Loading ...Mărturisire
Am povestit într-o emisiune despre un primar care a fost scos din detenţie şi reales în urma unei revolte populare. Se întâmpla în America începutului de secol XX, după un mare cutremur. Nu vreau să comentez în plus, măcar şi din decenţa celui care nu doreşte să-şi facă imagine pe seama tragediei altora. Jurnaliştii au dreptul să analizeze, să despice firul în patru, ba chiar îmi permit să spun au şi obligaţia să o facă. Ceilalţi însă îmi dau sentimentul că, în plin cutremur, intră în magazinele sparte să fure produse. România merge prost, Vâlcea, de săptămâna trecută, şi mai prost. Reconstrucţia Râmnicului nu va avea nevoie doar de investiţii, de locuri de muncă, de edili gospodari, ci mai ales de respect şi încredere. Într-o lume viciată, normalul pare absurd sau ridicol. Când scriu aceste rânduri, cei doi copii ai mei se joacă lângă mine. Mă îngrozeşte gândul că i-aş putea face vreodată de râs, că ar trebui să sufere din cauza mea. În privirile lor, e cel mai cuprinzător program politic din lume. Despre cum trebuie să crească şi să se dezvolte copiii noştri ar trebui să vorbim mai mult. Cu şcoala, spitalul, parcurile se vor întâlni aceştia. Părinţii lor au nevoie de bani pentru micile lor bucurii. Cum îşi petrec ei timpul liber, ce respira ei, cum şi unde pot ei face sport sunt întrebări pe care trebuie să ni le punem. Chiar dacă ei nu votează. Grija faţă de viitor impune o perspectivă mai largă. Vezi atunci că, dincolo de moment, există cineva care mai târziu ar putea să te judece. E multă responsabilitate în actul de conducere şi atâtea speranţe încât privirile naïve ale copiilor sunt ghilotine pentru sufletele celor care au suflet. De sus de la Malul Alb, Râmnicul e calm, domol, aşezat ca o apă limpede între dealuri. De toate păcatele lui parcă-l spală Oltul. Pentru mine, fac astăzi o mărturisire, aşa va rămâne…
Bogdan PISTOL
