Primul pas spre… umilinta
România – Serbia-Muntenegru 21-25
* după eşecul dureros din Capitală, şansele de calificare ale „tricolorelor” aproape că nu mai există
Privit cu mare încredere, barajul de calificare pentru turneul final al Campionatului European din Suedia, a însemnat revenirea cu picioarele pe pământ după senzaţionala prezenţă la Mondialele din Rusia. După înfrângerea nefericită cu Serbia-Muntenegru, suferită chiar pe teren propriu, româncele sunt foarte aproape acum de a spune adio Europenelor din Suedia!
Începutul meciului a fost cât se poate de favorabil pentru noi. După cinci minute de echilibru, cât timp s-a mers de la egal la egal (2-2), româncele au înscris de patru ori consecutiv şi s-a detaşat până la 6-2. Opt au fost minutele noastre de glorie în prima repriză, pentru a ne detaşa până la patru goluri avantaj. Apoi, brusc, fetele noastre au oprit motoarele, sau poate n-au mai putut. Aşa că sârboaicele au revenit în joc, au profitat de două lovituri de la 7 metri ratate de Gaztel şi Ardean, iar în minutul 26, tabela de marcaj indica un avantaj minim de partea noastră (10-9). Totuşi, la pauză, România a intrat cu două goluri în plus faţă de adversara lor (12-10), semn că nimic nu prevestea ceea ce avea să se întâmple după pauză.
Elevele lui Tadici şi Muşi au avut şi-n debutul reprizei secunde o evoluţie cât de cât bună, au condus permanent pe tabela de marcaj, iar prin minutul 45 s-au desprins încă o dată la patru goluri (19-15). A urmat nenorocirea. Valeria Motogna-Beşe şi portarul Luminiţa Huţupan-Dinu au fost eliminate, prilej numai bun pentru oaspete de a mai reduce din handicap. Iar din acel fatidic minut 48 şi până la final, România nu a mai înscris decât de două ori, însă în schimb a primit zece goluri care-au înclinat net balanţa în favoarea sârboaicelor. Am încasat mai întâi şase goluri consecutiv, iar scorul a devenit favorabil oaspetelor (19-21), spre deliciul Anjei Andersen, care nu-şi mai încăpea în pepeni de fericire pe marginea terenului. Dacă s-ar fi trezit măcar în final şi ar fi limitat proporţiile dezastrului, astăzi se mai putea vorbi cât de cât de şanse de calificare. Un eşec la 1-2 goluri mai ne dădea speranţe, dar de la minus 4 goluri, e chiar imposibil să mai revii, mai ales când joci în deplasare.
Au înscris pentru România: Valentina Elisei-Ardean (10 goluri), Steluţa Luca (5), Roxana Gatzel (2), Cristina Vărzaru (1), Ionela Gâlcă (1), Luminiţa Huţupan-Dinu (1) şi Ramona Maier-Farcău (1).
Cu două flori nu se face primăvară!
Valentina Elisei-Ardean şi Steluţa Luca, jucătoare care au evoluat pentru Oltchim în finalul de sezon al Ligii Naţionale, s-au dovedit a fi singurele handbaliste române care-au fost în meci! Un plus se poate acorda şi pivotului Ionela Gâlcă, în special pentru ce a făcut în prima repriză, când a scos patru aruncări de la 7 metri, dar celelalte, au arătat cam puţin pentru valoarea lor! Evoluţia câtorva jucătoare din echipa română nu s-a ridicat deloc la nivelul aşteptărilor, iar la acest capitol credem că trebuie amintite numele „danezelor” Cristina Vărzaru şi Narcisa Lecuşanu (extrem de obosite după parcursul foarte lungă în cupele europene cu echipele lor de club).
În altă ordine de idei, trebuie spus că în formula de bază trimisă de Tadici pe teren şi-au făcut loc nu mai puţin decât şase jucătoare care vor evolua în sezonul viitor la Oltchim (Huţupan, Elisei, Luca, Lecuşanu, Gatzel, Gâlcă) şi o a şaptea care-a trecut cândva pe la Vâlcea (Vărzaru). Poate tocmai de aceea, pe noi, vâlcenii, ne doare acest eşec, cu atât mai mult cu cât în joc e onoarea lui Tadici şi mai ales a câtorva jucătoare care vor îmbrăca din vară tricoul echipei Oltchim.
Vâlcenii, alături de echipa naţională
Graţie eforturilor depuse de oficialii clubului Oltchim, un grup masiv de suporteri vâlceni a făcut deplasarea în Capitală, pentru a susţine echipa naţională a României în dificila confruntare cu Serbia-Muntenegru. La faţa locului, galeria Vâlcii s-a înfrăţit cu cea a Zalăului şi a fost alături de românce până la final. Însă nici suporterii nu s-au putut opune în ultimele minute, când pe teren nu a mai existat decât o singură echipă: cea condusă de Anja Andersen.
Anja Andersen: „România are valori, dar nu şi echipă!”
În acelaşi ton cu mai vechile sale declaraţii acuzatoare la adresa lui Tadici, antrenoarea echipei sârbe, Anja Andersen, avea să declare la finele întâlnirii din Capitală: „România are valori, dar nu şi echipă!”, apoi a adăugat: „Nu trebuie să ne considerăm calificaţi, deşi am luat o opţiune importantă. Echipa României rămâne o formaţie puternică, cu multe valori individuale, însă doar atât. Am venit să învingem, acesta este mereu obiectivul meu. Sunt fericită pentru ce au arătat jucătoarele mele. În retur, va fi un meci la fel de dificil. Am făcut un prim pas pentru calificare, dar nu va fi uşor”.
Huţupan, al nouălea gol pentru România
Începutul fulminant de partidă a adus-o şi pe Luminiţa Huţupan-Dinu în prim-plan. Pe lângă paradele pe care le-a făcut, portarul român a înscris chiar un gol din poartă în poartă în minutul 7, al nouălea al său pentru prima reprezentativă a ţării noastre.
Tabela buclucaşă
Cei 5.000 de spectatori prezenţi în sală au fost complet derutaţi în finalul partidei, atunci când tabela de marcaj nu a mai funcţionat câteva minute. Astfel, s-a ajuns ca scorul să rămână mult timp un mister, iar cele două handbaliste române eliminate în acele momente să stea mai mult decât era nevoie pe banca de rezerve. Tadici a cerut disperat revenirea Luminiţei Huţupan-Dinu între buturi, ţinută cu 20-30 secunde în plus pe tuşă din cauza problemelor tehnice apărute la tabela de marcaj.
Tadici şi-a asumat eşecul
Selecţionerul echipei naţionale, Gheorghe Tadici şi-a asumat la finalul meciului toată vina pentru înfrângerea cu Serbia-Muntenegru, care spulberă şansele noastre de a merge la Europenele din Suedia: „Îmi asum responsabilitatea pentru rezultat. Vina nu trebuie aruncată pe o jucătoare sau alta, porneşte de pe bancă şi se extinde până la ultima handbalistă care a intrat pe teren. Îmi pare extrem de rău că, odată cu această înfrângere, am stricat imaginea handbalului feminin românesc. Nici în visele mele cele mai urâte nu mă gândeam că o să pierdem acasă. Va fi greu în retur, dar în opinia mea, nu trebuie să facem o tragedie din ratarea calificării. Cred că România poate reveni în top peste un an la CM 2007, acolo unde se obţine calificarea la JO 2008”.
„Echipa a jucat sub posibilităţi, chiar dacă am avut o primă repriză în care am jucat tactic foarte bine. Apoi, din păcate, în loc să ne desprindem, cum speram, s-a petrecut fenomenul invers. Oboseala şi presiunea ne-au făcut să greşim tot mai mult. Mingi irosite inexplicabil, aruncări de unu la unu ratate, carenţe în apărare, mai ales în zona centrală, pe care pusesem accent în pregătire. Este inexplicabil cum de la 19-15 am ajuns la 21-25, pe fondul unor greşeli inexplicabile. Serbia a fost mai bună decât noi. E o echipă de supervalori, cu o linie de 9 metri mai tare decât a noastră. În retur, orice e posibil, ne vom duce acolo să luptăm, nu să ne predăm”, a încheiat Tadici, încă optimist că România poate face miracole în deplasare.
Şanse mici de calificare
Echipa naţională a României nu a ratat niciodată prezenţa la un turneu final al Campionatelor Europene sau Mondiale, iar asta spune multe despre tragedia care va cuprinde handbalul feminin din ţara noastră după returul de la finele acestei săptămâni, dacă deznodământul ne va fi defavorabil. Asta dacă nu cumva româncele îşi vor aduce aminte în al doisprezecelea ceas că sunt totuşi vicecampioanele mondiale şi vor întoarce soarta calificării. Deocamdată, lumea mai speră, dar e greu de crezut că o mare jucătoare precum este Anja Andersen nu le va mobiliza la maxim pe elevele sale pentru meciul retur. Ca să nu mai vorbim şi de aportul publicului, deloc de neglijat într-un meci la nivelul reprezentativelor.
Partida retur dintre Serbia-Muntenegru şi România se va disputa sâmbătă, 3 iunie, la Kragujevac. Pentru a mai spera la calificare, România trebuie să câştige la o diferenţă de cel puţin cinci goluri sau doar patru, însă în acest ultim caz cu condiţia să înscrie mai mult de 25 de goluri, câte au dat sârboaicele în deplasarea de la Bucureşti. Va fi însă enorm de greu pentru că fetele lui Tadici şi Muşi trebuie să ia în calcul şi posibilitatea ca la Kragujevac să reintre golgeterul plavelor, Maja Savici, alături de o altă jucătoare de bază care a absentat în tur, Ana Batinici. Cele două vedete de la Slagelse nu au putut să evolueze în România, fiind accidentate.
Unde s-a greşit?
Poate aici trebuie acuzat în primul rând optimismul exagerat cu care fetele noastre au abordat meciul, deşi nu aveau în faţă în nici un caz o echipă gen „ciuca bătăilor”, pe care s-a zdrobeşti după bunul plac. „Batem lejer la câteva goluri diferenţă”, îi auzeam pe oficialii „tricolorelor”, dar aceste declaraţii era clar că sunt mincinoase. Sârboaicele joacă de ani buni la cel mai înalt nivel în campionatele din Europa, câteva prin Danemarca, aşa că acest lucru trebuia să ne dea măcar puţin de gândit. Faptul că nu au fost prezente la Mondialele din Rusia de anul trecut s-a datorat exclusiv unei gafe a federaţiei, care-a întors spatele celor mai valoroase jucătoare înaintea barajului de calificare din vara lui 2005. Acum, cu exploziva Anja Andersen pe banca tehnică, selecţionata din ţara vecină ne-a dat o lecţie de neuitat şi ne-a făcut să ne aducem aminte de regula nescrisă a sportului: niciodată să nu-ţi desconsideri adversarul!
La Vâlcea, ar fi fost cu adevărat vacarm!
Decizia federaţiei ca meciul de calificare cu Serbia-Muntenegru să se joace în Bucureşti credem că nu a fost deloc inspirată. Deşi au fost vreo 5000 de oameni în sală, ce s-au manifestat cu bucurie la fiecare reuşită a favoritelor, în Polivalenta din Capitală a lipsit vacarmul, specific doar în puţine oraşe din ţară, acelea unde handbalul de regulă se mănâncă pe pâine. Fără teama de a greşi susţinem că Rm. Vâlcea ar fi putut să le aducă româncelor acel plus de vitalitate, acea agresivitate în exprimare.
Cât se poate de precis, chiar Tadici exemplifica recent atmosfera de odinioară din Sala „Traian”, care s-ar fi putut repeta la meciul cu sârboaicele: „Am jucat la Vâlcea cu sala arhiplină şi-mi aduc mereu aminte cum trepida podeaua sub picioare şi numai această manifestare vulcanică a publicului le bloca pe adversare şi purta echipa spre victorie”, mărturisea selecţionerul la conferinţa de presă în care-a fost învestit ca principal la Oltchim.
Oraşul nostru avea în acest sens şi antecedente destul de favorabile, din 2004, când naţionala masculină a ţării noastre a jucat în Sala „Traian” un meci de calificare cu Norvegia, cu peste 3000 de suporteri înfocaţi în tribune („nici nu aveai loc să arunci un ac în masa aceea de oameni!”, cum bine spunea cineva), care le-au făcut tot meciul un calvar adversarilor, iar România s-a impus atunci într-un final incandescent.
Româncele, cu gândul la revanşă
Eşecul cu Serbia-Muntenegru, venit la o jumătate de an după performanţa de la Mondialele din Rusia a lăsat un gust amar tuturor românilor. La finalul meciului din Capitală, toate jucătoarele au promis că vor drege busuiocul în deplasare, însă e puţin probabil că acest lucru se va întâmpla, că Anja Andersen îşi va trăda interesul. Totuşi, româncele trebuie să rămâne conectate în continuare la atmosfera meciului. Edificatoare în acest sens a fost şi declaraţia Simonei Gogârlă, marea absentă a „dublei” de calificare: „Dacă nu credem în calificare, să nu ne mai urcăm în avion! Noi sîntem vicecampioane mondiale, nu ele. Am remarcat bucuria sârboaicelor la fiecare acţiune reuşită, în timp ce la noi era puţină crispare. Cred că în Serbia va fi însă altceva. Mergem acolo să câştigăm, noi suntem vicecampioane mondiale şi trebuie să demonstrăm lucrul acesta. Cred că ar fi o dramă dacă nu ne vom califica la Europene, după ce am făcut un Campionat Mondial atât de bun”.
