Problemele societăţii Oltchim nu au legătură cu latura sportivă

SCRISOAREA SĂPTĂMÂNII

Ori de câte ori am avut ocazia am apărat cauza Oltchim-ului, indiferent că a fost vorba de un subiect social sau sportiv. Şi încep cu lucruri ceva mai plăcute, care pentru mine au avut şi au o semnificaţie aparte. Antrenorul Ion Lazăr – „Mara” – de la Oltchim a spus un lucru mare, care m-a uns pe suflet: „La francezi, când este vorba de mişcarea sportivă, nici gând a se pune în discuţie că ar exista o criză economică mondială”. La noi însă, am observat că atunci când omul trebuie să traverseze poate o perioadă mai grea din punct de vedere financiar îşi varsă năduful pe sportivă. Este bine ştiut că zilele acestea, la Oltchim, au avut loc disponibilizări de personal.

Nu se ştie de ce la unii li s-a pus pata pe echipele de handbal şi de fotbal ale Oltchim-ului că ar fi cele din cauza cărora nu îşi primesc salariile integral. Toate aceste măgării şi prostii scoase din gura unor oameni ar trebui să fie susţinute după părerea lor de către toţi cei care au fost trimişi în şomaj, printre care mă număr şi eu.
Această perioadă grea prin care trece societatea Oltchim ar trebui să ne responsabilizeze pe toţi, să fim mai uniţi ca niciodată, să nu dăm curs unor zvonuri nefondate ale unor indivizi, pentru care o imagine a unei echipe de handbal este zero, dar nu înţeleg că poate să aducă nişte beneficii imense unei societăţi. Căci acesta este adevărul: toţi străinii care vin în societatea Oltchim întreabă de echipa de handbal. Toate aceste sportive ne-au adus un capital de imagine extraordinar şi nu numai. Directorul general al Oltchim-ului, domnul Constantin Roibu, a ţinut ca acest club să reprezinte cu adevărat ceva, nu numai pe plan intern, ci şi internaţional. Şi a reuşit!
Am văzut oameni plângând că au primit acele hârtii de şomaj şi în înţeleg. Sunt rate de plătit la bănci, copii de crescut, dar trebuie să avem mare încredere că societatea Oltchim va ieşi cât de curând din acest impas. Să nu ne lăsăm pradă zvoniştilor de meserie, care aruncă pisica într-un segment de activitate – cel sportiv (echipele de handbal şi fotbal), fără nici o legătură cu situaţia de la Oltchim.
Şi sportivii trec prin perioade grele, şi ei au făcut sacrificii ca să ne bucurăm împreună. Să luăm cazul Luminiţei Huţupan-Dinu, care datorită carierei sportive îndelungate şi-a neglijat chiar familia. Totuşi, să nu se înţeleagă că vreau să neglijăm durerea angajaţilor trimişi în şomaj, dar nici să amestecăm sportivii în aceste probleme nu se poate!

O masă rotundă, în… colţuri!

În urma întâlnirii care a avut loc la Sala Sporturilor Traian, la care au luat parte reprezentanţii presei sportive locale, conducerea Clubului Sportiv Municipal Rm. Vâlcea şi o parte din oamenii de sport din Vâlcea, am putut desprinde câteva concluzii interesante:
1. „Aşa cum le stă bine unor politicieni de seamă”, domnul Mircia Gutău, dar şi domnul Ion Câlea (mai ales acesta din urmă, care participă foarte des la sindrofiile care au loc în diferite sale, comune, dar mai puţin în oraşe, unde oamenilor le-a mai venit mintea la cap şi nu mai pot fi prostiţi atât de uşor) au considerat că nu trebuie să fie prezenţi la această discuţie deschisă cu oamenii de sport şi cu presa. Dacă domnul primar Gutău a fost întotdeauna receptiv la problemele sportului vâlcean şi sunt convins că în cazul dânsului s-a ivit o problemă mult mai importantă, nu ştiu de ce a absentat domnul Câlea?
2. Lipsa principalului contestatar al conducerii CSM-ului – domnul Vasile Grossu. Oare de ce? Chiar nu se putea ca dânsul să-i privească în ochi pe cei care sunt consideraţi responsabili de ratarea unor promovări de-a lungul timpului?
3. Aceeaşi coloană vertebrală – sănătoasă! – din partea domnului Mihai Persu, care a cerut demisia în bloc a conducerii Clubului Sportiv Municipal, datorită faptului că nu a existat şi nu există o strategie pe termen scurt-mediu a dezvoltării reale a fotbalului vâlcean. Până la urmă, dacă a văzut că în rândul invitaţilor există şi aplaudaci – „pupincurişti”! – omul s-a scuzat şi a părăsit sala. De remarcat este şi un alt lucru: Mihai Persu a fost singurul consilier local prezent la această întrunire.
4. Ieşirile „în decor” ale domnului Dumitru Cumpănaşu, cel perceput ca fiind „bufonul” asistenţei. Nea Mitică, oare când o să te maturizezi şi mata?
5. Concluzia conducerii clubului vâlcean a fost că talentele autohtone lipsesc cu desăvârşire, dar nimeni nu a avut curajul să întrebe de ce cei care şi-au făcut o carieră la alte cluburi. Au considerat că trebuie să dea şi un exemplu – bineînţeles negativ – şi să le închidă astfel gura tuturor: jucătorul Lungan – care cică nu a dat randamentul scontat (bietul om, probabil că atunci a sughiţat!).
6. O intervenţie de bun simţ a avut şi domnul Dumitru Dobre de la Drăgăşani. Acesta şi-a arătat disponibilitatea de a susţine un proiect de viitor – anume acela ca echipa CSM II să joace la Drăgăşani. În acest caz, participarea financiară ar urma să fie împărţită în mod egal, între cele două administraţii: din Râmnic şi din Drăgăşani.
Concluzia finală: rămâne cum am stabilit! Sau mai bine zis, am venit boi şi am plecat vaci!
P.S.: Prezenţa discretă a liderului de sindicat de la Oltchim, căruia, datorită problemelor sociale de pe platformă, numai de fotbal nu-i mai ardea! Domnul Mihai Diculoiu a mai tresărit când a auzit de interesul celor de la CSM cu privire la doi jucători: Vasile şi Stoica. Evident, răspunsul a fost: „Mai vedem!”.
Păi, deh, „trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul!”.
Dănuţ OMEAG