Duminică seara fotbalul de Liga I din România a deschis oficial sezonul 2010-2011 prin Supercupa României, competiţie în care ar trebui să se întâlnească cele două câştigătoare de trofee interne: cupa şi campionatul. Întrucât ambele trofee au fost câştigate de aceeaşi echipă, CFR Cluj-Napoca, preluându-se modelul vest-european, supercupa s-a desfăşurat între primele două clasate în campionat în precedentul sezon (acestea fiind de fapt ultimele două câştigătoare ale campionatului intern).
Decizia de a se desfăşura un singur meci pe terenul campioanei a fost şi bună şi rea. Bună pentru că a asigurat o prezenţă numeroasă la meci a publicului clujean avid de fotbal şi de performanţă, rea pentru că „junele” arbitru Avram a făcut tot ce a putut pentru a ajuta CFR-ul să egaleze după ce Unirea Urziceni preluase conducerea în prelungiri.
Privit ca o mare speranţă a arbitrajului romanesc, împins puternic de la spate de tatăl său (din nou) şeful CCA din România, pregătit să devină nr.1 în detrimentul lui Balaj şi Tudor, Marius Avram a arbitrat foarte slab „finala” de duminică seara. A interpretat în stil propriu regulamentul, l-a iertat pe Gabi Mureşan de un al doilea cartonaş galben, le-a făcut cadou clujenilor două-trei lovituri libere în preajma careului adversarilor în momentul în care tabela arăta 1-2 în prelungiri şi de aici marea supărare a oficialilor de la Urziceni.
Supărare îndreptăţită şi nu prea, întrucât aceştia pierd pentru a două oară trofeul la penalty-uri, de data aceasta şi mai lamentabil decât anul trecut: nici o lovitură de la 11 metri transformată din patru executate!
Iubitorul de fotbal intern a putut să-şi facă o părere cu privire la forţa de joc a celor două echipe după acest meci şi să vadă la lucru jucătorii proaspăt transferaţi. La CFR s-au remarcat Kivuvu (ce autogol „superb” a reuşit!), Hora integrat rapid în angrenajul echipei, dar mai ales croatul Saşa Bjelanovic, un jucător valoros, cu mult peste valoarea campionatului nostru.
La Urziceni, Petre Marin a părut de multe ori depăşit de vârstă, de adversari şi de miza jocului, Neaga probabil că nu o să-şi mai revină niciodată, iar Marinescu (transferat anul trecut de la Petrolul), a fost o surpriză plăcută.
A fost una peste alta un meci frumos, o deschidere de stagiune reuşită şi un al şaptelea trofeu intern în trei ani pentru CFR Cluj-Napoca. Nu-i oare prea mult?

Dan Săraru

Acest articol a fost publicat pe 20.07.2010 la ora 10:20 in categoria Editorial. Puteti urmari comentariile facute de cititori la acest articol prin abonare la RSS 2.0. Comentariile nu sunt permise la acest articol.