„Pe Bogdan îl vedeam mai des când jucam în Danemarca”

„Pe Bogdan îl vedeam mai des când jucam în Danemarca”

• Programul solicitant de la Olchim şi echipa naţională o ţine departe pe Narcisa Lecuşanu de prietenul său, handbalistul Stelei, Bogdan Voina

Plecată din ţară din 1996, Narcisa Lecuşanu a trecut mai întâi pe la Skopje, Lutzellinden şi Dortmund, iar apoi a ajuns în cel mai puternic campionat de handbal feminin din lume, cel danez, la Ikaast Bording şi ulterior la Aalborg, echipă cu care a câştigat Cupa Cupelor. Abia în vara acestui an, după 10 ani petrecuţi „afară” Lecuşanu a preferat să se întoarcă în ţară, la Oltchim Rm. Vâlcea. În urmă cu câţiva ani, pe când juca la Dortmund, nemţii au „tras” de Lecuşanu să accepte cetăţenia acestei ţări şi să evolueze pentru Germania, ofertă refuzată de  Narcisa. Ulterior,  prietenia cu Steluţa Luca  a readus-o pe Lecuşanu la echipa naţională antrenată de Tadici, Narcisa fiind una din cele mai bune „tricolore” la Mondialele de anul trecut din Rusia, când România a cucerit medalia de argint.
NARCISA LECUŞANU
Data naşterii: 14 septembrie 1976
Locul naşterii: Bacău
Înălţime: 1,84 m
Greutate: 73 kg
Post: inter stânga
Cluburi  unde a jucat: CSŞ Bacău, Univ. Ştiinţa Bacău, Kometal Skopje (Macedonia), TV Lutzellinden şi Borussia Dortmund (Germania), Ikaast Bording şi Aalborg (Danemarca), Oltchim Rm. Vâlcea (în prezent)
Palmares: vicecampioană mondială de senioare cu naţionala României (2005), campioană mondială de junioare cu naţionala României (1995), campioană a Macedoniei cu Kometal Skopje, vicecampioană a Danemarcei cu Ikaast Bording, câştigătoare a Cupei Cupelor cu Ikaast Boarding, semifinalistă a Ligii Campionilor cu Aalborg

* Eşti de câteva luni la Vâlcea. Cum ai găsit oraşul, care e atmosfera aici la Oltchim?

– Se fac şase luni acum în decembrie. Atmosfera e aşa cum o ştiam de acum câţiva ani. Aici la Vâlcea a fost mereu un club profesionist, cu handbaliste foarte bune, întotdeauna s-a strâns ce a fost mai bun în ţară. Iar anul acesta Oltchim-ul a reuşit să aducă foarte multe jucătoare de afară. E la fel ca în Occident din punct de vedere al organizării, chiar e mai bine decât mă aşteptam.

* Cum decurge colaborarea cu colegele? Cu majoritatea ai fost împreună şi la Mondiale.

– Ne înţelegem foarte bine. Dacă nu am fi prietene şi în particular, probabil că acest lucru s-ar vedea şi în teren, nu am mai fi la fel de unite. Apropiate suntem toate. Ieşim împreună prin oraş, nu fac nici o diferenţă în acest sens, ies cu cine are chef în ziua respectivă. Cea mai apropiată însă îmi este Steluţa Luca, sunt prietenă cu ea de pe vremea când jucam amândouă în Danemarca.

* Pe antrenorul Gheorghe Tadici lumea dinafară îl ştie ca pe un om exigent, chiar un zbir. E greu să lucrezi cu el?

– E adevărat că aşa îl vede lumea. Dar e normal să fii exigent, pentru că astfel încep să apară şi rezultatele.

* Îţi pare rău că nu v-aţi calificat la Europenele din Suedia?

– E normal să fie aşa mai ales pentru că am văzut cum Serbia a ieşit încă din primul tur. Dar nu mai putem să facem nimic. Aşa a fost să fie. Noi nu am rezistat psihic şi fizic, nu am reuşit calificarea şi asta e. Sper să avem parte de o calificare la Mondialele din 2007, urmată apoi de o prezenţă la Olimpiada de la Beijing în 2008.

* Chiar dacă e o întrebare cam târzie, spune-ne cum a fost la Mondialele din Rusia, când aţi simţit că se poate, când aţi crezut că e posibil să realizaţi o performanţă atât de mare: ajungerea în finală?

– Cum să fie? Totul a mers bine, ne-am mobilizat, iar rezultatele au venit de la sine. După fiecare victorie, am simţit mereu că se poate mai mult. Şi am mers din ce în ce mai bine. Am fost unite, am fost o echipă, nu-i ieşea uneia, îi ieşea alteia şi tot aşa. A fost un joc colectiv, au fost rezultate bune până la finală.

* Ce doreşti să-ţi aducă anul 2007 pe plan profesional?

– În primul rând sănătate. Şi să fiu eu din nou cum am fost. Acum am suferit o operaţie, sunt în plină perioadă de refacere. Nu ştiu când voi reintra, deocamdată fac doar câte o alergare uşoară, mă antrenez în sala de forţă, dar nu sunt refăcută complet.

* Oltchim-ul şi-a propus în acest an să ajungă până în finala Cupei Cupelor. E un obiectiv realizabil?

– E normal să-ţi propui să ajungi cât mai sus, să-ţi propui obiectivul cel mai mare, pe care apoi să speri să-l realizezi. La toate echipele mari se întâmplă aşa. De fiecare dată grupările la care-am jucat şi-au propus să ajungă campioane.

* Ştim că unul dintre avantajele faptului că te-ai întors în ţară e acela de a fi mai aproape de iubitul tău, Bogdan Voina.

– Nu ştiu dacă e unul dintre avantaje. Şi el are tot două antrenamente pe zi, ca şi mine. Iar meciurile sunt cam la fel, el în deplasare, eu în deplasare. Sincer să fiu, mai mult l-am văzut cât am fost la Aalborg.

Viaţă zbuciumată

Considerată una dintre cele mai frumoase handbaliste, Narcisa Lecuşanu a trăit o viaţă zbuciumată. Moldoveanca a fost crescută de părinţii săi, amândoi surdo-muţi, alături de cei doi fraţi şi sora sa, având o copilărie fericită în ciuda diazibilităţii celor dragi. Încă de mică a învăţat limbajul surdo-muţilor, prin intermediul căruia comunică cu părinţii, cu ajutorul internetului cu yahoo messenger cu webcam. Băcăuanca îşi ajută şi acum financiar părinţii. Graţie tehnicităţii ei, Lecuşanu poate evolua oriunde la linia de nouă metri.

Nicolae CIUCESCU