Loading ...Premierea celor mai buni zece sportivi vâlceni ai anului 2007 a adus un nou trofeu pentru karatistul Marian Totelecan. Munca şi seriozitatea sa au fost răsplătite pe măsură de-a lungul unui întreg an în care s-a impus la majoritatea concursurilor la care a participat. La final, aşa cum era firesc, respectându-se anumite criterii, acest talentat sportiv a fost desemnat şi cel mai bun sportiv vâlcean în 2007.
Vreau să nu creadă cineva că-i contest performanţele sau meritele sportive. Am însă ceva de obiectat asupra sistemului sau mai bine zis asupra criteriilor ce departajează sportivii. Din start, sporturile de echipă sunt dezavantajate.
Acolo individualităţile trec în linia a doua sau depind de performanţele altora. Un alt mare dezavantaj al sistemului sau criteriilor actuale îl reprezintă neraportarea numărului de sportivi dintr-un anumit sport la numărul de medalii, trofee sau premii acordate. Iertată să-mi fie comparaţia, dar una e să te impui la nivel internaţional într-un sport de echipă unde sunt sute de mii de alţi competitori şi alta e să practici un sport care pe fiecare gen în parte abia adună câteva mii de practicanţi. Nu vreau să fiu rău şi să mă leg de expresia preferată a unui ziarist vâlcean, că el nu e bun la Karate Shotokan, ci preferă o porţie de karate-ficăţei! Nu vreau să minimalizez importanţa sporturilor individuale, dar nu pot să nu subliniez faptul că la sporturile de echipă, când în handbalul feminin românesc, european şi mondial se obţin performanţe ce-şi au pornirea de la Râmnicu Vâlcea, ele să nu fie raportate la numărul de ai handbaliste, a se înţelege adversare, pe care o sportivă le înfruntă.
Ionela Gâlcă mi se pare a fi, din acest punct de vedere, câştigătoarea morală a titlului de sportivul anului în Vâlcea. Cine vrea să mă contrazică are posibilitatea să pună una lângă alta lista fiecărui sportiv cu performanţele sale în decursul acestui an. Ionela are, la o scurtă recapitulaţie, destule performanţe ce mă fac să cred că ea este cea mai bună. A câştigat cu echipa sa de club tot ce se putea câştiga pe plan intern: campionatul României, Cupa României, Supercupa României şi titlul ce o evidenţiază din rândul colegelor sale, acela de autoare a celor mai multe goluri. Pe plan european a câştigat Cupa Cupelor (se pare că şi aici a fost cea mai bună marcatoare, deşi nu am o statistică oficială!) şi Supercupa Europei! Să nu mai spunem că a contribuit decisiv la calificarea în fazele superioare a echipei Oltchim în Liga Campionilor Europeni…
Pe plan mondial a ajuns cu echipa României în semifinalele turneului final şi a fost declarată cea mai bună jucătoare pe postul său (era să zic „pe stilul său” aşa cum cei din sporturile individuale inventează tot felul de stiluri de la un an la altul). A fost singura handbalistă din România (atenţie, din Românie, nu doar din Vâlcea!) nominalizată în „echipa ideală” a Campionatului Mondial. Desigur, Ionela Gâlcă, handbalista harnică şi modestă, ce a obţinut toate aceste performanţe, putea câştiga şi mai mult. Merita mai mult dacă… şi aici să nu spunem cum a plecat capul naţionala lui Tadici în faţa rusoaicelor, nemţoaicelor şi chiar a unor arbitri părtinitori!
Ştiu că se putea mai mult şi poate acesta e marele regret nu doar al ei, ci al tuturor celor ce au urmărit disputele handbalistice din ultimul timp. Dar, domnilor care faceţi ierarhii, stabiliţi criterii şi decideţi cine este cel mai bun, răspundeţi-mi la o întrebare: ce trebuia să mai câştige Ionela Gâlcă pentru a fi desemnată cea mai bună sportivă a Vâlcii? Până să aflu răspunsul, eu vă spun punctul meu de vedere: ea este cea mai bună sportivă a judeţului în 2007, iar din „arhivă” o să caut să aflu ce alte handbaliste au reuşit să mai ajungă în cariera lor la performanţele Ionelei Gâlcă.
Florin Mănoiu
