Partidul canibal
În ultima săptămână, trei lucruri importante s-au întâmplat: caravana Coca Cola a trecut pe la Râmnicu Vâlcea, am pus în sfârşit mâna pe varianta mai puţin „prelucrată” a sondajului realizat de BCS-ul lui Ştefan Bruno la comanda PNL, concluzia fiind aceea că cifrele diferă ca de la cer la pământ de cele date publicităţii, iar ultimul – pe scena politică, şi-a făcut apariţia o nouă specie – partidul canibal. PDL, partidul jumătate cal, jumătate măgar, se naşte prin cezariană în urma fuziunii dintre PD şi PLD. Surpriza făcută de Băsescu i-a bulversat deopotrivă pe democraţi, cât şi pe pelediştii lui Stolojan, însă, ca de obicei, disciplinaţi, au executat ordinul dat de vaporean. Nu a mai contat faptul că Partidul Popular European nu a fost întrebat dacă e sau nu de acord să primească la sân o fracţiune liberală. Probabil că nimeni nu a avut timp şi de asta, ori popularii europeni nu au răspuns la bip.
De o săptămână, PLD-iştii au o problemă foarte mare şi cu legitimarea ca adevăraţi liberali, iar susţinătorii fideli ideii de înfiinţare a noului pol de dreapta se gândesc acum foarte serios cum să facă să fugă ca potârnichile înapoi la PNL. Câţiva s-au obişnuit cu schimbările radicale, experimentate în premieră de colegii lor democraţi care, în 24 de ore, au trecut de pe stânga eşicherului politic pe dreapta. Deci, se poate orice, deşi PDL poate că făcea mai bine să se declare partid de centru jumătate dreapta. Probabil că liberalii „autentici” au înţeles din tot ceea ce s-a pus în scenă cam acelaşi lucru ca şi noi, dar sunt slabe şanse să le pice bine ideea că, pe viitor, va trebui să asculte la virgulă indicaţiile lui Băsescu. Pe de altă parte, va fi foarte greu pentru PDL să câştige alegerile de anul viitor dacă liderilor săi nu li se va permite să aibă păreri proprii, idei generatoare de proiecte nu neapărat similare cu ale lui Băsescu. Un partid este cu atât mai fragil cu cât se aseamănă mai mult cu PCR-ul, unde deciziile, la fel, nu se luau prin consultare, ci un singur om tăia şi spânzura.
Am văzut cu toţii cum, în primele zile, doar Boc şi Stolojan au încurajat, chiar şi ei cu inimile strânse, iniţiativa preşedintelui Băsescu, în timp ce toţi ceilalţi colegi rămăseseră cu ochii bulbucaţi în faţa faptului împlinit. Şi nu pot să nu mă întreb cum ar reacţiona democraţii şi pelediştii dacă mâine Băsescu le-ar cere, ştiu eu, să iasă pe străzi la bustul gol. Nu este benefic pentru democraţia dintr-un partid ca, în afară de Sorin Frunzăverde, nimeni să nu iasă din cuvântul lui Băsescu, cu o nuanţă măcar, cu orice, să se opună renunţării la un brand cu greu creat. Sunt curios să văd ce se va întâmpla şi la Vâlcea, cât de bine, sanchi!, se vor înţelege Petre Ungureanu şi Dorel Jurcan, care cu câteva zile înaintea anunţului privind fuziunea, se împotriveau categoric acestei idei. Poate că, între timp, Ungureanu şi-a dat seama că nu i-ar strica preşedinţia noii structuri politice judeţene şi va încuraja proiectul lui Băsescu. Să nu uităm că, după congresul fuziunii, în judeţe, între democraţi şi peledişti, vor avea loc meciuri grele pentru supremaţia în filiale. În plus, trendul descendent al lui Băsescu va bântui clar PDL-ul, ceea ce înseamnă că lupta pentru funcţii va fi cu atât mai cruntă.
Vor exista câştigători şi loseri. Unii vor accepta situaţia, dar cei mai mulţi vor avea reacţii dure. PD şi PLD mai au o problemă pe care se pare puţini au anticipat-o. Toţi parlamentarii viitorului PDL vor deveni independenţi, pentru că la alegerile din 2004 această formaţiune nu exista. Asta înseamnă că ei vor pierde maşinile, cabinetele, secretarele, conducerea grupurilor de prietenie, poate chiar şi amantele. Desigur, nu asta ar fi preocuparea lui Băsescu şi nici cea a liderilor PD şi PDL, partide canibale, cărora, să nu uităm, pe 25 noiembrie nu le-a ţinut figura şi şi-au mâncat voturile unul altuia. Problema vor începe cu siguranţă cu nemulţumirea oamenilor din linia a doua, cărora nu le convine că nici nu au apucat bine să se înfrupte cu bucatele puterii şi Băsescu i-a şi gonit de la masa cu bucate a Puterii. Nu mulţi au apucat să-şi dospească averile aşa cum îşi doreau. Între timp ce, de cealaltă parte a baricadei, PNL şi PSD au primit cu bucurie vestea sinuciderii politice a rivalilor lor. PNL rămâne singurul partid reprezentativ de dreapta, iar PSD se poate lăfăi de pe acum liniştit pe stânga eşicherului politic. Viitorul lor politic sună ceva mai bine!
Eduard DULĂCIOIU
