„Dacă aş lua-o de la început, tot arbitru m-aş face, dar de fotbal!”

INTERVIU / Fie că a fost vorba de fotbal sau de handbal, judeţul Vâlcea a avut arbitri. Dacă din sportul rege au devenit cunoscuţi în toată ţara, dar şi peste hotare, nume precum Ion Crăciunescu sau Gheorghe Constantin, handbalul îl are pe Toma Pleşa. Actualul preşedinte al Asociaţiei Judeţene de Handbal Vâlcea este unul dintre cei mai renumiţi cavalerii ai fluierului, în cariera sa îndelungată fiind prezent la competiţii de anvergură pe plan internaţional, unde a oficiat multe meciuri tari. Aflat în pragul retragerii, Toma Pleşa face o trecere în revistă a perioadei cât a fost arbitru, dar ne vorbeşte şi despre activitatea pe care o depune ca preşedinte al AJH Vâlcea sau ca membru fondator al primului club privat de handbal din judeţul nostru.

* De unde vine pasiunea pentru handbal?
– Am jucat handbal de mic copil. Am început să practic acest sport la CSŞ Rm. Vâlcea, după care am activat la Metalul Rm. Vâlcea, echipă cu care – în anii ’80 – am mers la barajul pentru promovare în Divizia B. De altfel, de acel turneu este legată şi cariera mea de arbitru de handbal. Într-unul din meciurile jucate, am fost furaţi ca în codru, iar decizia mea a fost clară: vroiam să mă fac arbitru.

* Spuneţi-ne câteva cuvinte despre cariera de arbitru internaţional şi care sunt cele mai importante meciuri pe care le-aţi arbitrat?
– În 1995, am făcut cursul de arbitri internaţionali în Croaţia. Meciuri importante au fost multe, am arbitrat două semifinale foarte puternice de Liga Campionilor, Ciudad Real cu Celje, când spaniolii s-au impus la un gol, însă până la urmă Celje a câştigat finala. Apoi am oficiat meciul dintre Veszprem şi Portland San Antonio, când ungurii au obţinut victoria la două goluri. Am mai arbitrat în finala de anul trecut a Cupei EHF dintre HSG Nordhorn şi FCK Handbold Copenhaga. Am mai condus câteva meciuri tari la Campionatul Mondial din handbal feminin din Italia, desfăşurat în anul 2001, precum şi la Campionatul European al băieţilor din 2004, disputat în Slovenia. O experienţă frumoasă am trăit şi la finala „Cupei Tunisiei”, meciul fiind urmărit de nu mai puţin decât 12 mii de spectatori. Cu mulţi ani în urmă, am arbitrat de asemenea în Liga Campionilor din ţările arabe, la Dubai, şi în campionatul din Qatar.

* Dacă ar fi s-o luaţi de la început, tot arbitru v-aţi face?
– M-aş face tot arbitru, însă de fotbal, pentru că acolo e altfel. Un arbitru de fotbal e singurul care ia decizii, totul depinde în mare parte doar de el, nu e ca la handbal, unde partenerul are de asemenea un rol esenţial.

* Sunt arbitri vâlceni care credeţi că v-ar putea călca pe urme?
– Sunt mulţi arbitri tineri, care se descurcă foarte bine, iar eu consider că fiecare are şansa lui să ajungă cât mai departe. Aş putea chiar să vă spun numele câtorva dintre ei. Este vorba despre Mihai Pârvu, Alin Stamatoiu, Marian Pădeanu, Cătălin Câmpean, dar mai sunt şi alţii al căror nume nu-mi vine în minte acum. S-au făcut recent nişte cursuri de arbitraj, este posibil să apară şi câteva fete, care au şi jucat handbal. În principiu, calitatea arbitrajul creşte, dar avem nevoie de răbdare.

„Centrul Naţional Olimpic din Râmnic e pe locul 1 în ţară”

* Spuneţi-ne câte ceva despre felul cum se desfăşoară activitatea Asociaţiei Judeţene de Handbal Vâlcea?
 – AJH Vâlcea îşi desfăşoară activitatea la toate categoriile de vârstă, de la juniori, prin organizarea de turnee sau cupe, şi până la seniori, prin delegarea de arbitri la meciurile din Campionatele Naţionale de juniori. În toate aceste acţiuni, a fost mereu alături de noi şi Direcţia pentru Sport a Judeţului Vâlcea. Am avut întotdeauna sprijin din partea directorului DSJ Vâlcea, Adrian Comănescu, precum şi din partea inspectorului Bogdan Marinescu, care se ocupă cu problemele legate de handbal.

* Câte cluburi sunt afiliate în momentul de faţă la AJH Vâlcea şi care sunt acestea?
– În prezent sunt cinci cluburi afiliate la AJH Vâlcea. Este vorba despre CS Chimia, Grupul Şcolar Energetic, Clubul Sportiv Şcolar, HC Oltenia şi Olimpia Drăgăşani. Echipele Clubului Sportiv Chimia şi Grupului Şcolar Energetic participă în Campionatul Naţional de junioare I şi II, iar HC Oltenia la junioare III. Dintre echipele enumerate, cele mai bune performanţe până acum le-a avut Clubul Sportiv Chimia. Există şi o echipă de băieţi, la CSŞ Rm. Vâlcea, singura grupare de juniori din oraş. Consider că acest lucru este îmbucurător şi sper ca în interiorul echipei să apară cât mai multe talente ale handbalului masculin.

* Care dintre aceste echipe credeţi că poate să câştige anul acesta vreo medalie?
– Cred că cele mai mari şanse la medalii le au cele două echipe de junioare I şi II ale Clubului Sportiv Chimia, precum şi junioarele III de la HC Oltenia.

* În comparaţie cu anii precedenţi, când Oltchim-ul cucerea titlu după titlu în Campionatele Naţionale de junioare, cum vi se par rezultatele de acum ale echipelor de handbal juvenil din Vâlcea?
– În primul rând trebuie menţionat faptul că Oltchim-ul era un club puternic, cu o forţă financiară recunoscută. Vă daţi seama că echipele care activează acum la juniori nu au puterea financiară pe care o avea Oltchim-ul şi implicit nici rezultatele de odinioară.

* Credeţi că înfiinţarea Centrului Naţional Olimpic de Excelenţă la Rm. Vâlcea a fost un lucru benefic?
– Pentru fete, era normal să fie la Vâlcea, iar meritul cel mai mare pentru înfiinţarea Centrului aparţine Ministerului Învăţământului, Primăriei Râmnicului, clubului Oltchim, care a avut şi are un aport foarte mare în cadrul Centrului, precum şi Federaţiei Române de Handbal, care a venit cu ideea.

* Câte astfel de Centre Naţionale mai sunt în ţară?
– Acesta este singurul la nivel feminin. Pe viitor se preconizează să mai fie realizate nişte centre, dar nu olimpice, aşa că cel de la Rm. Vâlcea va rămâne cel mai puternic. Mai este unul de băieţi la Sighişoara, dar din punct de vedere al condiţiilor, tot Vâlcea rămâne pe locul 1.

„Sunt printre membrii fondatori ai primului club privat din Vâlcea”

* Sunteţi printre fondatorii HC Oltenia, primul club privat de handbal din Rm. Vâlcea. Ce ne puteţi spune despre activitatea acestuia?
– Mă număr printre cei care am fondat clubul. Am fost vreo 5 persoane la început, însă pe viitor este posibil să mărim numărul de membri sau să reevaluăm activitatea fiecăruia în cadrul clubului. Orice sponsor este binevenit, pentru că până acum noi am suportat cam toate cheltuielile. Am mai fost şi ajutaţi de Primăria Rm. Vâlcea, precum şi de Consiliul Judeţean. Vrem să mărim numărul de membri, pentru a ne fi mai uşor din punct de vedere financiar, iar fetele să aibă continuitate în activitatea lor. Cred că dacă vom scăpa de criza asta financiară peste câţiva ani s-ar putea ca HC Oltenia să aibă o echipă în Divizia A.

* Ce alte cluburi private mai există în ţară şi care dintre acestea au cele mai bune rezultate?
– Cele mai multe cluburi private sunt la Baia Mare, dar mai e unul şi la Braşov. Din punct de vedere al rezultatelor, cele obţinute de grupările din Baia Mare au fost cele mai bune din ţară.

* Care este menirea unui astfel de club privat?
– În primul rând menirea unui astfel de club este de aceea de a le da copiilor posibilitatea să practice un anumit sport, iar în al doilea rând se doreşte ca printre sportivii din cadrul clubului să fie descoperite mari talente. În mod normal, pentru un club privat care se respectă este obligatoriu să descopere talente, astfel încât pe viitor să îşi poată acoperi cheltuielile necesare pentru pregătirea celorlalţi sportivi.

* De când sunteţi membru în Consiliul de Administraţie al Federaţiei Române de Handbal şi cum aţi ajuns acolo?
– Funcţia pe care o ocup la Vâlcea, anume cea de preşedinte al Asociaţiei Judeţene de Handbal, mi-a permis să candidez şi să devin membru al Consiliului de Administraţie al FRH. În general, în activitatea pe care o depun la nivelul federaţiei, răspund de Asociaţiile Judeţene de Handbal din ţară.

„Handbalul vâlcean este respectat la nivelul federaţiei”

* Cum se vede handbalul vâlcean de la acel nivel?
– La nivelul FRH, handbalul feminin vâlcean este cel mai respectat. La Vâlcea este un club puternic, profesionist, cu un sponsor extrem de potent din punct de vedere financiar. Aici trebuie să recunoaştem cu toţii că în sport, dacă nu ai bani, este foarte greu să faci performanţă. Sper ca faima Oltchim-ului să fie şi mai mare anul acesta, inclusiv peste hotare. După părerea mea, echipa de handbal feminin are şanse mari de a se număra printre semifinalele Ligii Campionilor şi chiar de a juca finala, pe care personal, pentru binele handbalului românesc, sper să o şi câştige. Dacă ar fi să fac o comparaţie între echipa de acum şi cea din anii ’90, atunci când Oltchim-ul a încercat de asemenea să facă performanţă în Liga Campionilor, în opinia mea, trupa de astăzi este mai omogenă, mai valoroasă, jucătoarele au experienţă şi maturitate. Trebuie însă ca fetele să arate ce pot cu adevărat, pentru că valoare au. Totul depinde numai de ele.

* Cum vedeţi cooptarea handbalistelor străină la Oltchim? Vi se pare benefică?
– O echipă de club puternică, fără jucătoare de valoare, inclusiv din afara ţării, nu poate face performanţă. Depinde însă şi ce fel de jucătoare sunt aduse. Acestea trebuie să fie în primul rând foarte valoroase, iar eu cred că noile achiziţii ale Oltchim-ului fac o treabă destul de bună. Singurul inconvenient este legat de faptul că nu sunt încă integrate în echipă, comunicarea şi omogenizarea încă nu este la parametrii scontaţi, iar acest lucru ne poate cauza, mai ales acum în fazele superioare ale Ligii Campionilor.

* Ce s-ar întâmpla cu handbalul feminin românesc dacă Rulmentul Braşov s-ar destrăma? Credeţi că va scădea valoarea campionatului intern, dacă nu va mai există o echipă care să ţină piept Oltchim-ului?
– Într-adevăr, s-ar putea să scadă puţin interesul pentru câştigarea titlului, unde Oltchim-ul ar avea întâietate, dar celelalte meciuri se vor disputa pentru că vor fi echipe care vor merge în cupele europene, iar altele care vor retrograda. O asemenea situaţie nu ar exista însă doar în România. Uitaţi-vă la ţările din fosta Iugoslavie, adică la Croaţia, Slovenia, Macedonia sau Muntenegru, unde, de regulă, există o singură echipă care face legea în campionatul intern: Podravka Koprivnica, Krim Ljubljana, Kometal Skopje sau Buducnost Podgorica. Acestea au performanţe deosebite şi pe plan extern, în competiţiile inter-cluburi.

* Ce părere aveţi despre faptul că Radu Voinea este selecţionerul echipei naţionale şi antrenor în acelaşi timp la Oltchim Rm. Vâlcea, o situaţie identică celei din anii precedenţi, atunci când Gheorghe Tadici îndeplinea ambele funcţii?
– Având în vedere că echipa Oltchim este angrenată şi în cupele europene, consider că pentru banca tehnică, după demiterea croatului Ivica Rimanic, nu exista o altă soluţie mai bună. Cred că oficialii clubului vâlcean au procedat bine aducându-l pe Radu Voina, mai ales că o parte din fete îl cunoşteau de la naţională.
Ovidiu DULĂCIOIU