„Daca nu semnam înainte de dubla cu Serbia, nu mai veneam la Vâlcea!”

Gheorghe Tadici dezvăluie:

„Dacă nu semnam înainte de dubla cu Serbia, nu mai veneam la Vâlcea!”

Preşedintele clubului Oltchim, Ioan Gavrilescu, spunea în urmă cu ceva timp că nu ar fi crezut niciodată că va apela la serviciile lui Gheorghe Tadici, având în vedere relaţiile tensionate existente între cele două echipe de-a lungul anilor. Şi totuşi, performanţa obţinută în Rusia de naţionala României, coroborată cu dorinţa managerului Constantin Roibu de a reclădi la Rm. Vâlcea o echipă de valoare europeană, care să câştige Liga Campionilor în 2-3 ani, a schimbat radical situaţia. Gavrilescu a trecut peste toate orgoliile şi l-a adus la Oltchim pe cel mai titrat antrenor al momentului. Înainte de debutul noului sezon, Gheorghe Tadici ne-a dezvăluit mai multe amănunte din culisele venirii sale la Vâlcea şi despre planurile de viitor.

* Sunteţi de aproape patru luni antrenor principal la Oltchim. Totuşi, negocierile cu clubul vâlcean s-au purtat de mai mult timp, de anul trecut. De ce aţi acceptat abia în această vară să veniţi la Vâlcea?

– Discuţiile în legătură cu venirea mea la Vâlcea au avut loc într-adevăr de aproximativ un an şi jumătate. A fost o idee, de a veni anul trecut, care-a căzut după calificările naţionalei din anumite considerente. Dar principalul motiv a fost legat de o problemă familială a mea. Am doi copii şi am considerat că aceştia au nevoie de sprijinul meu. Între timp, pe parcursul anului am reuşit să-i lămuresc, iar ei au înţeles că ideea de performanţă sportivă, pe care de fapt au priceput-o încă de la o vârstă fragedă, mă preocupă în special.

* Aţi părăsit o grupare unde aţi stat mai mult de trei decenii şi alături de care aţi cunoscut gloria. V-a fost greu să vă obişnuiţi cu ideea că plecaţi de la Zalău?

– Am venit la Vâlcea cu inima strânsă. În primul rând pentru că am părăsit o echipă unde eu am stat 32 de ani. Probabil că sunt unul dintre cei mai longevivi antrenori la acelaşi club. N-am avut niciodată o preocupare, aşa cum s-ar crede, de mercenariat, m-a interesat în primul rând performanţa şi pregătirea. Sigur că toată lumea îşi doreşte să iasă totul foarte bine de fiecare dată, dar nu întotdeauna se şi întâmplă astfel. La fel ca-n viaţă, ca în orice domeniu, şi-n ceea ce mă priveşte, am mai avut şi sincope, dar aş îndrăzni să spun că reuşitele şi performanţele au fost mai multe. Nu vreau să le enumăr, pentru că nu asta este ceea ce vreau eu să scot în evidenţă, dar e adevărat că am mai avut şi eşecuri.

* Probabil că unul dintre eşecuri de care vorbiţi a avut loc la „dubla” cu Serbia-Muntenegru?

– Într-adevăr, ultimul eşec al meu a fost legat de echipa naţională, de această necalificare cu Serbia-Muntenegru, o formaţie foarte valoroasă, cu o linie de 9 metri, despre care eu zic că doar Rusia mai are aşa ceva. Probabil că orice altă echipă care-ar fi fost în locul Serbiei ne-ar fi dat prilejul să mergem la aceste Europene din Suedia, de la sfârşitul anului. Dar totodată nu făceam decât să amânăm o situaţie de fapt care începuse să se instaleze în handbal, o stare de suficienţă, o stare de auto-mulţumire şi bineînţeles că şi din punct de vedere al mentalităţii am fost deficitari şi toţi deopotrivă n-am ştiut să gestionăm rezultatele de la Mondialul din Rusia.

* Odată cu venirea la Oltchim, aţi lăsat în urmă şi celebra rivalitate dintre Vâlcea şi Zalău.

– Faptul că am venit la Vâlcea cu inima strânsă se datorează şi unui alt aspect. Echipa pe care-am pregătit-o 32 de ani pot să spun, cu mâna pe inimă, că este 100 la sută, poate chiar 200 la sută creaţia mea. Probabil că ar fi dispărut dacă plecam mai devreme. Pentru că puţină lume ştie, au mai existat tentative chiar din partea clubului Oltchim, cu ani în urmă, chiar şi înainte de revoluţia din 1989, pentru a veni aici la Vâlcea. A fost bine că atâta timp am ţinut ridicat steagul performanţei, iar Zalăul, împreună cu Vâlcea, ani de zile au dat sarea şi piperul campionatului. Dacă ar fi fost vreo 5-6 echipe care să concureze la fel ca noi, probabil că şi nivelul handbalului din ţară ar fi fost mai ridicat.

* A mai existat vreun motiv special, în afară de cele de performanţă, pentru care aţi acceptat să veniţi la Vâlcea?

– Probabil că dacă nu aş fi semnat contractul înainte de jocurile de calificare cu Serbia-Muntenegru şi nu aş fi ţinut foarte mult la domnul sponsor al echipei Oltchim, Constantin Roibu, care-a insistat şi căruia i-am promis ferm că mă voi ţine de cuvânt în această vară, indiferent ce se întâmplă, cred că nu mai veneam nici anul acesta. În momentul în care am ratat calificarea cu naţionala, aşa am gândit!

* Prin venirea dvs. la Oltchim şi a atâtor jucătoare care-au luat medaliile de argint la Mondialele din Rusia naţionala s-a cam strâns la Vâlcea.

– Este şi al doilea motiv pentru care am venit aici, în afară de promisiunea făcută domnului Roibu:  ideea de continuitate la naţională. De a exista aşadar o continuitate a pregătirii, echipă de club – lotul naţional, întrucât rezultatele, inclusiv ultimul cu Serbia, s-a datorat faptului că noi am avut la dispoziţie foarte puţin timp de pregătire. În plus, jucătoarele au venit cu probleme medicale, altele n-au mai venit deloc din această cauză, şi fără doar şi poate, unele au fost şi nepregătite. După cum aţi văzut am avut putere să conducem doar 44 de minute, am dominat cât ne-au ţinut rezervele fizice, după care am căzut, am clacat! Deci a fost vorba şi de ideea de continuitate la naţională, acesta e un lucru care mie mi s-a părut foarte important!

* După ce aţi plecat de la Zalău echipa de acolo s-a schimbat foarte mult.

– Din fericire, spre deosebire de perioada cât eram eu antrenor acolo, la Zalău există acum o stabilitate financiare la nivelul clubului. Cele patru jucătoare care-au părăsit echipa în această vară şi au venit împreună cu mine la Vâlcea au fost deosebit de importante pentru club. 

* De la numirea ca antrenor la Vâlcea, v-aţi mai întâlnit sau aţi mai discutat cu sponsorul principal al acestei echipe, Constantin Roibu?

– Da, sigur că am mai discutat. Am vorbit în principal şi am pus la punct strategia clubului pentru acest sezon. Domnul Roibu este o persoană foarte ocupată, are în mână soarta a mii de oameni din acest oraş, care sunt angajaţi la Oltchim, lucrează până seara târziu, dar totuşi şi-a făcut uneori timp pentru a se interesa de echipă. Din câte am văzut, până acum, este deosebit de satisfăcut de felul cum merg lucrurile.

* Sunteţi mulţumit de primirea pe care v-a făcut-o publicul vâlcean?

– Spre surpriza mea plăcută, publicul vâlcean m-a primit cu aplauze. Sigur că şi oamenii din tribune au înţeles că am venit aici pentru a face performanţă, iar ei, ca susţinătorii ai Oltchim-ului, nu puteau rămâne nepăsători.

* La Memorialul „Constantin Stănculescu” vicecampioanele mondiale au primit o replică dârză din partea jucătoarelor de anul trecut ale Oltchim-ului, care au mai puţină experienţă.

– Trebuie să se înţeleagă odată pentru totdeauna că la acel memorial Oltchim-ul nu a folosit o echipă de rezerve şi o alta de titulare. Au fost jucătoare care-au jucat într-o zi pentru Oltchim „A”, în altă zi pentru Oltchim „B”. S-a întâmplat ca în finală unele să fie în roşu, iar altele în albastru. Cele în albastru s-au dovedit a fi mai ambiţioase şi au câştigat.

* S-a vehiculat că veţi renunţa din septembrie la unele jucătoare. Ne puteţi oferi mai multe detalii în acest sens?

– Deocamdată, cel puţin în luna septembrie, nu renunţăm la nimeni. Toate cele 22 de jucătoare din lot vor rămâne aici. Ele sunt plătite oricum de Oltchim în această lună, aşa că le vom mai păstra o perioadă de timp.

* Au ajuns elevele dvs. la acea capacitate fizică şi tehnico-tactică maximă pe care v-aţi dorit-o sau aţi pregătit lucrurile în aşa fel încât vârful de formă să fie la meciul cu Rulmentul Braşov?

– Echipa a ajuns deocamdată la un potenţial de 80-90 la sută din ceea ce ne-am propus noi. Urmează să punem la punct şi ultimele detalii tehnico-tactice pentru ca la meciul cu Rulmentul să evoluăm într-adevăr la capacitate maximă.

* Ce ne puteţi spune de meciurile din Cupa Cupelor cu belgiencele de la Antwerpen?

– Că nu are rost să ne facem probleme în această privinţă. Nu e cazul să spunem că trebuie să fim foarte atenţi sau mai ştiu eu ce. Echipa pe care-o vom întâlni în primul tur al Cupei Cupelor nu face parte dintre cele valoroase ale Europei. Greul abia apoi va începe, din fazele superioare, atunci când vor intra în cursă echipele mai puternice.

Nicolae CIUCESCU