiat al liderilor liberali, Crăpătureanu a avut mereu grijă să-şi păstreze relaţiile datorită cărora a ajuns unul dintre cei mai bogaţi oameni din judeţul Vâlcea. Fostul şef al ARR Vâlcea a cotizat masiv la partid pentru că ştia că doar printr-o puternică susţinere politică afacerile sale puteau prospera din ce în ce mai mult. An după an, Crăpătureanu şi familia sa au cunoscut una dintre cele mai spectaculoase ascensiuni financiare.

Treptat, firma controlată de Crăpătureanu a reuşit să pună mâna pe terenuri, spaţii comerciale, maşini şi chiar societăţi comerciale. Ajutat în permanenţă de potentaţii zilei, fie că aceştia au fost lideri politici sau şefi de instituţii locale şi centrale, Ovidiu Crăpătureanu a construit un adevărat imperiu financiar. Şi pentru a sfida orice regulă, el a pus-o pe mama sa, în vârstă de 73 de ani, administrator al afacerilor de milioane de euro. De parcă biata femeie nu ar avea altceva mai bun de făcut la vârsta ei decât să se ocupe de staţii peco şi de preţul barilului de petrol.
Ovidiu Crăpătureanu a fost numit şef la RAR când deja acumulase o avere considerabilă. Se pare că omului nu-i ajungea, aşa că a făcut tot posibilul pentru a ajunge într-o funcţie cheie, din care să tragă mai departe sforile pentru bunul mers al afacerilor sale. Totul, cu sprijnul neprecupeţit al PNL. Sistemul relaţional al lui Ovidiu Crăpătureanu se pare că a ajuns până la cele mai înalte niveluri ale partidului condus de Tăriceanu. Afaceristul vâlcean a ajuns până acolo încât a reuşit să-şi transforme staţiile sale peco în „partener” Rompetrol, companie condusă de controversatul Dinu Patriciu.
În continuare, vă prezentăm averea lui Ovidiu Crăpătureanu, cu precizarea că poate cineva ar trebui totuşi să ia măsuri, să verifice modul în care aceasta a fost relizată.
Imperiul lui Ovidiu Crăpătureanu:
• Staţie PECO – Rm. Vâlcea, str. Bogdan Amaru, nr.5;
• Staţie PECO – Rm. Vâlcea, DN7, comuna Bujoreni;
• Staţie PECO – Rm. Vâlcea, DN7, sat Lunca;
• Staţie PECO – Rm. Vâlcea, str. Calea lui Traian, nr.12;
• Staţie PECO – Olăneşti, judeţul Vâlcea;
• Ateliere şi garaje în Rm. Vâlcea, str. Calea lui Traian, nr.10;
• Moară de grâu şi porumb în Rm. Vâlcea, str.Livezi nr.2A;
• Brutărie şi magazii în Rm. Vâlcea, str.Dacia nr.20;
• Spaţii comerciale în Rm. Vâlcea, str.Dacia nr.10 şi 20;
• Motel şi restaurant în comuna Bujoreni, judeţul Vâlcea;
• Mjloace de transport: 30 de autocamioane, 3 cisterne şi 5 autoturisme noi;
• Casă şi teren în Rm. Vâlcea, str.Antim Ivireanul nr.102;
• Circa 5.000 mp de terenuri în Rm. Vâlcea;
• 50.000 mp în sat Lunca, comuna Bujoreni, judeţul Vâlcea;
• Societatea de transport internaţional SC Transvil SA Rm. Vâlcea, str.Calea lui Traian nr.13;
• SC Pendco SRL, unde acţionar este mama sa, în vârstă de 73 de ani;
• Apartamente pe numele membrilor familiei sale, două vile în Rm. Vâlcea, str.Antim Ivireanul, nr.90 şi 101.

Recent, în zona de nord a judeţului Vâlcea au avut loc mai multe verificări ale modului în care este exploatată masa lemnoasă. Au fost depistate o serie de nereguli şi au fost împărţite amenzi.
În vederea punerii în aplicare a planului comun de acţiune privind prevenirea şi combaterea tăierilor ilegale de arbori şi a faptelor ilegale asociate, a fost constituit, prin ordinul prefectului nr.127/2007, grupul de lucru pentru judeţul Vâlcea. Sub coordonarea instituţiei prefectului, au fost organizate mai multe întâlniri pentru elaborarea planului comun de acţiune. În cadrul întâlnirilor, au fost stabilite responsabilităţi pentru fiecare instituţie, activităţi în urma cărora, în faza premergătoare, au fost identificaţi operatorii economici şi persoanele fizice ce desfăşoară operaţiuni cu materiale lemnoase, a fost alcătuită situaţia partizilor aprobate pentru exploatare şi au fost realizate documentări prin deplasări la faţa locului în zonele cu risc criminogen ridicat, în special în partea de nord a judeţului, pe raza localităţilor Malaia şi Voineasa.

În faza de acţiune au fost stabilite patru obiective referitoare la: controlul exploatării; controlul instalaţiilor de debitat/transformat lemn rotund; controlul depozitelor, pieţelor şi agenţilor economici care efectuează operaţiuni de comercializare a masei lemnoase; controlul ciruclaţiei materialului lemnos pe drumurile publice. Fiecare instituţie implicată a primit câte o copie a documentaţiei astfel întocmite. Pentru realizarea acestor obiective au fost stabilite activităţi şi tematici de control, acţiunile fiind efectuate atât în echipe mixte cât şi de fiecare instituţie, potrivit competenţelor şi programelor proprii de activitate. În perioada 15 martie – 1 iunie 2007 au fost efectuate în total un număr de 633 de acţiuni, fiind constatate 62 infracţiuni silvice. De asemenea, au fost aplicate un număr de 215 sancţiuni contravenţionale în valoare de 2 miliarde lei vechi. A fost confiscată cantitatea de 130 metri cubi de material lemnos în valoare de 87 milioane lei vechi. În această perioadă au fost organizate întâlniri periodice, în cadrul cărora membrii grupului de lucru au stabilit modul de efectuare a controlului şi zonele unde acesta urmează să se execute. Pe parcursul activităţilor derulate, s-a acţionat în localităţile unde au fost identificate cele mai mari suprafeţe de teren din fondul forestier puse la dispoziţia comisiilor locale pentru reconstituirea dreptului de proprietate şi nepredate proprietarilor, întrucât acestea au fost afectate de tăierile ilegale în cea mai mare măsură şi au fost efectuate demersuri pentru determinarea proprietarilor de păduri să ia măsuri de asigurare a pazei cu structuri silvice de specialitate.

Continuăm şi în această ediţie seria dezvăluirilor despre afaficurile în care a fost şi este implicat Ovidiu Crăpătureanu, fost şef al Autorităţii Rutiere Române, filiala Vâlcea, în prezent mare şef al Registrului Auto Român, prin grija ministrului Transporturilor, liberalul Ludovic Orban. Nu e nici un secret în ceea ce priveşte modul în care Crăpătureanu a fost numit şef la RAR; apartenţa sa la PNL, prietenia cu şeful organizaţiei judeţene a acestui partid, Emilian Frâncu, sistemul relaţional bine pus la punct, interesele partinice l-au propulsat pe Ovidiu Crăpătureanu în vârful administraţiei româneşti. Omul este de multă vreme milionar în euro iar acest lucru a avut importanţa sa în ecuaţia promovării sale. Însă cum a reuşit Ovidiu Crăpătureanu să deţină o avere de invidiat? Foarte simplu.

 A profitat de anumite contexte, de oameni, de relaţii. A ajuns chiar până acolo încât să o pună pe mama sa, acum în vârstă de 73 de ani, administrator la o firmă care se ocupă cu vânzarea de combustibili. Vă daţi seama, dragi cititori, ce femeie activă este mama domnului Crăpătureanu, la cei 73 de ani ai săi? În orice caz, unul dintre cele mai importante tunuri date de familia Crăpătureanu este acela numit „Afacerea Transvil”. Firma Transvil SA Vâlcea deţine peste 30 de camioane, mai multe clădiri şi circa 5 hectare de teren într-o zonă foarte bună din Râmnic. De ani de zile, între patronii acestei firme (membrii familiei Crăpătureanu) şi acţionarii minoritari (persoane fizice, foşti şi actuali salariaţi) se dau lupte grele. Procese peste procese, acuzaţii, un adevărat scandal care pare să nu se mai termine. Totul a început în momentul privatizării Transvil. În 1996 se înfiinţa Asociaţia Transvil Rm. Vâlcea, asociaţia prin intrmediul căreia membrii ei (salariaţi ai societăţii) au cumpărat de la FPS circa 40% din acţiunile societăţii Transvil SA, mai exact toate acţiunile scoase la mezat, la un preţ de 5,4 dolari pe acţiune.
După circa 10 luni de la privatizare, Fondul Proprietăţii de Stat (FPS), fără a recunoaşte dreptul de preferinţă al salariaţilor în vederea cumpărării restul de acţiuni deţinute la Transvil, circa 30%. Acestea au fost vândute către SIF Craiova, acesta devenind acţionarul majoritar la Transvil, cu 44,4%. După puţin timp, SIF Craiova vinde pachetul de acţiuni unei firme din Vâlcea, SC Pendco SRL, controlată de fraţii Ovidiu şi Paul Crăpătureanu. Nemulţumirea salariaţilor a atins apogeul, aceştia realizând de-abia acum ce se întâmplă cu adevărat. Mai exact, în acest moment salariaţii pierd total controlul asupra societăţii. SC Pendco SRL a cumpărat în continuare acţiuni, ajungând la 49,2% iar prin afini în grad prohibit de lege a ajuns să controleze 51% din acţiunile SC Transvil SA. Până la urmă, s-a ajuns la 67,25% din acţiuni, printr-o majorare de capital cu cântec. Operaţiunea de compensare cu SIF Craiova manevrată prin FPS a fost extrem de ciudată, mai ales că FPS a cedat acţiunile deţinute la Transvil SA (acţiuni cotate pe piaţă şi care s-au vândut profitabil) şi a preluat acţiuni de la SC Comtrans SA Râmnicu Vâlcea (societate cu acelaşi obiect de activitate, afaltă în aceeaşi incintă cu Transvil SA dar cu rezultate finaciare negative), acţiuni care nu erau cotate pe piaţa RASDAQ, nefiind atractive pentru investitori, şi care au fost vândute după mulţi ani la preţuri derizorii, FPS nereuşind să recupereze nici măcar creditele de modernizare acordate, în cuantum de 600 milioane lei.
Potrivit unei sesizări adresate preşedintelui României în numele unui grup de foşti salariaţi ai Transvil, de către Cornel Gherman, acţionar şi fost director al Transvil, acţiunile deţinute de salariaţi nu numai că nu au adus nici un beneficiu acestora, dar au constituit chiar un obstacol în a avea locuri de muncă. Astfel, toţi salariaţii care au refuzat să-şi vândă acţiunile la preţul derizoriu impus, de 20.250 lei/acţiunem echivalând cu 0,63 dolari pe acţiune, în condiţiile în care cumpărarea de la FPS s-a făcut la un preţ echivalent de 4,4 dolari pe acţiune, au fost schimbaţi din funcţie sau li s-a desfăcut contractul de muncă pentru diverse învinuiri şi pentru aşa-zise prejudicii, sumele pretinse fiind cuprinse între 130 şi 160 milioane lei. Hăituirea salariaţilor a mers până acolo încât majoritatea acestor oameni nu şi-au mai putut găsi loc de muncă în judeţ, fiind nevoiţi să plece în străinătate sau să se angajeze în judeţul Argeş, din cauza mâinii lungi a mafiei locale. „Ne întrebăm ce a câştigat statul prin această privatizare, înşelând salariaţii, care nu au beneficiat de nici un sprijin financiar, plătind acţiunile cu credite bancare, fără a încărca costurile firmei cu prime şi fără a beneficia de dividende. Practic, întreaga activitate a firmei a fost orientată către dezvoltare, fiind achiziţionate mijloace de transport competitive Euro 2 şi 3. La final, după un efort considerabil al salariaţilor, constatăm că am investit degeaba timp, muncă şi bani, pierzând întâi controlul asupra firmei iar mai târziu locurile de muncă şi banii investiţi. Administratorii actuali ai SC Transvil SA, numiţi de firma Pendco SRL, au deturnat activitatea firmei, realizând un transfer direct de profit, de la SA, la SRL. Volumul afacerilor directe derulate între Transvil şi Pendco depăşeşte cu mult cifra de 50.000 euro în echivalent, fără să fie respectate cerinţele legale prevăzute de legea 425/2003. Tot ei au intrumentat şi modificările de capital la Transvil SA, întâi majorând capitalul prin aport în creanţe (în favoarea SC Pendco SRL care îşi creşte deţinerile la 67% fără să acorde dreptul de preferinţă celorlalţi acţionari conform legii 31/1990 şi fără prima de emisiune rezultată din reevaluarea activului net pe acţiune şi stabilită de legea 525/2003) şi apoi reducând capitalul cu valoarea pierderilor financiare – din care majoritatea sunt provizioane, deci cheltuieli contabilizate în avans (înregistrând valoarea pe acţiune la 1.000 lei şi stabilind capitalul la nici echivalentul a 10.000 euro, când patrimoniul estimat al firmei se ridică la circa 2 milioane de euro). Toate aceste inginerii financiare au ca scop descurajarea acţionarilor existenţi şi scăderea preţului acţiunilor astfel încât SC Pendco SRL să poată prelua acţiunile persoanelor fizice la preţuri de nimic”, se arată în sesizare. Administratorii au interzis accesul în societate altor persoane decât salariaţii, pentru ca acţionarii să nu poată exercita nici un control asupra Transvil. Un episod interesant s-a păetrecut în data de 17 octombrie 2003, când patru foşti salariaţi s-au prezentat la Transvil pentru a-şi plăti ratele scadente aferente acţiunilor cumpărate prin asociaţie dar au fost puşi în imosibilitatea de a plăti şi au fost scoşi din unitate cu dubele poliţiei după ce au fost amendaţi pentru tulburarea liniştii publice. Nici cenzorii nu pot face verificări, întrucât sunt numiţi de acţionarul majoritar. Toate aceste aspecte au fost sesizate instituţiilor statului, care însă au preferat să închidă ochii sau să spună că operaţiunile sunt cât se poate de legale. Toate abuzurile semnalate au rămas nesancţionate datorită poziţiei şi influenţelor exercitate de firma Pendco şi familia Crăpătureanu. Oficial, asociat unic şi administrator în firmă este Lidia Crăpătureanu, de 73 de ani. Practic, toată afacerea este controlată de fiul acesteia, Ovidiu Crăpătureanu, mare mahăr la RAR. Pentru deruta adversarului, în toate documentele figurează ca reprezentant al firmei Pendco, Paul Crăpătureanu, cel de-al doilea fiu, de profesie medic.
Octavian HERŢA