Fotbal cu iz de turca…
Ceea ce a fost sâmbătă în Zăvoi poate fi considerat fără probleme drept un coşmar. Un coşmar în care ne-au aruncat cu o nesimţire crasă jucătorii de la CSM. Am spus-o în dese rânduri că prin modul în care s-au comportat în teren, unii municipali au dat cu piciorul, dărâmând cu nonşalanţă un mit pe care, mare parte, tot ei l-au construit. În tur, după tot atâtea meciuri, jubilam. Chiar nu înţelegeam ce se întâmplă cu gruparea vâlceană care spulbera totul. Un munte de echipă ce începuse să scoată colţii cu un tupeu fantastic. Victorii la Mioveni, dar mai ales la Ploieşti, toate culminând cu revenirea publicului în Zăvoi la meciul cu Craiova. Ceea ce a fost sâmbătă în Zăvoi poate fi considerat fără probleme drept un coşmar. Un coşmar în care ne-au aruncat cu o nesimţire crasă jucătorii de la CSM. Am spus-o în dese rânduri că prin modul în care s-au comportat în teren, unii municipali au dat cu piciorul, dărâmând cu nonşalanţă un mit pe care, mare parte, tot ei l-au construit. În tur, după tot atâtea meciuri, jubilam. Chiar nu înţelegeam ce se întâmplă cu gruparea vâlceană care spulbera totul. Un munte de echipă ce începuse să scoată colţii cu un tupeu fantastic. Victorii la Mioveni, dar mai ales la Ploieşti, toate culminând cu revenirea publicului în Zăvoi la meciul cu Craiova.
10.000 de oameni au ales atunci să ia drumul Zăvoiului. Era ceea ce se dorea a fi o revoluţie a fotbalului vâlcean. Oamenii începuseră să creadă în echipă, în jucători. Presa începuse să le ridice statui. Se vorbea la superlativ, în mare parte pe bună dreptate.
Se pare, însă, că a fost doar un foc de paie. Bine zicea antrenorul Furnică: echipa acum în tur e ca Meşterul Manole. Adică ce construieşte ziua, dărâmă noaptea. „Municipalii” pun o cărămidă la temelia fotbalului vâlcean, dar o a doua zi dau jos, tot de acolo, două cărămizi. Asta ca să fie treaba, treabă!
Nu i-am înţeles, deşi am avertizat că va veni şi reversul medaliei. Nu se putea, era clar, să meargă totul ceas. Era de aşteptat ca echipa să mai şchiopăteze, şi nu era un capăt de ţară din asta. Ceea ce fac acum „municipalii” a trecut de mult limita bunului simţ, limita respectului faţă de public şi mai ales faţă de omul care i-a adus şi le-a dat o şansă de afirmare: primarul Mircia Gutău. Omul acesta nu merita nici pe departe o palmă tocmai din partea celor în care a crezut. Spun că a crezut pentru că eu consider acum că nici Mircia Gutău nu mai crede în ei.
Datorită lor, Vâlcea a revenit în prim-planul fotbalistic românesc. Datorită lor Vâlcea a reînceput să respire aer de fotbal făcut nu după ureche. În iarnă lângă echipă a venit Florin Verigeanu. Care i-a luat şi i-a dus în Grecia. O premieră, având în vedere faptul că din 1990 nici o echipă vâlceană n-a ieşit, în pregătire, afară. Şi băieţii s-au plimbat. Acum, probabil îmbătaţi de aerul tare din Grecia, băieţii noştri sunt parcă electrocutaţi. Unii au chiar tupeul de a se lua la harţă cu antrenorul. Pe care eu nu-l consider principalul vinovat pentru ceea ce se întâmplă acum în Zăvoi. În fond, nu joacă nici Furnică, nici Trandafir şi nici Verigeanu.
L-am văzut pe Florin Verigeanu dărâmat sâmbătă după eşecul ruşinos cu cei din Caracal. Omul acesta chiar suferă pentru echipă. Şi parcă ei, jucătorii, n-au dreptul să-şi bată joc în asemenea mod de cei care au crezut în ei. Parcă, domnii jucători, unii dintre ei ajunşi peste noapte vedete, ar mai trebui să mai şi joace. Fotbal, desigur, dacă se poate, că doar ceea ce încearcă să facă ei acum e un fel de ţurcă.
Spre ruşinea lor şi dezamăgirea celor ce credeau că au „în grădină” adevăraţi fotbalişti. Băieţi, voi când vreţi să mai jucaţi ceva?!…
Ionel GEREA
