Loading ...Toată discuţia asta nesfârşită în legătură cu votul uninominal miroase de la o poştă a ipocrizie fără margini. Pentru majoritatea covârşitoare a politicienilor, tema este OK dacă este folosită doar pentru a aduce un plus de imagine însă doar atât. Dacă vom avea curiozitatea să stăm de vorbă cu câţiva dintre ei, vom constata că aproape niciunul nu-şi doreşte prea tare ca votul uninominal să fie introdus. Explicaţia este foarte simplă: prea puţini dintre politicieni sunt bine văzuţi de electorat. Lucrurile nici nu ar putea sta altfel, dacă stăm bine şi ne gândim. Aleşii sunt în marea lor parte proveniţi din medii dubioase, târăsc după ei trecuturi urât mirositoare iar în prezent nu prea au argumente pentru a-i convinge pe cetăţeni că mai merită să-i reprezinte.
Chiar şi pentru jurnaliştii cu experienţă, prezenţa multora dintre politicieni în Parlamentul României reprezintă o enigmă. Nimeni nu ştie cu precizie cum au ajuns acolo, pe ce căi, în ce moduri şi de ce. Ca să nu mai vorbim despre faptul că pe mulţi dintre cei care se fac în fiecare zi că muncesc în Legislativ, i-a uitat Dumnezeu prin Senat şi Camera Deputaţilor. Analizând rapid situaţia politică la nivelul judeţului Vâlcea, constatăm cu mâhnire că beneficiem de prea puţine personalităţi şi de prea multe personulităţi. Despre cei mai mulţi dintre cei care se fac astăzi în Vâlcea că prestează activităţi politice, cetăţenii au auzit prea puţin. Iar dacă au auzit, informaţiile nu au fost dintre cele mai pozitive. În România, atunci când se remarcă prin ceva, oamenii politici o fac prin lucruri rele. În Vâlcea, partea proastă e că politicienii nu prea au habar să-şi construiască o imagine corectă. Majoritatea încă nu au înţeles că notorietatea nu se câştigă neapărat prin numărul de articole cumpărate în ziarele locale sau prin minutele de emisie, ci mai mult prin contactul direct cu cei care i-ar putea alege la un moment dat. Stau şi eu de vorbă cu oamenii şi mă minunez de fiecare dată că cei mai mulţi dintre ei nici măcar nu au auzit numele unor parlamentari vâlceni, deşi aceştia tot freacă menta de vreo 3 ani în numele judeţului nostru. Dacă îl dăm la o parte pe Mitică Dragomir, nu cred că putem aminti măcar numele unui singur parlamentar vâlcean pe care să-l cunoască absolut toţi cetăţenii. Din această cauză, aleşii ar trebui să fie mai atenţi atunci când se laudă cu aşa-zisa notorietate de care se bucură. De cele mai mai multe ori aceasta este relativă şi se poate reduce la câteva sute de mii de oameni. Ori un judeţ numără sute de mii de cetăţenii cu drept de vot. Câţi dintre aceştia ar vota-o pe Rovana Plumb, spre exemplu, dacă aceasta ar candida pe cont propriu pentru Camera Deputaţilor? Sau pe Dumitru Becşenescu? De fapt, întrebarea corectă ar fi: who the fuck is Dumitru Becşenescu?
Aşadar, politicienii ar trebui să se bucure mai cu reţinere atunci când vine vorba despre votul uninominal. Doar 5-10 % dintre ei ar putea fi avantajaţi de acest sistem, iar aici mă refer la aceia care de ani de zile s-au făcut cunoscuţi într-un fel sau altul în rândul electoratului. Nici pentru aceştia lucrurile sunt clare. Uneori, expunerea excesivă poate cauza prejudicii iar unii dintre cei care şi-au făcut o obişnuinţă din a monopoliza talk-show-urile cu mutrele lor, au avut supriza de a constata că ceea ce ei numeau expunere mediatică nu era altceva decât impunere mediatică. După principiul care spune că ce e mult, strică, politicienii ar trebui să înţeleagă că gândirea unui plan propriu de construire a unei imagini utile în planul acumulării de puncte în ceea ce priveşte acceptarea sa reală de către cetăţeni, trebuie să devină o consecinţă a modernizării procesului electoral. Între timp, lumea s-a civilizat, resorturile politice primare nu mai sunt suficiente pentru a convinge iar imaginea este importantă doar în măsura în care este bine exploatată.
Octavian HERŢA
