Posibile motive ale unei alte promovări ratate

Scrisoarea săptămânii

Am fost oarecum surprins să citesc, cu ceva timp în urmă, că domnul Alin Trandafir a avut o reacţie necontrolată la adresa presei. Cu nimic nu-mi voi schimba părerea despre acest om deoarece sunt convins că dânsul regretă ceea ce a spus şi bineînţeles că ziarul ARENA VÂLCEANĂ nu era pe lista domniei sale. Dânsul trebuie să înţeleagă însă că toţi cei care simpatizează această echipă, caută răspunsuri la nişte întrebări care pot fi dezbătute sub o formă sau alta şi de cei care, într-adevăr, nu fac parte din angajaţii clubului CSM.
O parte din aceste întrebări sună cam aşa:
1. De ce avem o echipă ca CSM II şi nu reuşim să promovăm juniori din propria pepinieră?
• Noi, cei care am dorit să aflăm răspunsul, am primit nişte argumente care par convingătoare la prima vedere.

Chiar antrenorii Cristi Bora şi Viorel Ciofâcă le-au atras atenţia juniorilor că nu au o atitudine de profesionişti când este vorba să fie luaţi în pregătire cu echipa mare. Cel mai bun exemplu? La un meci al juniorilor republicani A, domnul Ciofâcă a apelat la juniorul Goge, care fără mofturi, a rezolvat de unul singur meciul cu Minerul Motru, la final antrenorul având numai cuvinte de laudă la adresa sa, chiar având lacrimi pe obraji. Ce se desprinde din acest lucru? Mentalitatea! Juniorii vâlceni scapă din vedere acest lucru foarte important. Nu tratează orice antrenament, orice meci, cu seriozitate, fie că este vorba de CSM II, juniori-republicani sau echipa mare. Exemplu pozitiv, numai Goge!
2. De ce ne-am debarasat foarte uşor de unii juniori care fac furori la alte echipe: Rusescu, fraţii Costea, Deaconescu, portarul Bucuroiu, etc.?
• Pentru că nu plătim bine antrenorii de copii şi juniori şi aceştia de cele mai multe ori „dau din casă”, cum se spune. Sunt evaluaţi la adevărata cotă de aceşti antrenori, care îi recomandă la alte echipe. Se găsesc destui isteţi care le exploatează la maxim talentul, oferindu-le condiţii superioare clubului vâlcean (exemplu: Adrian Mititelu, Dan Petrescu, cei de la Liberty Salonta, care promovează tinerii cu mult curaj). Nu ştim nici măcar să ne vindem produsul finit pe bani grei, dar o fac alţii, cu succes.
3. Foarte mulţi contestă că de ani de zile încercăm să promovăm, dar suntem „vânduţi” de jucătorii veniţi din altă parte…
• Poate că acesta a fost singurul sezon când jucătorii au fost plătiţi bine, la zi (deci nu aveau nici un interes), când antrenorul a conştientizat că se doreşte promovarea, când suporterii au venit în număr mare la stadion şi cu toate acestea ne-am lovit de acest flagel numit CORUPŢIE. Unele echipe angrenate în această luptă a promovării au folosit metode nu tocmai ortodoxe, de aici şi ultimele rezultate surprinzătoare (când DNA-ul a început să acţioneze!).
4. Se poate pune în discuţie profesionalismul domnului Alin Trandafir care nu a gestionat cum trebuie lupta aceasta, cu celelalte contracandidate?
• Niciodată, un club care se hrăneşte din banii comunităţii, nu va face aranjamente! Mai sunt ceva cazuri, dar la noi sperietura a fost atât de mare cu cazul Gutău – Dicu, încât nimeni nu a avut curajul să-şi dea singur foc la valiză. Şi cum jocurile promovării au fost făcute în culise, să ne punem în pielea acestor oameni!
5. Ce a căutat acest Florin Verigeanu în fruntea clubului?
• Recunosc că pentru mine, personal, domnul Verigeanu este o enigmă. Atunci când a fost transferat copilul meu la Academia „Gheorghe Hagi” dădea impresia că nici nu cunoaşte că are un fotbalist în curtea clubului care cochetează cu loturile naţionale. Scuza dânsului: „Nu mă ocup de acest segment de activitate!”. Am rămas perplex!
6. Trebuie să accepţi şi criticile, atunci când nu-ţi atingi obiectivul (dacă a existat cu adevărat!?)…
• Da, trebuie să le accepţi, chiar cu riscul demisiei, deoarece aici este vorba de banii comunităţii. Când un sponsor bagă bani, poate să-i aducă la conducerea echipei verii, nepoţii, precum e cazul lui Gigi Becali. În cazul nostru însă, şi suporterii au un cuvânt de spus, dar fără a avea pretenţia că spun în totalitate adevărul.
Concluzia? Trebuie să înţelegem că echipa a fost făcută după buget. Ce au aruncat alţii, am luat noi. Jucătorii nu sunt de proastă calitate, dar nici atât de valoroşi încât să avem pretenţia că promovăm la pas. Nu avem nocturnă, nu avem sisteme de supraveghere a suporterilor, nu avem suficiente terenuri de antrenament, nu avem o tabelă electronică, nu avem o echipă de fotbal în adevăratul sens al cuvântului, care să reziste în Liga I.
Poate că, dacă va mai rămâne acest antrenor Alin Artimon la Vâlcea, dacă vom reuşi să aducem un sponsor serios, vom avea şanse în viitor. În rest, trăim din visele de odinioară, când echipa Chimia Rm. Vâlcea dispunea de jucători care într-adevăr aveau valoare: Carabageac, Teleşpan, Gîngu, Lepădatu, Cornel Nicolae, Catargiu, etc.
Ar fi bine ca şi alţii să-şi exprime un punct de vedere cu privire la soarta fotbalului vâlcean. De discuţii pe la colţuri ne-am cam săturat! Aşteptăm şi alte întrebări, dar şi alte răspunsuri de la cei îndreptăţiţi să o facă: persoanele din conducerea Clubului Sportiv Municipal.
Dănuţ OMEAG