Ediţia a XIX-a Campionatului Mondial  de fotbal s-a încheiat duminică seara, cu triumful celei mai bune echipe a turneului final, Spania.
Favorita principală a turneului înainte de începerea acestuia, campioana  Europei „en titre” şi-a demonstrat valoarea şi a devenit în premieră campioană mondială, deşi a început greoi turneul, cu o înfrângere la Elveţia, 0-1 în primul meci din grupe (arbitrat slab tot de britanicul Howard Webb, ca şi aseară). După acest scurt circuit, „armada” spaniolă a mers ca un ceasornic elveţian obţinând şase victorii consecutive şi primind doar un singur gol în aceste meciuri: 2-0 cu Honduras şi 2-1 cu Chile în grupe, 1-0 cu Portugalia în optimi, 1-0 cu Paraguay în sferturi, 1-0 cu Germania în semifinale şi tot 1-0 cu Olanda în finală!
Finala nu a fost una foarte spectaculoasă, pentru că ambele echipe s-au temut una de cealaltă, s-au închis ermetic în defensivă şi au mizat pe o fază fixă sau pe o inspiraţie de moment a uneia dintre cele 28 de vedete care au păşit pe gazon duminică seara. A reuşit să înscrie în a doua repriză de prelungiri în minutul 117 „catalanul” Iniesta încununând cu acest gol evoluţia extraordinară a grupului de la FC Barcelona: Puyol, Pique, Busquets, Xavi, Pedro, Iniesta şi a proaspătului transfer David Villa, la care s-a adăugat grupul Real Madrid format din: „sfântul Iker” Casillas (ce gol a scos din stângul neiertător al lui Robben!), Sergio Ramos şi Xabi Alonso.
Se spune că un antrenor mare de naţională se cunoaşte la selecţie, la pauză şi la schimbări. Vicente Del Bosque a mutat extraordinar în repriza a doua cu Navas în banda dreaptă acolo unde Giovanni Van Bronckhorst nu a rezistat la 35 de ani ritmului infernal, fiind înlocuit în prelungiri de către debutantul Braafheid şi exact de pe acea zonă a terenului a pornit şarja devastatoare a lui Navas, la capătul căreia Iniesta marca golul carierei sale după o pasă marca Fabregas, altă mutare câştigătoare a lui Del Bosque făcută în minutul 87.
Europa a triumfat în Africa (cine ar fi crezut după dezastrul din grupe?) ocupând întreg podiumul turneului final şi preluând pentru prima dată după 1954 conducerea în „meciul” cu America de Sud: 10-9. Brazilia, Argentina şi (mai nou) Uruguay sunt ca nişte animale de pradă rănite care aşteaptă acum cu înfrigurare viitorul turneu final cel din Brazilia în 2014 pentru a-şi lua revanşa şi a egala scorul!
Dar mai este mult până atunci…

Dan Săraru

Acest articol a fost publicat pe 18.07.2010 la ora 16:09 in categoria Editorial. Puteti urmari comentariile facute de cititori la acest articol prin abonare la RSS 2.0. Comentariile nu sunt permise la acest articol.