• În 1823, când la o şcoală din RUGBY (comitatul Warwickshire, Anglia), elevul William Webb Ellis, în semn de dispreţ faţă de regulile jocului de fotbal, a luat mingea în braţe şi a fugit cu ea spre poarta adversarului, s-a născut ideea unui nou joc.
• CAIACUL utilizat la probele de pe lacuri, are, în cazul celui pentru o persoană, 520 centimetri lungime, lăţimea de 50 centimetri şi greutatea de 12 kilograme. Pentru două persoane, lungimea ajunge la 650 centimetri, lăţimea la 55 centimetri şi greutatea la 18 kilograme. În fine, pentru patru persoane se ajunge la 1.100 centimetri, 60 centimetri şi respectiv 30 kilograme.
• În 1912, la Olimpiada de la Stockholm, OTTO HERSCHMANN a obţinut la scrimă, medalia de argint cu echipa Austriei, în proba de sabie. El era în acelaşi timp preşedintele Comitetului Olimpic Austriac şi rămâne de atunci singurul preşedinte al unui asemenea organism care a câştigat o medalie olimpică în timpul mandatului. Herschmann va muri ulterior într-un lagăr de concentrare, pe 14 iunie 1942.
• OBSTACOLUL din probele de alergări lungi pe stadion obliga atleţii să treacă în fiecare tur de stadion peste o bară din lemn înălţată la 0,914 metri de la sol, urmată de o groapă cu strat de apă de 10 centimetri, în formă de pătrat cu latura de 3,66 metri.
• Una dintre primele atestări istorice a ARBITRAJULUI ÎN FOTBAL datează din anul 1843. La o partidă disputată în Anglia, la Winchester, în spatele fiecărei porţi există câte un arbitru care intervenea atunci când exista un conflict între jucători. În 1873, apare primul regulament în care e menţionat un arbitru de centru. El intervenea doar atunci când existau neînţelegeri între colegii săi din spatele porţilor şi avea obligaţia de a marca timpul de joc. În 1889, el primeşte dreptul de a dicta lovituri libere, pentru ca abia în 1923 să devină principalul judecător al jocului, deciziile sale devenind irevocabile.




















