Dorul de fotbal
Au venit acasă. De fapt au revenit acolo unde e casa lor. Acolo unde de ceva vreme a fost casa lor. Cu alte gânduri, cu alte planuri şi cu alte sentimente. Fotbaliştii echipei care se vrea a fi echipa fanion a Vâlcii, CS Municipal, au revenit în Zăvoi după zece zile de cantonament la Herculane. Totodată, fără să arate că are emoţii, bucureşteanul Costel Pană s-a prezentat în faţa publicului vâlcean pentru prima dată. De fapt, ex-dinamovistul şi-a pus în scenă, în faţa celor cărora li se adresează, ideea sa de spectacol care se numeşte fotbal.
În respect pe Florin Verigeanu. Am vorbit mult timp cu acesta despre multe. Despre stadion, despre baza asta sportivă care rivalizează acum, din punct de vedere al dotărilor, cu multe astfel de baze sportive ale echipelor din prima divizie. Am vorbit şi despre viitorul echipei, unul care se vrea neatins de „cutremurul” de la nivelul conducerii Primăriei. Se vede că „Verigă” e trup şi suflet alături de echipa asta. Se vede că nu vrea să fie de faţadă în Zăvoi şi că îşi doreşte, chiar, să facă treabă la echipa asta. Vrea să-i transmită, poate, chiar şi deocamdată sentimental, bunului său prieten, Mircia Gutău, că echipa asta nu moare.
Am avut şi am încredere în Florin Verigeanu. Cred că este unul, dacă nu cel mai important om din Zăvoi, care poate mişca în faţă acest tăvălug ce se numeşte CS Municipal. Ai ce vorbi cu Florin Verigeanu. Şi chiar simţi în vorbele sale că acestea nu sunt false. De altfel, eu am spus în dese rânduri, chiar şi când echipa o luase parcă inevitabil, în jos, că am simţit şi atunci că Florin Verigeanu era poate cel mai afectat om din stafful grupării vâlcene după acele eşecuri consecutive.
Nu ştiu ce să spun despre Costel Pană. Acesta are timp, cu siguranţă, să-şi arate valoarea. A fost meciul cu FC Argeş. Nu pot spune că a fost şi unul concludent. Am văzut, desigur, acel model de joc despre care bucureşteanul spunea că-l va folosi cu predilecţie, adică acel clasic 4-4-2. cu precizarea că avem ceva lacune la capitolul cel de-al doilea atacant. Aici se poate vorbi de un mijlocaş ofensiv care ar putea să-l susţină în atac pe Ciortan, cel de la care se aşteaptă, se pare, cele mai multe goluri la CSM. Iar cel ce ar putea să-l ajute pe drăgăşenean în atac ar putea fi un alt bucureştean, Budeanu, ajuns în Zăvoi alături de prietena sa, baschetbalistă ce va juca cel puţin un sezon pentru gruparea preşedintelui Dorin Vlad, CET Govora.
Mi-e dor de Zăvoiul cel care freamătă la fiecare atac al vâlcenilor. Mi-e dor de aplauze chiar şi atunci când oaspeţii se dovedesc a fi mai bun, pentru că şi în sport nu poţi fi totdeauna cel mai bun. Mi-e dor de dumneavoastră, publicul acesta care vrea spectacol, care vrea performanţă, care vrea, cu siguranţă, rezultate. Mi-e dor ca Vâlcea fotbalistică se revină pe primele pagini ale publicaţiilor centrale de sport. Şi mi-e dor, de ce nu, de o echipă care să joace şi cu sufletul pentru Vâlcea. Poate sunt patetic, poate acum pragmatismul domină această industrie care e de multă vreme fotbalul, dar nu vreau să mai văd în Zăvoi nişte mercenari ieşiţi adesea cu sau fără voia lor, la iarbă verde. Cam aşa a fost în finalul campionatului trecut.
Deocamdată, succes Costel Pană!…
