Liga V

Nicolae Şerban a adus prima minge de fotbal la Buneşti

• delegatul echipei Viitorul din Liga a V-a povesteşte despre fotbalul practicat acum aproape o jumătate de secol

Nicolae Şerban este implicat din 1964 în dezvoltarea sportului cu balonul rotund în comuna primarului Viorel Radi. S-a ocupat timp de peste patru decenii de echipa de fotbal din Buneşti, iar acum ne povesteşte despre evoluţia mai puţin cunoscută prin care a trecut cel mai popular sport din lume, mai ales în mediul rural. Şerban a introdus primul balon în comună, pe vremea când – ca să facem o glumă – oamenii se încălţau cu fesul şi vânau şobolani cu arcul. Ca să fim mai expliciţi, acum aproape o jumătate de veac.

„Parcă aş fi adus ceva de pe altă planetă!”

„Foarte puţini cunosc cum se juca fotbal pe-atunci. Majoritatea cred că a existat mingea în forma actuală de când s-a inventat fotbalul. Dar nicidecum. Eu am adus prima minge în Buneşti. O minge cu buline, în culori alb şi negru. Îmi aduc aminte că i-am făcut cadou o maşină de lemne unui magazioner de la Chimia. El mi-a dat atunci plasă de porţi şi o minge de fotbal. Când m-am dus la Buneşti şi le-am arătat cum arată o minge adevărată, toată lumea se încăiera pe ea. Era o întreagă nebunie pe-atunci. Parcă aş fi adus ceva de pe altă planetă! Toţi o loveau în neştire, ca nişte copii mici, impresionaţi de modul cum se învârteşte. Pe-atunci, fiecare juca fotbal cu ce putea. Noi improvizam, folosind textile, pe care le îmbrăcam în cauciuc. Atunci a fost momentul în care m-am decis să mă ocup de dezvoltarea acestui sport, care nu era nicidecum la fel de popular ca la ora actuală. Cine bănuia atunci că fotbalul va ajunge cel mai popular sport din lume?”, îşi începe Şerban povestea.

Un punct cumpărat cu un pahar de coniac

„Primul meci pe care comuna noastră l-a susţinut în campionatul vâlcean, numit atunci campionat raional, în care jucau la vremea respectivă în jur de zece echipe, a fost cu o grupare de prin satul Stoiceni, din comuna Nicolae Bălcescu, dacă nu mă înşel. Era râsul-plânsul de pe lume cum se juca pe atunci. Loveam balonul în neştire, fără a avea vreo tactică anume. Toată lumea năvălea pe minge. Cam aşa se juca fotbal!”, a precizat Şerban, care ne-a dezvăluit apoi că blaturile erau şi atunci la modă: „Jucam la Brezoi şi aveam nevoie de un punct. Am vorbit cu arbitrul de centru şi i-am promis un pahar de coniac dacă ne ajută să facem meci egal. S-a terminat 1-1, însă coniacul nu i l-am dat nici până în ziua de azi!”, şi-a adus aminte delegatul echipei Viitorul Budeşti.

 „Astăzi, fotbaliştii parcă se bat ca nişte fetiţe!”

Nicu Şerban s-a referit apoi şi la violenţa din fotbal, care se simţea ca la ea acasă la vremea respectivă. „Jucătorii se băteau într-o veselie pe-atunci. Era un fotbal sălbatic, când se dădea la «gioale» mai des decât se lovea balonul. Îmi aduc aminte că, la un meci susţinut pe teren propriu, au început să se ia la bătaie cu pompele de la bicicletă. Era ca la răscoală. Apoi, la Comisia de Disciplină, membrii nu ştiau câte etape de suspendare să le dea, pentru că nu se mai confruntaseră cu asemenea probleme. Atunci nu se făceau pariuri ca acum, când fotbalul a devenit o afacere. Se spunea: „Bă, dai o ţuică dacă te bat?”. La asta se rezuma totul. Cam astea sunt începuturile fotbalului”, spune Şerban.
Întrebat dacă erau bătăi la fel de dese ca acum, delegatul echipei din Buneşti a exclamat: „Vai! Vai! Acum nu mai sunt bătăi ca atunci! În zilele noastre, parcă se bat mai degrabă nişte fetiţe, nu fotbalişti! Foarte rare sunt scenele în care se iau la harţă. Atunci, se supărau pe teren şi se băteau. Ăsta era singurul mod de a încheia o partidă. De exemplu, la Ocnele Mari nu erau meciuri, ci adevărate bătăi. Zburau pumnii într-o veselie!”, a încheiat Nicu Şerban.
Lucian CORNECI

Articole Similare

Lasă un răspuns

Back to top button