Cei 350.000 de euro vor ajunge la denunţător, nimeni altul decât omul de afaceri vâlcean Petre Scrieciu, proprietarul firmei Electronics. La aflarea verdictului, Marius Petcu, fostul şef al „pixelatului” Constantin Pârvu, s-a declarat „dezamăgit, derutat şi consternat”. La 21 aprilie 2011, procurorii DNA l-au trimis în judecată pe Marius Petcu, pentru luare de mită în formă continuată. Conform procurorilor, în perioada septembrie 2009 – martie 2011, în calitate de preşedinte al Federaţiei Sanitas, Petcu ar fi primit de la Scrieciu 1,4 milioane de lei, în schimbul atribuirii unui contract. La 1 februarie 2011, Marius Petcu ar mai fi primit de la Scrieciu, printr-un intermediar, şi un imobil situat în staţiunea Predeal, în valoare de 535.165 de lei. Petcu a fost prins în flagrant la 24 martie 2011, când lua mită 40.000 de euro. Fostul lider al CNSLR-Frăţia riscă să rămână şi fără 725.000 de euro, după ce inspectorii ANI au constatat că acesta nu poate justifica o mare parte din averea sa. Marius Petcu ducea o viaţă de huzur, fiind proprietarul, printre altele, al unui adevărat palat în cartierul Berceni. Vila din sectorul 4 a fost estimată la circa 1 milion de euro, iar mobilierul de lux, la câteva zeci de mii de euro.

• Florea Marian susţine că ar fi fost presat şi mituit să arunce vina pe doctorul veterinar Vali Popa

În urmă cu câteva săptămâni, la Ştefăneşti, a izbucnit un scandal de proporţii după ce magazinul familiei primarului PD-L Alexandru Uţă a fost incendiat.
La scurtă vreme după aceea, un tânăr din localitate s-a autodenunţat susţinând că el ar fi dat foc magazinului, la comanda doctorului veterinar. În urmă cu două zile, presupusul autor ne-a contactat pentru a face câteva dezvăluiri şocante. „A treia zi după incendiu, dimineaţa, a venit la noi acasă poliţistul, împreună cu un elev al lui. Am mers la Poliţie, unde mi-a zis: „tu ai dat foc la magazinul primarului”. Eu i-am spus că n-am dat eu foc. M-a pus să scriu o declaraţie, iar între timp a apărut şi primarul. Atunci primarul l-a întrebat pe poliţist dacă eu i-am dat foc la magazin. Poliţistul i-a răspuns că eu sunt primul suspect. Am dat declaraţie că nu ştiu şi după aceea m-a luat în Primărie. Acolo, mi-a dat suma de un milion şi a zis că-mi dă şi restul, până la 20 de milioane. După aceea, mi-a spus să plec. M-au gonit. În timpul cât am stat acolo, am dat şi o declaraţie precum că Popa Vali, veterinarul, m-a învăţat să dau foc cu o sticlă de… nu ştiu ce-i aia. Mi-a spus să zic că sunt ars pe mâini, pe faţă. După cum vedeţi, nu sunt. Tot ce vă spun s-a întâmplat luna asta”, a declarat Florea Marian, aşa-zisul autor al incendiului. Întrebat ce motiv crede că ar fi avut primarul să-i creeze probleme veterinarului, tânărul a precizat că, din câte ştie el, între cei doi, de mai multă vreme, ar exista un conflict. Mai mult decât atât, Vali Popa este membru PSD, iar într-un recent sondaj de opinie, a fost cotat cu şanse foarte mari de a câştiga viitoarele alegeri locale. De altfel, din acel moment, coincidenţă sau nu, cabinetul său a fost luat la purecat de instituţiile statului. A primit amenzi peste amenzi, una dintre acestea ridicându-se la valoarea de 300 milioane lei vechi. „M-am hotărât să spun adevărul din mai multe motive. 1. Omul ăla nu mi-a făcut niciun rău. Din cauza celor întâmplate, s-a îmbolnăvit destul de serios şi nu vreau să-l am pe conştiinţă. 2. N-am dat eu foc. Primarul m-a mituit să spun că am dat. El şi cu poliţaiul m-au convins să fac asta. M-au forţat: bă, scrie aşa, fă aşa… Ei mi-au dictat. Vreau să vă spun că, după ce mi-am dat seama ce prostie fac, am fost la secţia de la Suteşti şi mi-am schimbat declaraţia, scriind adevărul. Am fost şi la Drăgăşani, la fel. Am avut şi avocat, pe Otilia, de la Drăgăşani. (…) Eu am acceptat iniţial ce mi s-a propus pentru că, printre altele, primarul mi-a propus că mă ajută într-un proces pe care-l am. El trebuie să-mi dea o caracterizare şi, acum, nici pe-asta nu mi-o mai dă. Prima oară, atunci, mi-a spus că-mi dă caracterizarea, că mă ajută să scap de belele, numai să zic Popa Vali Ştefan”, a adăugat Florea Marian, menţionând că o primă dovadă cu care s-ar putea apăra ar fi aceea că, în seara incendiului, se afla altundeva.
Contactat telefonic, pentru a-şi exprima punctul de vedere în legătură cu declaraţiile tânărului, primarul Alexandru Uţă ne-a spus că nu vrea să dea niciun drept la replică, întrucât normal i se pare ca, într-o astfel de situaţie, instituţiile statului să fie lăsate să-şi facă datoria. Pentru eventualitatea în care democrat-liberalul se răzgândeşte, i-am pus la dispoziţie datele noastre de contact.

După părerea noastră, oricum, anul viitor, PD-L Râmnicu Vâlcea şi candidatul acestei structuri politice vor avea serioase probleme în alegeri. De acest lucru ne conving şi râmnicenii care, în număr tot mai mare, ne semnalează greutăţile pe care le întâmpină din cauza defectuosului management de la Primărie sau a modului discreţionar în care conducătorii instituţiei abordează situaţii aproape identice.
Şi, ca să intrăm fără alte introduceri într-un subiect pe această temă, vă propunem să treceţi prin filtrul propriei voastre gândiri o problemă ridicată de familia Cîţu, care, aşa cum vă informam în urmă cu câţiva ani, moştenise o casă şi un teren în zona în care astăzi se află River Plaza Mall. După ce, în zadar a încercat să-şi recupereze imobilele ce i se cuveneau în buricul oraşului, familia Cîţu şi-a cumpărat, prin 2007, pe strada Calamata (Goranu), un teren în suprafaţă de aproximativ 900 mp, în ideea de a-şi construi o casă şi eventual un magazin la parterul acesteia. În 2008, George, fiul Elenei Cîţu, s-a dus să ceară autorizaţie de construire de la Primărie, însă i s-a transmis că nu poate obţine acest document. Cum Romeo Rădulescu (n. red. – viceprimar la acea vreme) i-a fost coleg de facultate, George Cîţu şi-a permis să-l întrebe direct pe edil de ce i s-a refuzat cererea. Atunci, acesta a aflat că ceea ce a cumpărat este de fapt o stradă, sau mai bine spus o viitoare stradă, care va afecta aproape 50 de proprietari din zonă. În condiţiile date, investitorii s-au interesat dacă problema cu care se confruntă ei au mai întâmpinat-o şi alţii, înaintea lor. Şi, bineînţeles, au găsit speţe identice. Una dintre acestea este cea a unei porţiuni de străzi din zona Morilor, pentru care, de curând, proprietarul a fost despăgubit de Primărie cu 5 miliarde de lei pentru terenul afectat şi cu 8,5 miliarde de lei pentru că, timp de trei ani, nu l-a putut folosi. Sigur că, neprimind nici până azi autorizaţii de construire, familia Cîţu şi ceilalţi proprietari afectaţi de la Goranu s-au gândit să se folosească de precedentul creat pentru a obţine şi ei despăgubiri. Astfel că, după ce a dat în judecată Primăria pentru că nu a primit autorizaţie de construire, câştigând deja acest proces, familia Cîţu a solicitat despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului. Elena Cîţu nu crede însă că reprezentanţii Primăriei vor fi la fel de „înţelegători” cum au fost cu proprietarul de pe strada Morilor. Femeia de afaceri susţine că, dacă în alte situaţii, reprezentanţii Primăriei nu s-au agitat mai deloc să câştige procesele, în cazul său, procedează exact invers. Drept dovadă, Primăria a atacat la Curtea de Apel hotărârea obţinută la Vâlcea de familia Cîţu. Mai mult decât atât, conducătorii instituţiei nu par deloc încântaţi de ideea de a acorda despăgubiri, cum, cu lejeritate, s-au acordat în celălalt caz. Elena Cîţu a avertizat că, în condiţiile în care conducerea Primăriei va acţiona altfel decât a acţionat în speţa similară, va merge la DNA pentru a li se plânge procurorilor că edilii Râmnicului sunt „pentru unii mumă, iar pentru alţii ciumă”.
În urmă cu o săptămâna, Elena Cîţu a anunţat că va depune o plângere la DNA şi împotriva conducerii PSD Vâlcea, care ar fi plătit din bani publici o parte din materialele publicitare folosite în campania lui Remus Grigorescu.

va urma

Biroul de presă Oltchim

„De curând, în localitatea Muereasca, au fost introduse autobuze ISUZU. (…) Având locuri puţine, cel mult 28, aceste autobuze circulă supra-aglomerate, un real pericol pentru navetişti. (…) Este uimitor să vezi 76 de oameni într-un autobuz cu 26 de locuri. Oamenii plătesc sume uriaşe pentru abonamente, dar ATARES TRANSPORT dovedeşte încă o dată că nu este capabilă să rezolve aceasta situaţie”, reclamă cetăţeanul din Muereasca. Acesta propune şi o soluţie: „introducerea de autobuze din oră în oră, pe acest traseu. „Sper ca mesajul meu să ajute cumva comunitatea deşi, fiind la rândul meu navetist dar şi consilier local, nu am putut rezolva nimic în această situaţie ce pune în pericol viaţa multor oameni”, a adăugat Valentin Duca.

În urmă cu vreo doi ani, am fost daţi în judecată de nişte fiţuicari care, ca mai toţi fiţuicarii de Vâlcea, au furat de la ziarul nostru sute de articole pe care le-au valorificat pe bani grei. Multă vreme am tăcut, prefăcându-ne că nu observăm acest lucru. Tupeul nesimţit i-a împins însă să arunce cu piatra în cei pe spinarea cărora au trăit ani de zile. Aşa că a trebuit să le reamintim acestor nulităţi cine sunt de fapt.

Disputele dintre noi au izbucnit în momentul în care au început să facă presiuni asupra managerilor de firme cu care aveam şi noi contracte. Până atunci, se ocupaseră doar de partenerii altor ziare. Aflând că am intrat şi noi pe listă, le-am recomandat de câteva ori să nu ne mai şantajeze colaboratorii, să înveţe să-şi câştige banii prin muncă cinstită, inteligenţă etc, însă nu am avut cu cine să ne înţelegem. Le-am atras atenţia inclusiv asupra faptului că ştim că ne copiază cu nesimţire materialele, în proporţie de peste 50 la sută fiţuica lor fiind realizată cu articole din Arena. Cu toate că riscau şi încă mai riscă un proces de mega-plagiat, indivizii cu pricina au continuat să-i ameninţe pe colaboratorii noştri, iar în cazul unora au trecut şi la pasul 2, mocirlindu-i în mizerabila lor publicaţie. Ţinuţi în înjurături cu lunile, unii dintre directorii de firme sau instituţii au cedat şi au cotizat la aceşti escroci. A fost alegerea lor, n-o comentăm. Însă nu putem nici să ne prefacem că nu am văzut că, după ce au primit bani de la societăţi precum Alex Construct sau Vlăsia, din arhiva lor electronică, au ras toate înjurăturile dinainte.
În fine, în urmă cu câţiva ani, provocaţi din ce în ce mai mult să reacţionăm, împinşi de la spate şi de câteva dintre victimele ale acestor impostori, am decis să dăm publicităţii câteva dintre lucrurile pe care le ştiam, mai ales că, periodic, la o rubrică pe care nu aveau curajul să şi-o asume, strecurau „săgeţi” îndreptate chiar şi către noi. Cititorii noştri fideli ştiu că nu le-am rămas datori şi, de fiecare dată când i-am îngenuncheat pe aceşti nemernici, am prezentat dovezi incontestabile pentru toate acuzaţiile pe care li le-am adus. Când am vorbit de şantajul la Nicu Spiridon sau Petre Ungureanu, am publicat chiar şi plângerile acestora. Amândoi trăiesc şi n-au memoria scurtă. Când am spus cum şi-au dobândit averile, la fel, am mers la fapte şi documente. Iar lista poate continua. (…)
Deşi ştiau că putem proba absolut toate lucrurile pe care le-am spus despre ei, aceşti papagali ne-au dat în judecată, ne-au făcut plângeri penale şi, evident, au pierdut de fiecare dată. L-am angajat pe avocatul Victor Stănculescu să ne apere şi am adus un braţ de documente cu care să luptăm în proces. Nu ştim cine a fost judecător şi nici nu ne interesează. Cert este că, în final, am câştigat, pe căi absolut corecte, cum vom câştiga şi următoarele procese, indiferent ce presiuni vor face asupra magistraţilor. Da, am uitat să vă spunem, aceste pleve ale societăţii, care se pretind mari ziarişti, mari intelectuali – deşi, cum am demonstrat, nişte politicieni le-au plătit taxele la facultate – şi-au făcut prostul obicei de a-i înjura în fiţuica lor de şantaj pe toţi judecătorii care judecă procese în care sunt implicaţi sau de pe urma cărora pot obţine câştiguri. Aşa s-a întâmplat şi de curând, când, după ce avocatul nostru – devenit deja ţintă predilectă a mercenarilor – a contactat un executor judecătoresc pentru a ne ajuta să ne recuperăm banii cheltuiţi (există facturi, chitanţe) în procesul pe care ni l-au intentat şi l-au pierdut. Oftica procesomanilor a fost atât de mare când au auzit că trebuie să plătească 50 de milioane de lei vechi, încât, procedând ca şi cu judecătorul Bogdan Mateescu, au început să-i înjure la grămadă pe av. Stănculescu, pe executorul Bogdan Gătejescu, cât şi pe judecătorul Mihaela Chirvaşiu. De ce şi pe judecător? Pentru că fomiştii ne-au deschis un nou proces, care este judecat de Mihaela Chirvaşiu. De altfel, aceşti foşti boschetari care şi-au vândut demult conştiinţa ne-au şi propus să renunţăm la executare ca să renunţe şi ei la al doilea proces. Numai că, vedeţi dumneavoastră, nici şantajul ăsta nu merge cu oricine. În idioţenia lor, aceşti păduchi ai presei vâlcene – care doar pretind că dau cu mafioţii de pământ, pentru că, de fapt, ei sunt slugile acestora – s-au gândit că, procedând astfel, pot intimida judecătorul, ne pot intimida şi pe noi… Şi mai grav este că nu e pentru prima oară când recurg la astfel de metode. Din păcate, instituţiile abilitate să ia măsuri în astfel de situaţii nu-şi fac datoria. De aceea, ne revine probabil tot nouă misiunea de a pune lucrurile la punct şi vă asigurăm că, şi dacă vor sta în genunchi, cum au stat în faţa lui Nicu Spiridon sau a altora, nu vom mai da înapoi.

(va urma)

Cotidianul Jurnalul Naţional a aflat că, la această instituţie, banii publici sunt gestionaţi într-un mod care ridică mari semne de întrebare. De aceea, conform Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţii, jurnaliştii din presa centrală au solicitat câteva documente care ar fi trebuit să clarifice lucrurile. Faptul că nici după termenul legal de 30 de zile nu au primit răspunsurile cerute ne face să credem că este foarte posibil ca, acolo, să se întâmple într-adevăr lucruri dubioase. Interesându-ne mai mult ce ar putea stârni interesul Jurnalului Naţional, am aflat că ICSI ar fi acordat contracte grele unor SRL-uri băgate în tot felul de mizerii. Se pare că acestea au primit miliarde de lei pentru consultanţă în vânzări şi alte servicii similare, chestii făcute doar pe hârtie. Conform informaţiilor pe care le-am primit, ceea ce se petrece la ICSI va ajunge foarte curând în atenţia DNA. E vorba de săptămâni.

În urmă cu aproape o lună, auzeam că un SRL din Vâlcea tratează cu cei de la Volvo să cumpere peste 10 autocamioane de mare tonaj. Ni s-a părut oarecum ciudat că o societate „anonimă”, despre care nici nu ştiam că există până atunci, intenţionează să facă o asemenea investiţie, mai ales într-o perioadă de criză.

Aşa că am verificat un pic ce este cu firma respectivă şi ce „tun” pregăteşte aceasta. Am adunat informaţii foarte interesante, dar nu am apucat să publicăm nimic pentru că întâmplarea a făcut ca, în acele zile, transportatorul cu pricina să fie luat la „şuturi” în alte publicaţii. În acele condiţii, am decis să mai ţinem subiectul la „dospit”, pentru că, mai mult decât orice, nu doream să se creadă că avem vreo legătură cu ceea ce fac alţii. Între timp, firma Amitrans, pentru că la aceasta ne referim, a cam dat-o la pace cu „duşmanii”. Mai mult decât atât, a rămas datoare cu nişte răspunsuri pe care „concurenţa” nu prea mai pare dornică să le afle.
Aşadar, din cercetările noastre, reiese că SC Amitrans SRL a fost înregistrată la RC în 2002, se ocupă de transporturi rutiere de marfă şi are sediul într-un apartament din cartierul Ostroveni. În primul an de activitate, nu avea nici un angajat şi atingea o cifră de afaceri de aproximativ 100.000 RON. Înregistra datorii de peste 13.000 lei şi avea active circulante de vreo 16.800 lei. Altfel spus, era o firmuliţă care pornea la drum cu buzunarele ciuruite. În 2003, Amitrans SRL ajungea la o cifră de afaceri de 410.400 RON. Un an mai târziu, în mod miraculos, societatea depăşea pragul de 999.000 RON. De unde i-au venit banii şi pentru ce „servicii” numai Dumnezeu ştie. Probabil că a făcut transport rutier de marfă cu piloţi automaţi şi cu maşini împrumutate pe degeaba. În 2006, Amitrans făcea prima angajare şi deja sărea de 1.000.000 RON. Nu, nu e nicio glumă, cu un singur salariat. În 2007, cu cinci angajaţi şi venituri picate parcă din cer, societatea creştea dintr-o dată la 4.978.078 RON – cifră de afaceri şi un profit de 2.149.741 RON. În 2008, însă, depăşea orice imaginaţie şi urca la 8.502.781 RON – cifră de afaceri şi un profit de aproape 30 miliarde lei vechi. În 2009, a scăzut la 50 miliarde lei vechi, dar a recuperat în 2010, când începea din nou să crească şi ajungea la o cifră de afaceri de 5.854.569 RON. Pesemne că, între timp, proprietarii Amitrans au mai învăţat câteva giumbuşlucuri, aşa că, în 2010, nu s-au mai înregistrat cu profit, pentru a plăti un impozit în plus, ci s-au trecut pe pierdere, cu 143.675 RON. Curiozitatea ne-a făcut să verificăm acest SRL şi în S.E.A.P., la secţiunea ofertanţi, gândindu-ne că, logic, o astfel de afacere, începută fără bani aduşi de-acasă de acţionari, fără o infuzie de capital, nu putea creşte într-un asemenea ritm decât dacă, printr-un noroc chior, firma câştiga nişte licitaţii grele, din care s-a ales cu un profit fantastic. Da de unde? Am găsit înregistrată în sistem firma Amitrans SRL, dar am constatat că aceasta n-a participat niciodată la o licitaţie şi, evident, n-a câştigat niciuna. De aceea, părerea noastră este că rămâne un mare mister cum Amitrans SRL s-a dezvoltat în câţiva anişori cât alte firme într-un veac, fără o investiţie iniţială serioasă, fără angajaţi. Poate că ne luminează şi pe noi cineva de la Amitrans măcar cum a făcut primul milion, dar nu cum i-au „luminat” pe ceilalţi. Probabil că această societate este patronată de nişte „genii”, care ştiu să facă zeci de miliarde din piatră seacă. În orice caz, refuzăm să credem că ar fi vorba de nişte pârliţi de şoferi, cum s-a scris în presă. Dacă ar fi aşa, vă daţi seama că ceva ar fi putred în Danemarca. În fine, vom verifica şi asta.