Nimic nu mă irită mai mult pe lumea asta decât presa de şantaj. De altfel, faptul că în Vâlcea există îngrijorător de mulţi aşa-zişi ziarişti cu apucături atât de josnice mă determină să nu renunţ deocamdată la această… hai să-i spunem meserie. Pentru că, în accepţiunea mea, unde e negru trebuie să existe şi alb, unde e minciună trebuie să existe şi adevăr şi, în plus, îmi doresc prea mult ca, în câţiva ani – cât mai puţini, sper eu – presa locală să fie total diferită decât cea pe care au conceput-o şi construit-o înaintaşii noştri.

Nu e pentru prima oară când abordez acest subiect şi pot să spun, pentru cei care au deschis mai târziu acest ziar, că mi-am făcut şi câţiva clienţi fideli. Se ştiu, dar între noi fie vorba, mi-e şi silă să-i reamintesc de fiecare dată. Cert este că, zilele trecute, i-am prins din nou cu cioara vopsită pe aceşti indivizi. Joi, au scris un articol super infect despre Aurel Săvulescu, patronul companiei argeşene Vlăsia – cea care a câştigat licitaţia organizată anul trecut de Consiliul Judeţean pentru programul „Cornul şi laptele”. Sigur că, înainte de a-l face cu ou şi cu oţet, în repetate rânduri, l-au sunat pentru a-i cere bani. Acest lucru ni l-a confirmat cu guriţa lui chiar omul de afaceri. După articolul de săptămâna trecută, a urmat un nou telefon. Dându-şi seama că nu poate câştiga o luptă cu presa, mai ales o astfel de presă, Aurel Săvulescu a cedat, adică a acceptat să plătească. Pîrnăiaşii presei vâlcene, care de fapt sunt doar doi, că atâţia angajaţi are în realitate fiţuica la care ne referim, s-au bucurat aşa de tare că au reuşit să mai dea un tun fără a fi arestaţi, încât au retras imediat de pe site mizeria de articol publicată acum câteva zile, înlocuind-o cu o pupincureală absolut penibilă şi inutilă la adresa proprietarului firmei Vlăsia. Cititi mai departe

Reprezentanţii Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare (ITRSV) Vâlcea au demarat o serie de controale în ceea ce priveşte defrişările masive din munţii Lotrului. Directorul coordonator Cătălin Croitoru a declarat săptămâna trecută că problema defrişărilor masive din zona Voineasa – Vidra – Obârşia Lotrului este în atenţia celor de la ITRSV Vâlcea de foarte mult timp, însă până acum nu s-a reuşit rezolvarea problemelor. „Din anul 2005 încercăm să rezolvăm problema defrişărilor masive din acele zone. Sunt destul de complicate lucrurile şi trebuie să vedem ce se întâmplă. Au existat foarte multe sesizări din partea cetăţenilor şi s-a vorbit mult pe această temă. De aceea, am dorit să pornim o investigaţie de amploare”, a anunţat Croitoru.

Alexandra Ionescu

În ultima lună, am primit foarte multe telefoane prin care eram anunţaţi că mai marii Direcţiei Apelor Olt obişnuiesc să-şi omoare vremea la grătare, chiar în timpul programului de lucru. Joi, în urma unui astfel de telefon, am verificat dacă, într-adevăr, ceea ce ni se semnalează este adevărat.
Conform instrucţiunilor primite, în jurul orei 14.30, ne-am deplasat la sediul SGA, unde am constatat că aproape toţi şefii instituţiei se aflau în curte, strânşi în jurul unei mese plină cu mici şi bere. Petrecerea era însă abia la început. Cititi mai departe

• Licitaţia privind achiziţia produselor lactate şi de patiserie ar putea deveni un subiect de scandal la nivel naţional

Consiliul Judeţean Vâlcea a organizat destul de târziu licitaţia privind achiziţia produselor lactate şi de panificaţie destinate elevilor. Astfel că, la început de nou an şcolar, aceştia nu-şi pot primi „cadoul” de la Guvern.
Partea şi mai proastă a lucrurilor este că problemele vor continua cel puţin câteva săptămâni de acum înainte. Dintre cele trei structuri economice înscrise la licitaţie, două au o situaţie mai mult decât complicată. În Lactag Piteşti, subcontractant al firmei Marion, din Bucureşti, acţionar majoritar apare Atlantic Invest Grup, firmă condamnată penal, ca şi prima, pentru infracţiuni fiscale.

În plus, administratorul acesteia, Oiţă Marinescu, fost asociat al soţiei pesedistului piteştean Constantin Nicolescu, se află în acest moment după gratii, pentru evaziune fiscală şi spălare de bani. Acest lucru reiese atât din datele oferite de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş, cât şi din sentinţa penală nr. 240, din 22.05.2008, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2422/24.06.2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit legii, o entitate economică cu astfel de pete trebuia respinsă din start de la orice licitaţie publică, însă, se pare că, la Consiliul Judeţean, ajunseseră alte documente, care probabil că vor face obiectul unui dou dosar, de fals şi uz de fals. 
Din dorinţa de a împiedica autorităţile vâlcene să comită o imensă greşeală, sâmbătă, le-am pus la dispoziţie preşedintelui Ion Cîlea şi vicepreşedintelui Dumitru Persu actele ajunse la noi. De asemenea, i-am întrebat dacă s-au făcut presiuni asupra lor, pe linie de partid, pentru acceptarea firmei Lactag. Răspunsul pe care l-am primit a fost destul de diluat, însă, cert este că zilele viitoare vor lua măsurile ce se impun. În plus, ei au precizat că oricum nu s-ar fi făcut niciun pas până la primirea informaţiilor cerute de la instituţiile abilitate.
Sursele noastre ne-au explicat că, la Piteşti, legăturile dintre Lactag şi PSD sunt arhicunoscute, pentru că, alături de Siminel Andrei, de la Vel Pitar, Oiţă Marinescu ar fi lucrat, în urmă cu câţiva ani, la Uzinele Dacia, iar şeful lor era chiar Nicolescu. Surprinzător, sau poate nu, în judeţul Argeş, firma Lactag a fost calificată pentru licitaţia privind achiziţia produselor lactate şi de patiserie, ceea ce înseamnă că n-ar fi exclus ca, acest scandal, să fie abordat în curând şi de presa centrală.

Un nou scandal de proporţii este pe cale să izbucnească la Spitalul Judeţean. Pentru a explica despre ce este vorba, trebuie să ne întoarcem în anul 2008, când SC Nefrodiamed SRL cerea Consiliului Judeţean să îi concesioneze o suprafaţă de aproximativ 1.000 mp, situată în partea de vest a Spitalului nr. 1, în vederea amenajării unei clinici private. În spatele acestei afaceri, se aflau şi se află în continuare şi câteva firme în care acţionar apare democrat-liberalul Dionisie Dubinciuc, fost consilier judeţean.

Acest amănunt explică oarecum faptul că statul a renunţat destul de uşor la acea proprietate. Însă, până la urmă, nu asta ar fi marea tragedie. Dionisie Dubinciuc este coordonatorul Centrului de Dializă din cadrul SJU, dar are legături puternice şi cu societatea Renamed şi unitatea medicală privată din curtea spitalului, care, întâmplător, se ocupă cu diagnosticarea bolilor renale. Până la urmă, mai puţin contează că sunt amestecate activităţile de la stat cu cele particulare. Problema este că, din câte se pare, aceeaşi firmă Renamed a pus ochii pe aparatura de la Centrul de Dializă, pentru care statul român a plătit cu vârf şi-ndesat. Cum va fi posibil şi acest lucru? Păi, destul de simplu, din moment ce se trag sfori pentru ca medicamentele de la Spital să fie achiziţionate prin Renamed, la preţuri colosale, în loc să fie cumpărate direct de la producător – compania farmaceutică Baxter – şi să se facă economii. Adică, e limpede că, aşa cum ne-a obişnuit, statul vrea să piardă. În condiţiile unui efort financiar suplimentar, Spitalul va ajunge dator vândut la firmele aciuate prin curtea sa şi va fi nevoit, pe parcurs, să renunţe definitiv la dreptul de proprietate asupra imobilului concesionat, cât şi la aparatura Centrului de Dializă, care evident că va fi apoi închis. Am mers ceva mai mult cu acest scenariu având în vedere că se lucrează destul de dur în această afacere. La SJU, a fost organizată o licitaţie pentru achiziţia medicamentelor, dar în cele din urmă a fost anulată. Pesemne că nu câştigase cine trebuia.

• Conducerea societăţii acuză că, din cauza democrat-liberalului, aproape o mie de oameni nu-şi vor primi salariile

Cei aproape o mie de angajaţi de la Uzinele Sodice Govora Ciech Chemical Group riscă să nu-şi primească zilele acestea salariile, după ce democrat-liberalul Florin Bălan, fost director al societăţii, a reuşit să blocheze conturile companiei. La începutul lunii septembrie, conducerea societăţii a fost informată că toate conturile bancare ale USG au fost blocate, pentru suma de 2,036 milioane lei, creditorul la cererea şi în favoarea căruia s-a operat poprirea fiind Florin Bălan. Suma de 2.036.797,09 lei, pentru care s-a făcut poprirea, reprezintă un debit în cuantum de 30.194 lei şi cheltuieli de executare şi onorariu pentru executor, în sumă de 2.006.603,09 lei.

Reprezentanţii USG i s-au plâns inclusiv prefectului Remus Grigorescu de cele întâmplate. Ei spun că nu au fost înştiinţaţi despre provenienţa acestei sume, executorul necomunicându-le documente care să o justifice. „Mai mult decât atât, depăşindu-şi competenţa stabilită de lege, executorul judecătoresc a procedat la înfiinţarea popririi asupra conturilor noastre de la CITY Bank – Sucursala Sibiu, ING Bank – Râmnicu Vâlcea şi CEC Bank Râmnicu Vâlcea, săvârşind, după părerea noastră, un abuz de drept. La dosarul execuţional al BIEJ Fieraru Eugen, există anumite documente care ne-au atras atenţia, cum ar fi un contract de prestări servicii, încheiat între SC HARALD BLITZ SRL Ştefăneşti Argeş şi Bălan Sergiu Florin, în valoare de 2.000.000 lei. În baza acestuia, a fost emisă chitanţa nr. 0527/01.09.2009, pentru suma de 2.000.000 lei, redusă de executorul judecătoresc până la valoarea de 1.000 lei”, a semnalat directorul general Jaroslaw Czerwinski. El mai spune că aceasta nu este singura excutare iniţiată de fostul director al societăţii. Litigiul cu Florin Bălan a început în 2007, când „în urma unor nereguli descoperite în activitatea sa de director executiv, Consiliul de Administraţie a decis desfacerea contractului său de muncă”. Acesta a acţionat în instanţă USG, a pierdut la Tribunalul Vâlcea, însă a câştigat la Curtea de Apel Piteşti. A pus în executare decizia CAP, de reintegrare pe postul deţinut anterior. „Săptămânal, începând din august 2008, Bălan Florin, împreună cu avocaţii săi, Mihai Cocaină, din Baroul Argeş şi Liviu Ardeiaş, din Baroul Teleorman, s-a deplasat la sediul nostru în prezenţa executorului judecătoresc Bunescu Dumitru Tudor, pentru punerea în executare a deciziei de reintegrare. La dosarul de executare, s-au ataşat săptămânal chitanţe în sumă de câte 150.000 lei – reprezentând onorarii avocaţiale, bani care, ulterior, erau luaţi din contul nostru prin poprire. Asta deşi, în iulie 2008, CA USG a decis reintegrarea domnului Bălan pe postul deţinut anterior, iar domnia sa nu s-a prezentat la locul de muncă. În luna iunie 2009, USG a obţinut la Tribunalul Vâlcea o decizie irevocabilă de încetare a executării silite, bazată pe faptul că societatea noastră şi-a îndeplinit integral obligaţiile stabilite prin titlul executoriu. Până în prezent, sumele achitate de USG în favoarea domnului Bălan Florin se ridică la 2.168.610,92 lei. Întrucât, în baza hotărârilor judecătoreşti rămase irevocabile, onorariile avocaţiale au fost reduse de instanţă, s-a dispus întoarcerea executării silite, Bălan S. Florin fiind obligat să ne restituie suma de 1.545.000 lei”, a mai adăugat Jaroslaw Czerwinski. Reprezentantul CIECH a adăugat că a hotărât să facă publice toate aceste lucruri pentru că s-a ajuns într-o situaţie limită, iar asta „din cauza unui singur om: Bălan Sergiu Florin, care, ajutat de avocaţi şi de executorul judecătoresc, reuşeşte să aducă USG în imposibilitatea de a putea plăti salariile angajaţilor şi de a onora obligaţiile contractuale faţă de partenerii de afaceri”. Surse din anturajul liderului judeţean al PD-L, Mircia Gutău, susţin că acesta a dezaprobat acţiunile colegului său de partid şi ar fi posibil ca şi el să ia măsuri împotriva lui Florin Bălan.

La începutul lunii septembrie, publicaţia „Arena vâlceană” a cerut Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie lămuriri în ceea ce priveşte cazul celor 3.600 de arme automate aduse de către firma Brenox pentru reasamblare la Uzina Mecanică Băbeni. Potrivit informaţiilor pe care le primeam atunci, armele, de provenienţă americană, au ajuns în cele din urmă pe fronturile din Afganistan.

În urma solicitării pe care am adresat-o Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul şef Ramona Bulcu ne-a comunicat următoarele: „La data de 16.01.2009, organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu în temeiul dispoziţiilor art. 221 Cod procedură penală cu privire la nerespectarea prevederilor legale de neutralizare şi distrugere a materialelor explozibile de către S.C. Uzina  Mecanică Băbeni S.A., judeţul Vâlcea. Cauza a fost înregistrată la data de 19.01.2009 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea şi transmisă spre competentă soluţionare Inspectoratului Judeţean de Poliţie Vâlcea – Serviciul de Investigare a Fraudelor, unde se efectuează acte premergătoare faţă de opt persoane, angajaţi ai S.C. Uzina  Mecanică Băbeni S.A. sub aspectul infracţiunilor de nerespectarea regimului materialelor nucleare sau a altor materii radioactive, fals intelectual şi uz de fals. Având în vedere stadiul procesual al acestei cauze şi în conformitate cu dispoziţiile art. 12 din Legea nr.544/2001, ale Legii nr.677/2001, precum şi ale Codului de procedură penală, nu vă pot fi furnizate alte date”.

La începutul acestui an, mai exact pe data de 31 martie, Arena a publicat un articol care se intitula „Un nou tun, care nu miroase a parfum”. În conţinutul acestuia, arătam că transportul de cărbune de la EM Berbeşti la Râmnicu Vâlcea este asigurat de compania CFR şi de SC SERVTRANS INVEST SA, o firmă care, potrivit informaţiilor noastre, nu plăteşte taxe şi impozite în România, având sediul în paradisul fiscal din Luxemburg. „Potrivit unor informaţii pe care le-am primit zile trecute, CFR asigură zilnic o cantitate de 2.700 de tone, iar SC SERVTRANS INVEST SA, în care asociate apar şi două firme cu sediul la Luxemburg, transportă peste 4.000 de tone.

Obiectul contractului cu SERVTRANS INVEST SA, care are o valoare cuprinsă între 21.768.000 şi 36.280.000 RON (fără TVA), îl reprezintă transportul de cărbune din două loturi: Berbeşti – Antestaţie CF CET Govora, pentru o cantitate estimată de minim 600.000 tone şi maxim 1.000.000 tone şi Alunu-Antestaţie CF CET Govora, pentru o cantitate stabilită între aceleaşi limite. Mergând pe un calcul bazat pe cifrele minime, adică având în vedere cantitatea de 1.200.000 tone, la un preţ de 18,14 RON / t pe calea ferată, rezultă un cost de 21.768.000 lei. Asta înseamnă cu 4.368.000 lei mai mult decât ar costa pe cale auto. Însă, nu aceasta ar fi tragedia. O posibilă explicaţie ar putea fi aceea că, astfel, sunt protejate drumurile, deşi un contraargument pe această temă este oferit de prevederile HG nr. 1373/2008 privind reglementarea furnizării şi transportului rutier de bunuri divizibile pe drumurile publice din România, care obligă firmele de profil să nu depăşească o anumită cantitate transportată şi introduce sancţiuni severe în caz contrar. Partea şi mai proastă a lucrurilor este că această firmă privată a primit pe tavă o afacere profitabilă care nu a costat-o mai nimic şi din care judeţul Vâlcea nu câştigă mare lucru, ba din contră. SERVTRANS INVEST SA a preluat în administrare, după încheierea contractului, toate locomotivele care asigurau transportul şi chiar şi calea ferată, ce aparţineau judeţului Vâlcea. Practic, societatea SERVTRANS INVEST SA a venit în judeţul nostru să dea un tun, „înarmată” doar cu hârtii şi câţiva şefi, zecile de muncitori care fac munca de jos fiind preluaţi în condiţii discutabile de la depozitul din Râmnic. Mai mult decât atât, există numeroase semnale cum că acestora nu li s-ar respecta drepturile, deşi s-a încheiat o convenţie în acest sens. Ion Cîlea, preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea, a anunţat zilele trecute că se va interesa în legătură cu cele întâmplate, urmând ca apoi să măsuri pentru ca lucrurile să revină la normal” – asta dezvăluiam la vremea respectivă. De atunci şi până acum, însă, Ion Cîlea nu a făcut nimic, ceea ce, din punctul nostru de vedere, ridică şi mai multe semne de întrebare. Din ce cauză un om care spune că este pentru adevăr şi dreptate a stat totuşi cu mâinile în sân? Putea foarte uşor să sesizeze Oficiul Concurenţei, pentru a se lămuri care este situaţia măcar în ceea ce priveşte preţurile privind transportul de cărbune, de ce sunt preferate costurile mai mari, când foarte uşor s-ar putea face economie. Putea chiar să bată cu pumnul în masă şi să trimită la plimbare această firmă pripăşită pe meleagurile noastre cu scopul de a stoarce foarte multe miliarde. „De ce a stat mut Ion Cîlea?” – este o întrebare la care încă mai aşteptăm răspunsul.  (E.D.)

Cetăţeanul român căsătorit, cu unul sau doi copii, salariat la o firmă privată de unde încasează un salariu mediu pe economie, cu rate la bancă şi cu grija zilei de mâine, se întreabă adeseori cum reuşesc politicienii să acumuleze averi care sfidează logica şi bunul simţ. Cetăţeanul intuieşte, însă de multe ori nu-şi poate explica bine sistemul prin care buzunarele şmecherilor se umflă văzând cu ochii. Păi atunci, haideţi să ne aplecăm asupra unei astfel de reţete de îmbogăţire, pe cât de simplă, pe atât de penală.
În urmă cu aproape doi ani, în fruntea Registrului Auto Român era instalat un personaj controversat, despre care Arena a scris în mai multe rânduri, devoalând o serie de aspecte nu tocmai pozitive din activitatea protagonistului. Înlăturat din funcţia de inspector şef al Agenţiei Vâlcea a ARR de către ministrul Transporturilor, în 2008 omul de afaceri Ovidiu Crăpătureanu este propulsat de guvernul Tăriceanu fix în fruntea RAR, de unde, luni de zile, încasează sute de milioane de lei salariu.

Dacă cineva îşi imaginează că Ovidiu Crăpătureanu s-a mulţumit cu leafa astronomică, se înşeală. Brusc, la mai toate filialele judeţene ale RAR se declanşează un val de angajări. Din schemă nu lipseşte, evident, nici RAR Vâlcea, unde într-un an şi jumătate sunt angajate peste 10 persoane, fidele sau simpatizante ale PNL. Şi asta în condiţiile în care nu era nevoie de ele în schema de personal a instituţiei. Se pare însă că tentaţia era prea mare: scorul de 3-5.000 euro de persoană angajată nu-i putea lăsa indiferenţi pe mai-marii Ministerului Transporturilor. Surse bine informate afirmă chiar că filiera era atât de bine pusă la punct, încât caşcavalul era împărţit între liderii judeţeni ai partidului şi grangurii din minister, după stabilirea unor cote bine definite.
Între timp, Crăpătureanu a fost schimbat din fruntea RAR iar şefii de agenţii din ţară s-au trezit, în plină criză, cu scheme de personal mult umflate. Aceleaşi surse de încredere ne-au declarat că şefa de la Vâlcea, Iuliana Moise va fi nevoită să facă, în foarte scurt timp, un raport către conducerea centrală a RAR, prin care să solicite mutarea piloşilor angajaţi pe criterii de portofel, în alte judeţe. Problema este că aceştia nu prea au unde să se ducă, în mai toată ţara fiind aceeaşi situaţie. De altfel, Daniel Patentaşu, noul director al RAR, a luat recent hotărârea de normare a muncii fiecărui salariat, urmând ca pe cei care nu au activitate, să-i trimită acasă. Şi atunci să vă ţineţi! Cei care s-au bucurat la şpăgile de angajare vor avea o mare problemă în momentul în care cei disponibilizaţi vor începe să-şi dea drumul la gură. Nu de alta, dar nimănui nu-i convine să fie şi concediat, şi cu banii luaţi.

• primarul solicită ajutor de urgenţă din partea instituţiilor statului

De parcă nu erau suficiente alunecările de teren care afectează de ani de zile drumul judeţean care tranzitează localitatea Muereasca, primarul Ion Ungureanu se confruntă de la o vreme cu o situaţie extrem de neplăcută. Câteva firme care exploatează masa lemnoasă din pădurile aflate pe teritoriul localităţii, şi-au făcut obiceiul din a distruge platforma drumului judeţean, fără a avea măcar dreptul de a transporta lemne pe această arteră rutieră. Zi şi noapte, camioanele încărcate până la refuz cu lemne gonesc prin comuna Muereasca, distrugând drumul şi casele. Localnicii sunt terorizaţi iar autorităţile locale au epuizat toate variantele de negociere cu reprezentanţii firmelor.

Întrucât nici şefii judeţului par să nu aibă soluţii, cel mai probabil situaţia se va tranşa în instanţă, mai ales că pe rolul Judecătoriei Vâlcea se află un dosar voluminos pe această temă.

Camioanele distrug drumul şi casele

În urmă cu aproximativ trei luni de zile, Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă a încheiat o notă de constatare privind calamităţile produse pe raza localităţii Muereasca. În document se precizează că DJ 658, care face legătura între DN 7, comuna Muereasca şi Mănăstirea Frăsinei este afectat în anumite zone. În urma acestei note de constatare, Consiliul Judeţean, în calitate de administrator al drumurilor, a luat măsura ca între km 9+200 şi 12+100 să fie închisă temporar circulaţia, până când se va reface platforma drumului. În timp ce maşinile particulare au primit interdicţia de a tranzita această porţiune de drum, camioanele firmelor care transportă lemn din pădurile comunei Muereasca, continuă să circule în voie, fără a se sinchisi de restricţiile impuse de CJ şi SPR. Mai mult decât atât, în loc să transporte cantitatea maximă, de 16 tone, camioanele sunt încărcate până la refuz, atingând chiar şi 25 de tone. Poliţia din localitate nu a stat cu mâinile în sân, aplicând zeci de amenzi celor trei firme. Urmarea: Primăria Muereasca, Consiliul Judeţean şi RAJDP sunt acţionate în instanţă de reprezentanţii societăţilor comerciale Conceto SRL, prin administrator Vasile Deaconu (a cărei soţie, Cristina Deaconu, este şi avocatul firmelor), Mac Consulting SRL şi Ram & Cătă Land Forest SRL. Deşi în data de 1 iunie ar trebui să aibă loc primul termen de judecată, cele trei firme au obţinut o ordonanţă preşedenţială prin care autorităţile sunt obligate să asigure accesul pe drumul judeţean. Şi asta, în condiţiile în care primăria nu a fost nici măcar citată! „Noi nici măcar nu am fost citaţi când s-a dat această ordonanţă, motiv pentru care am făcut recurs. Probabil judecătorul nu a ştiut situaţia reală din comună! Domnia sa nu a luat act şi de părerea noastră, de nota constatare, de nimic. Ca să nu mai spunem la socoteală toate reclamaţiile formulate de cetăţenii din comună! Multe gospodării au fost afectate de vibraţiile produse de camioane”, se plânge primarul Ion Ungureanu.

Tupeu maxim

Partea interesantă de-abia acum urmează. Cele trei societăţi comerciale exploatează pădurea din Muereasca, având încheiat un contract cu Ocolul Silvic Călimăneşti, în calitate de concesionar. Ei bine, în contract există o clauză prin care conducerea ocolului se obligă să pună la dispoziţia firmelor calea de acces pentru transportul lemnului, dar fără a obţine, în prealabil, un aviz de la Consiliul Judeţean, care este administrator al DJ 658. „Noi, ca primărie, nu avem nicio calitate să impunem vreo restricţie sau să luăm nişte măsuri, pentru că nu avem nicio calitate. Nefiind proprietar pe drum, nu pot impune reguli. Totuşi, noi suntem afectaţi de ceea ce se întâmplă. De exemplu, călugării de la Frăsinei nici măcar nu se pot aproviziona cu cele trebuincioase, în schimb transportatorii de material lemnos, care ignoră orice reguli, se plimbă în voie. În mod normal, la licitaţiile organizate de ocoalele silvice, ar trebui întrebate şi primăriile. Păi ce suntem noi, nu avem niciun cuvânt de spus? Peste toate acestea, m-am trezit şi cu o hârtie din partea avocatului lor, prin care sunt ameninţat chiar cu plângeri penale. Mi se cere să nu mai abuzez de funcţie! Păi cine abuzează? Eu sau ei?”, se întreabă retoric edilul. Acesta spune că a luat deja legătura cu parlamentarii liberali Emilian Frâncu şi Cristian Buican, însă aceştia l-au sfătuit să aştepte pronunţarea recursului pentru formularea unor interpelări. „Este strigător la cer ceea ce se întâmplă, pentru că nu a adus Consiliul Judeţean bani pentru asfaltarea acestui drum. Eu m-am zbătut, m-am dus la Bucureşti pentru fonduri iar acum îşi bat alţi joc de drum. Eu am un proces verbal în care se arată că şi tonajul greu influenţează structura unei locuinţe. Am şi un exemplu: casa unei doamne, Maria Andreescu. CJ, ATOP, RAJDP, SPR – ştiu de problemele de aici, însă deocamdată nu se întâmplă nimic. Transportatorii nu au niciun respect faţă de această localitate. Trec noaptea, la orele 11-12 cu maşinile, deranjând oamenii. Ca să nu mai spun ce impact este asupra mediului, pentru că ei taie la ras pădurea. Muereasca este situată pe marginea pârâului, iar dacă se taie masiv în amonte, se poate întâmpla o adevărată catastrofă. Se taie haotic, nu se curăţă terenul de crăci. Gândiţi-vă numai la eventualitatea în care vine o ploaie puternică ce ar putea antrena materialul lemnos până în localitate. Eu, ca primar, în loc să-mi văd de treburile gospodăreşti, trebuie să mă ocup de astfel de lucruri. Hoţul strigă hoţul!”, mai spune Ion Ungureanu. Acesta ne-a declarat că şoferii de pe camioane nu s-au dat în lături de la a-l ameninţa, fiind chiar pe punctul să-i lovească maşina pentru a-l răsturna în albia pârâului Muereasca. La această oră, cel puţin 15 locuinţe sunt afectate de vibraţiile provocate de transportul masei lemnoase.

Instituţiile statului trebuie să intervină!

Sesizăm şi noi, pe această cale, toate instituţiile abilitate, să intervină de urgenţă în rezolvarea situaţiei de la Muereasca. Este inadmisibil ca nişte simple societăţi comerciale să ţină la respect o întreagă localitate, să-şi facă de cap pe domeniul public şi să sfideze administraţia publică locală. Nu ne putem abţine să nu ne întrebăm cum a fost posibil ca un judecător să decidă, fără consultarea ambelor părţi, peste nişte documente emise de cele mai importante instituţii ale statului, că trei societăţi pot tranzita un drum cu restricţii. De asemenea, ar fi interesantă o verificare asupra activităţii celor trei societăţi comerciale: cum au câştigat licitaţia, cum organizează activitatea de tăiere a pădurilor, cine se află în spatele acestei megaafaceri. Vom urmări cazul şi vă vom ţine la curent cu evoluţia lui.